Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
57. Însă pe aceia care
cred şi săvârşesc fapte bune îi vom conduce în grădini pe sub care curg pâraie.
În ele vor fi veşnic sălăşluitori şi vor avea în ele soațe curățite. Şi îi vom
conduce pe ei la umbră deasă.
În versetele
anterioare am aflat ce se va întâmpla cu oamenii care nu cred și împlinesc
fapte rele.
Acest
verset îi prezintă pe ”aceia care cred și împlinesc fapte bune”. Ce se
va întâmpla cu aceștia?
- وَالَّذِينَ
آمَنُوا وَعَمِلُوا - aceia care cred și împlinesc fapte bune - credința stă la baza tuturor faptelor; nu este de
ajuns declarația de credință verbală, fără ca această credință să se reflecte
în fapte și acte de adorare, iar conjuncția
و evidențiază
în mod clar acest lucru;
- îi vom conduce în
grădini pe sub care curg pâraie –
poate că cititorul obișnuit se va gândi că acest verset se adresează beduinilor arabi din vremea Profetului ﷺ, care trăiau în deșert și nu văzuseră
niciodată un pârâu sau o grădină și tocmai de aceea Coranul abordează această
imagistică, însă nu este așa, deoarece acest Coran, deși a fost pogorât în
limba arabă, nu se adresează unui popor
anume, ci întregii omeniri, indiferent de rasă, etnie, culoare sau statut
social. Allah subhanahu wa taala a descris Raiul¹ într-un mod
deosebit; oamenii ar trebui să
conștientizeze și să creadă în existența Raiului și a Iadului și să depună
efort maxim și constant în împlinirea poruncilor divine, faptelor bune și actelor de adorare. Raiul și Iadul există într-adevăr, Allah
Preaînaltul le-a creat și nu există nicio îndoială cu privire la acest lucru și
la promisiunea lui Allah de a-i răsplăti cu Paradisul pe cei care cred și
împlinesc fapte bune, așa cum spune un alt verset: ”Făgăduința lui Allah este adevăr. Și cine spune vorbe mai
adevărate decât Allah.”
____________________________
¹(citește mai multe despre Paradis aici)
- În ele vor fi veşnic sălăşluitori
– ”veșnicia” constă în inexistența
dimensiunii timpului. Dimensiunea timpului pe pământ a fost hotărâtă de Allah
subhanahu wa taala și este exprimată în secunde, minute, ”ceasuri”, zile,
săptâmâni, ani, secole, milenii etc. În Ziua de Apoi, timpul, aşa cum îl ştim,
nu va mai exista. În Paradis, cu voia lui Allah, orice lucru pe care omul va îl va dori, nu va mai depinde de dimensiunea timpului, ci de voința și puterea de gândire a acestuia (el se va gândi
la un lucru și îl va primi imediat).
- Şi
îi vom conduce pe ei la umbră deasă. –
formularea ”umbră deasă” este tot o formă de imagistică folosită de
Allah pentru a descrie confortul de a sta la răcoare pe timp de caniculă - în
Paradis oamenii nu vor mai suporta dogoarea soarelui, ci vor beneficia doar de
răcoare (umbră deasă); nu vor mai exista boli ale inimii, nici un rău ce
dăunează stării de bine sau corpului uman (boli, urâțenie, ură, gelozie, invidie,
răutate, minciună, bârfă etc.).
Abu
Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul ﷺ a spus: „Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «Am pregătit pentru
slujitorii Mei drepţi ceea ce niciun ochi nu a văzut şi nicio ureche nu a auzit
şi nicio minte umană nu şi-a închipuit (de care nicio inimă umană n-a fost
străbătută)»”. [Hadis autentic (sahih) relatat de Bukhari,
Muslim, Tirmidhi şi Ibn Majah]
58. Allah vă
porunceşte să dați înapoi stăpânilor lor lucrurile încredințate, iar dacă
judecați între oameni, să judecați cu dreptate! Cât de minunat este acest lucru
la care vă povățuieşte Allah! Allah este Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede
Totul [Sami', Basir]!
În
versetul anterior se vorbea despre faptele bune, prin urmare, Allah Preaînaltul
ne spune acum că una dintre cele mai bune și importante fapte bune este
înapoierea unui lucru (ce a fost dat în grijă sau spre păstrare
unei persoane) proprietarului de drept.
Exprimarea poate fi considerată o
metaforă, dar și înțeleasă ca sens strict literal, adică se împlinește cuvânt
cu cuvânt ceea ce afirmă textul. De exemplu, cei din școala Hanefi au spus că ”rugăciunea
unei persoane împlinită pe un sajadah (covoraș de rugăciune) care nu îi
aparține și fără a cere voie proprietarului de drept, nu va ajunge la Allah (rămâne suspendată între
cer și pământ) până când aceasta va primi permisiunea proprietarului.”
Se
povestește că Omar ibn Abdul Aziz² (Allah să fie mulțumit de el!) avea două lămpi în casă;
el aprindea una, al cărei ulei aparținea vistieriei statului, în timp ce se ocupa de nevoile musulmanilor și când termina, o stingea și aprindea propria lampă pentru nevoile personale.
Această corectitudine și grijă față de lucrurile ce aparțin altcuiva, până și
în cele mai delicate lucruri ca cele descrise, o întâlnim foarte rar sau aproape
deloc în zilele noastre, iar lipsa acestei griji față de lucrurile ce nu ne aparțin se numește
risipă. Risipa este interzisă în islam, iar oamenii risipitori sunt numiți
”tovarășii sau frații lui Șeitan”.
___________________________
²citește despre Omar ibn Abdul Aziz aici și aici
În
rândurile anterioare ne-am referit doar la lucrurile materiale în ceea ce
privește ”amanah”. Însă trebuie să fim responsabili doar față de aceste lucruri
materiale? Allah subhanahu wa taala ne-a dat multe binecuvântări, precum
vederea, sănătatea, rațiunea etc. - trebuie să fim responsabili, demni de
încredere și să avem grijă de aceste binecuvântări, fără a le irosi pe lucruri
inutile și nepermise. Cine este stăpânul vieții noastre, al trupurilor noastre?
Allah Preaînaltul ne-a oferit gratuit și
fără termen de garanție toate aceste binecuvântări, ne-a spus să avem grijă de
ele, dar în același timp ne-a informat că vom da socoteală cu privire la modul
în care le-am folosit.
- dacă
judecați între oameni, să judecați cu dreptate! – este
interzis a se stabili un verdict de vinovăție sau nevinovăție a unei persoane,
atât timp cât nu sunt ascultate ambele părți implicate în conflict. Uneori,
chiar dacă sunt ascultate ambele părți, una dintre ele nu se își poate exprima verbal situația atât de bine ca cel care știe să aleagă cuvinte în
favoarea lui. Însuși profetul Muhammed ﷺ
le spunea oamenilor care veneau la el pentru a-i cere să rezolve conflictele dintre ei: "Eu sunt om, iar
voi veniți la mine pentru adevăr și dreptate, însă se poate ca unul dintre voi
să aibă un limbaj mai dulce (se pricepe mai bine ce cuvinte să aleagă pentru a
reda situația în favoarea lui) cu care să mă poată convinge, și se poate ca eu
să iau din dreptatea celui care nu se pricepe atât de bine la cuvinte!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu