OMAR IBN ABDUL AZIZ

Mentorul savanților

- partea I - 

  

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi! Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul și cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah și duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin și autentic, este mai bun decât ceea ce este mult și nefolositor și tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla și nimeni nu se va putea împotrivi.

"O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah, așa cum se cuvine să fie frica de El și să nu vă săvârșiți din viață decât fiind musulmani!"

„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut pe voi popoare și triburi, pentru ca să vă cunoașteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Al-'Alim, Al-Khabir [Atoateștiutor și Bineștiutor].”

Allah subhanahu wa ta'ala spune în Sfântul Coran că dintre credincioși au fost unii sinceri în intenții și în promisiuni, iar această sinceritate i-a făcut să rămână etern în paginile istoriei ca un exemplu luminos pentru umanitate.

Întotdeauna au existat în istorie oameni măreți care și-au pus amprenta în această călătorie a vieții, iar de-a lungul istoriei islamului, dintre personalitățile care merită întreaga noastră atenție și respectul cuvenit, astăzi îl amintim pe Omar ibn Abdul Aziz, descendent al familiei celui de-al doilea calif Omar ibn Al-Khattab, respectiv strănepotul acestuia. Amândoi au aparținut Califatului Umayyad, Omar ibn Abdul Aziz fiind cel de-al optulea calif Umayyad. Savanții au scris în cărțile lor că există patru mari califi drept credincioși și drept călăuziți (Abu Bakr As-Siddiq, Omar Ibn Al-Khattab, Uthman Ibn Affan si ‘Ali Ibn Talib (Allah să fie mulțumit de ei!)), iar al cincilea este Omar ibn Abdul Aziz, datorită calităților deosebite în ceea ce privește dreptatea, sinceritatea, credința, măreția sa, meritul, cunoașterea abundentă, frica de Allah, simpatia profundă pentru musulmani și comportamentul său bun față de aceștia. Omar a fost dornic să pășească pe urmele Mesagerului lui Allah (ﷺ), urmând Sunnah și tradițiile celor patru califi drept călăuziți, a fost unul dintre califii cu adevărat ghidați, iar calitățile și meritele sale sunt atât de multe, încât nu le putem cuprinde într-un articol atât de scurt.

În timpul califatului său Omar a aplicat dreptatea peste tot, a introdus practici bune și a pus capăt celor rele.

Ce au spus savanții despre Omar ibn Abdul Aziz

• Imamul Ahmad ibn Hanbal l-a considerat primul reformator al primului secol de după moartea profetului Muhammed ﷺ, conform relatărilor provenite de la profet (ﷺ), care a spus că fiecare început de secol va avea un reformator de seamă care să îi aducă pe oameni la credință și evlavie.

• Imamul Muhammad Al-Baqir, fiul lui Ja'far Sadiqa, spus: "Fiecare comunitate are un ales, iar alesul lui Banu Umayyad (Dinastia Umayyad) este Omar ibn Abdul Aziz."

• Un alt mare savant, Mihran, a spus: " În fața lui Omar ibn Abdul Aziz, toți ceilalți savanți erau precum studenții (în comparație cu cunoștințele lui). Omar ibn Abdul Aziz a fost mentorul savanților. "

• Ayyub Assakhtiany: „Nu cunosc pe nimeni - printre cei care au trăit până la epoca noastră - care să urmeze pașii și rugăciunile Profetului Muhammed ﷺ mai mult decât Omar ibn Abdul Aziz.”

• Un alt savant care a scris o carte biografică despre viața remarcabilă a lui Omar, a spus: "Omar ibn Abdul Aziz era savant în jurisprudență, îndepărtat de cele lumești precum Hasan Al-Basri, drept precum Omar ibn Al-Khattab și seamăna cu Al-Zuhri în ceea ce privea știința sa."

• Anas ibn Malik s-a rugat în spatele lui Omar înainte de a fi calif și a spus: „Nu am văzut niciodată pe cineva a cărui rugăciune să semene atât de mult cu cea a Mesagerului lui Allah - Muhammed ﷺ - mai mult decât rugăciunea acestui tânăr.”

 

Descendența

 

Omar ibn Al-Khattab obișnuia să caute în jurul Medinei oameni care aveau nevoie de ajutor. Într-o seară a obosit și s-a sprijinit de peretele unei case. La un moment dat aude o discuție ce venea din interiorul casei, între o mamă și fiica ei:

- Fata mea, ai amestecat laptele cu apă?

- O, mamă! Tu nu ai auzit ce a spus emirul credincioșilor, Omar ibn Al-Khattab? Acest lucru este haram.

- Dar de unde să știe Emirul ce facem noi?

- Poate Omar nu știe ce facem, a răspuns fata, însă Creatorul nostru - Allah subhanahu wa ta'ala, cu siguranță Vede și Știe tot!

A doua zi de dimineață, Omar ibn Al-Khattab le-a spus băieților săi:

- Dacă este vreunul dintre voi dornic să se căsătorească, eu am găsit o fată potrivită, și dacă aș putea să vă oblig, nu aș mai sta pe gânduri.

Atunci unul dintre fiii lui Omar, Asim, și-a exprimat dorința de a se căsători, iar Omar ibn Al-Khattab l-a îndrumat către casa în care locuia acea fată, îndemnîndu-l să o ceară de soție, exprimându-și în același timp dorința ca aceștia să aibă urmași care să devină buni credincioși musulmani, iar această dorință plină de speranță venea din partea celui despre care profetul Muhammed ﷺ a spus: "Dacă ar mai fi trebuit să existe profeți după mine, nimeni nu ar fi fost mai potrivit (din acest popor) decât Omar ibn Al-Khattab."

Asim ibn Omar ibn Al-Khattab s-a căsătorit, iar Omar ibn Al-Khattab a făcut dua pentru ei, rugă acceptată de Allah subhanahu wa ta'ala, căci cel care urma să vină pe lume din această familie avea să fie unul dintre cei mai buni conducători care a adus dreptatea pe pământ atunci când pământul se umpluse de nedreptate.

Asim s-a căsătorit, iar primul lor copil a fost o fată. Când fata a crescut a fost cerută în căsătorie de Abdul Aziz ibn Marwan, împreună cu care a avut un băiat - pe Omar ibn Abdul Aziz. Astfel a venit pe lume, dintr-o familie aleasă dintre cei aleși, cel care urma să fie cel mai drept, onest, sincer și cel mai de seamă savant al primului secol de după moartea profetului Muhammed ﷺ - Omar ibn Abdul Aziz.

El a fost pregătit să vadă sărăcia, dar și bogăția, minciuna, dar și adevărul, dreptatea și nedreptatea, pentru a nu cădea pradă lucrurilor și plăcerilor lumești.

Se spune despre el că avea o fire foarte puternică și nu exista un lucru pe care să îl dorească și să nu îl poată avea sau obține, trăind într-o familie foarte bogată și foarte aleasă: unchiul său era Abdul Malik, fiul lui Marwan, verișorii lui erau cei șase califi de după tatăl lor, și toți au fost la conducere până când Omar a fost numit calif după moartea vărului său Suleiman ibn' Abdul Malik, aceasta fiind recomandarea lui Suleiman.

Ipostaze din viața lui Omar ibn Abdul Aziz

Înainte de a fi ales conducător, oamenii vedeau pe fața lui numai bucurie, putere, fericire și împlinire. După ce a devenit conducător, oamenii vedeau pe fața lui doar moartea, deoarece el spunea mereu că se teme de moarte. A învățat Coranul când era mic, iar mama lui i-a spus într-o zi:

- Ai învățat Coranul! De ce plângi acum?

- Mi-am adus aminte de moarte și am început să plâng! a răspuns Omar.

Odată, Omar a văzut un tată bătându-și copilul și i-a spus: "Cum să îți bați copilul? Nu știi că acesta își va lua dreptul înapoi în Ziua Judecății?"

Pe când Omar ibn Abdul Aziz era doar un copil, unchiul său - conducător al Egiptului la acea vreme, i-a propus mamei acestuia să îl trimită în Egipt pentru educație și studiu, deoarece observase calitățile deosebite cu care Omar fusese înzestrat. Omar a plecat în Egipt unde a avut oportunitatea de a studia alături de cei mai mari savanți și înțelepți din acele vremuri. A avut parte de o formă de creștere și educație destul de dură. S-a întâmplat ca într-o zi să întârzie la rugăciunea din moschee, ceea ce nu se mai întâmplase până atunci. Când a fost întrebat despre motivul întârzierii, a spus că a pierdut timpul cu pieptănatul părului. Când tatăl lui a fost informat despre acest lucru, nu a mai vorbit cu Omar până când acesta nu și-a ras părul.

Înainte de a fi ales conducător al musulmanilor, Omar ibn Abdul Aziz se îmbrăca cu cele mai frumoase haine a căror pânză era atât de fină încât putea fi lesne confundată cu mătasea. Când negustorii aduceau materiale aspre precum pânza din care erau confecționați sacii, el le refuza și le spunea să aducă materiale mai fine. Însă, după ce a devenit calif el nu a mai iubit acele haine și le-a preferat pe cele mai ieftine și aspre, iar când negustorii aduceau materiale aspre asemeni celor din care se confecționau sacii, îi întreba: "Nu ați găsit materiale mai aspre ca acestea?"

La o întrunire a membrilor comunității la care era prezent Abdul Malik ibn Marwan și mulți alți savanti, un om a venit la Omar ibn Abdul Aziz să ceară sfaturi în legătură cu căsătoria fiicei lui și l-a întrebat cu cine ar trebui să se căsătorească aceasta, iar Omar i-a răspuns: "Să se căsătorească cu cineva care se teme de Allah, căci dacă o va iubi, o va cinsti, iar dacă o va urî, nu o va înjosi."

La auzul acestor vorbe Abdul Malik a spus că și-ar dori ca fiica lui, Fatima, să îi devină soție lui Omar, dacă și ea își va dori. Această căsătorie a avut loc, iar mai apoi toată averea pe care o dețineau a fost împărțită săracilor.

Acesta a fost Omar ibn Abdul Aziz, cel care s-a schimbat pe el însuși, schimbând în bine întreaga comunitate pe care o conducea. A fost drept, sincer și dedicat acestei credințe - islamul; dacă înainte era risipitor, acum devenise unul dintre cei mai modești și evalvioși oameni.

 

 

Șeih Adnan Oun 

 

Traducere din limba arabă 

Profesor Demirel Gemaledin

Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou