Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
24.
[Asemenea, vă este oprit să luați] femeile căsătorite, afară de acelea care se
află sub stăpânirea dreptei voastre. Aceasta este porunca lui Allah pentru voi!
Și vă este îngăduit în afară de acestea, să căutați [de soții], după averile
voastre, prin căsătorie, fără să preacurviți. Iar acelora cu care vă bucurați,
[căsătorindu-vă cu ele], dați-le zestrea lor, ca o datorie. Şi nu este nici un
păcat pentru voi, dacă ați încheiat un legământ între voi, după stabilirea
zestrei, căci Allah este Atoateștiutor, Înțelept [‘Alim, Hakim].
În versetul anterior erau
enumerate categoriile de femei cu care este interzis ca un bărbat
musulman să se căsătorească. Ne aflăm în aceeași sferă a interdicțiilor, în acest
verset folosindu-se ca o formă de conjuncție exprimarea وَالْمُحْصَنَاتُ مِنَ النِّسَاءِ – este haram ca un bărbat musulman să ceară de
soție o femeie care este deja căsătorită, și este haram ca aceasta să accepte
cererea în căsătorie atât timp cât nu există un deces sau un divorț prealabil.
O astfel de căsătorie nu este permisă.
-
afară de acelea care se află sub stăpânirea dreptei voastre – este vorba de acele femei care erau luate
drept pradă de război în timpul bătăliilor și exista posibilitatea ca bărbații
să se căsătorească cu ele. Prin această formă de căsătorie aceste femei
deveneau libere. Era o formă indirectă prin care se urmărea abolirea sclaviei.
În multe hadisuri și versete coranice, Allah subhanahu wa taala îndeamnă la eliberarea unui sclav, fie
musulman sau nu, pentru ispășirea unor păcate mici sau mari. De aici reiese
faptul că islamul nu este de acord cu împărțirea oamenilor în diferite
categorii (ex.:oameni sclavi, oameni liberi). Observăm că nu a fost negat
faptul că la începuturile islamului exista încă sclavie, însă oamenii, fie
bărbați, fie femei, erau îndemnați să elibereze sclavii, acest lucru ajungând
la un momemnt dat să fie unul dintre cele mai deosebite acte de adorare.
Dacă citim cu atenție viața profetului Muhammed ﷺ, vom observa că el ﷺ nu a deținut nici un sclav,
companionii, de asemenea; companionii (Allah să fie mulțumit de ei!) cu o situație materială bună cumpărau
sclavi pentru a-i elibera și a obține astfel cât mai multe fapte bune. Un
exemplu demn de amintit este Bilal ibn Rabah (Allah să fie mulțumit de el!), sclavul
etiopean, care era supus la chinuri grele de către stăpânul său.
Bilal (Allah să
fie mulţumit de el!) a fost sclavul pe care stăpânul său îl tortura cu pietre
fierbinţi, iar el spunea: „Dumnezeu este Unic, Dumnezeu este Unic.” Abu
Bakr As-Siddiq (Allah să fie mulţumit de el!) a văzut când Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) era
torturat şi a strigat: „Omorâţi un om pentru că el a spus: «Allah este
Dumnezeul meu!»?”Apoi a strigat la Umayyah ibn Khalaf: „Ia mai mult decât
preţul lui şi lasă-l liber!” Aceștia
au realizat că vânzarea lui Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) este mult mai
profitabilă decât uciderea lui, aşa că l-au vândut lui Abu Bakr (Allah să fie
mulţumit de el!), care imediat l-a eliberat din sclavie, astfel, Bilal (Allah să
fie mulţumit de el!) devenind un om liber.
Atunci când Abu Bakr şi-a pus braţul în jurul lui Bilal
(Allah să fie mulţumit de ei!), Umayyah i-a spus: „Ia-l, pentru că pe Al-Laat şi Al-'Uzza, dacă mi-ai fi oferit doar un galben de aur,
tot ți l-aș fi vândut”. Abu Bakr (Allah să fie mulţumit
de el!) a observat ura și răutatea din spatele acestor cuvinte şi s-a abţinut
să răspundă, însă pentru că aceşti oameni au călcat demnitatea lui Bilal (Allah
să fie mulţumit de el!), a zis: „Pe
Allah, dacă tu ai fi refuzat să-l vinzi, cerând mai mult de o sută de galbeni de
aur, eu tot l-aş fi cumpărat.” Ulterior,
după cum bine știm, Bilal¹ (Allah
să fie mulţumit de el!) a ajuns muezinul din Medina.
________________
¹
Vezi versetul
13 din surat Al-Hujurat ”Discriminarea rasială”https://stiinta-coranului.blogspot.com/2021/08/islamul-anulat-suprema-t-ia-rasial.html
După moartea
profetului Muhammed ﷺ, Abu Bakr As-Siddiq (Allah să fie mulţumit de
el!) a preluat conducerea musulmanilor. Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a
venit la calif şi i-a spus: „O calif al
musulmanilor, l-am auzit pe Mesagerul lui Allah s spunând: «Cea mai bună faptă
al unui credincios este Jihad-ul pe Calea lui Allah.» Abu Bakr (Allah să fie
mulţumit de el!) l-a întrebat: «Şi ce vrei Bilal?» El a răspuns: «Vreau să merg
pe Calea lui Allah şi să mor pentru cauza Sa.» Abu Bakr (Allah să fie mulţumit
de el!) a întrebat: «Şi cine va face Azanul pentru noi?». Atunci, Bilal (Allah
să fie mulţumit de el!), cu ochii lăcrimând, a spus: «Eu nu voi mai face Azanul
pentru nimeni, după moartea Mesagerului lui Allah.» Abu Bakr (Allah să fie
mulţumit de el!) i-a spus: «Rămâi Bilal şi fă Azanul pentru noi.» Bilal (Allah
să fie mulţumit de el!) a răspuns: „Dacă tu m-ai eliberat din sclavie pentru
tine, atunci voi face ceea ce vrei, însă dacă m-ai eliberat pentru Allah,
lasă-mă Celui pentru care am fost eliberat.» Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de
el!) a spus atunci: «Te-am eliberat pentru Allah, Bilal!» Apoi l-a lăsat să
plece.
Ultima dată
când Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a chemat la Rugăciune a fost atunci
când Omar bin Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) a vizitat
Sham-ul, iar musulmanii l-au implorat să-i ceară lui Bilal (Allah să fie
mulţumit de el!) să facă chemarea la Rugăciune (Azan). Au plâns cum nu au mai
făcut-o mai înainte şi Omar (Allah să fie mulţumit de el!) şi mai tare; când au
auzit vocea lui Bilal, atât de emoționantă ca în vremea Profetului ﷺ, ei au simțit că și Profetul ﷺ era acolo, însă Profetul ﷺ nu era. Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a murit în Siria,
luptând pe calea lui Allah, așa cum și-a dorit.
-
Iar acelora cu care vă bucurați, [căsătorindu-vă cu ele], dați-le zestrea lor,
ca o datorie – este subliniată obligația
bărbatului de a oferi zestre (dota)² femeii cu care se căsătorește. Datorită
ignoranței, multe persoane nu au înțeles adevărata semnificație a dotei, au
interpretat și transformat această
obligație într-o formă de
”cumpărare” a viitoarei soții, o idee total greșită ce nu face cinste
islamului.
______________
² pentru explicații detaliate despre DOTĂ consultați
versetul 4 https://stiinta-coranului.blogspot.com/2022/02/sura-nisa-42-3.html
-
Şi nu este nici un păcat pentru voi, dacă ați încheiat un legământ între voi,
după stabilirea zestrei, căci Allah este Atoateștiutor, Înțelept [‘Alim, Hakim]
– nimeni nu are dreptul și nici puterea de a interveni pentru a
hotărî valoarea dotei, în afara celor doi soți. Tutorele va anunța o sumă
convenabilă pentru viitoarea soție. Tutorele din partea fetei poate anunța uneori
o sumă foarte mare pentru dotă, însă aici poate interveni muftiul sau imamul care
oficiază căsătoria, deoarece o sumă de bani exagerată (chiar dacă soțul are
posibilitatea de a oferi) nu poate fi considerată decentă sau corectă, ci mai
degrabă o formă de nedreptățire. Chiar și așa, valoarea dotei va fi scrisă în
contractul de căsătorie, atât timp cât cei doi soți sunt de comun acord. De-a
lungul istoriei, unii oameni au încercat să stabilească o valoare fixă a dotei
(minim/maxim), însă, dacă Allah Preaînaltul și profetul Muhammed ﷺ nu au stabilit acest minim/maxim, de ce ar
exista o asemenea încercare? Dota se stabilește ținând cont de mai multe
criterii, cum ar fi situația economică din perioada în care are loc căsătoria,
situația financiară; indiferent dacă
valoarea reprezintă un bun mobil sau financiar, trebuie să-i ajungă soției pe o
perioadă de câteva luni ( după divorț), timp în care ea va reuși să se redreseze
din punct de vedere financiar.
-
Allah este Atoateștiutor, Înțelept [‘Alim, Hakim] –
Allah Preaînaltul știe cel mai bine promisiunile pe care oamenii și le fac
între ei; promisiunile dintre soț și soție de la începutul căsătoriei trebuie
respectate în fața lui Allah subhanahu wa taala, iar dota face parte din aceste
promisiuni, indiferent dacă a fost scrisă în contractul de căsătorie sau
promisă doar verbal. Allah deține Înțelepciunea absolută și doar El Preaînaltul
știe ceea ce este mai bine pentru o persoană. Faptul că o persoană a studiat
și cunoaște anumite lucruri, nu scoate în evidență că aceasta ar deține și înțelepciune, ci doar că deține anumite informații.
Cunoașterea este diferită de înțelepciune și au sensuri diferite. ³
_________________
³
pentru explicații suplimentare consultați versetul 8
din surat Al Hujurat https://stiinta-coranului.blogspot.com/2021/08/al-hujurat-498-10-bismillahi-rahman.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu