Discriminarea rasială
Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în
Ziua de Apoi!
13. "O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o
muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel
mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre
voi. Allah este Atoateştiutor [şi] Bineştiutor ['Alim, Khabir]."
În acest verset, Allah ﷻ a atras
atenția întregii omeniri asupra discriminării rasiale ce naște cele mai grave
forme de ură, dușmănie, dispreț și tiranie. Singura bază de
superioritate și excelență care există sau poate exista între oameni este aceea
a credinței și implicit a moralității. În
ceea ce privește nașterea, toți oamenii sunt egali, deoarece Creatorul lor este
Unul, substanța lor de creație este una, iar modul lor de creație este unul
singur, ei fiind descendenți de la
aceiași părinți, Adam și Eva (a.s). Mai mult decât atât, nașterea unei
persoane într-o anumită țară, națiune sau trib este doar
întâmplătoare. Prin urmare, nu există un motiv rațional pentru care o
persoană poate fi considerată superioară celeilalte. Adevăratul lucru care
face ca o persoană să fie superioară celorlalți este evlavia și
dreptatea. Un astfel de om, indiferent dacă aparține oricărei rase,
oricărei națiuni și oricărei țări, este valoros și demn datorită meritului său
personal.
Să detaliem aceste profunde sensuri!
Chemarea credincioșilor "O,
voi cei care credeţi!" din
versetele anterioare, este
înlocuită acum cu chemarea întregii omeniri: "O, voi oameni!" - și ce poate fi mai minunat decât această chemare în
care Allah ﷻ exprimă atât de clar egalitatea între oameni! Nicio diferență
între conducător și supus, învățat sau
mai puțin învățat, între cel bogat și cel sărac. Tot ceea ce contează în fața
lui Allah ﷻ este doar evlavia.
Diferența între cele
doua chemări este destul de evidentă: Allah ﷻ nu face diferență între
comunitatea musulmană și celelalte comunități, ci El Preaînaltul se adresează
întregii omeniri, indiferent de credință sau religie. În această chemare sunt
cuprinse toate religiile pe care Allah ﷻ le-a trimis de-a lungul timpului, iar
cea mai importantă calitate a acestora iese în evidență prin următoarele
cuvinte din continuarea versetului - voi, toți oamenii, indiferent de comunitatea din care faceți
parte, sunteți creați dintr-un bărbat și
o femeie: Noi
v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi
triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. - așa cum am menționat
la începutul lecției, Allah ﷻ ne spune
că substanța de creație este una, modul lor de creație este unul
singur, oamenii fiind descendenți de la
aceiași părinți.
Când Allah ﷻ folosește în Sfântul
Coran pluralul pronumelui personal "Noi", El Atotputernicul nu face
referire niciodată la Sine Însuși utilizând dualitatea. Această formă de plural
scoate în evidență respectul de care este vrednic, fie se referă la numele sau
atributele Sale ce indică Măreția Lui, și aceasta este o particularitate a
stilului literar în limba arabă, care constă în folosirea pronumelui nahnu
("noi") atunci când o persoană se referă la ea însăși.
Aceste forme de plural pot să fie
folosite la fel de bine de o singură persoană și în cazul regilor
(conducătorilor), atunci când aceștia țin cuvântări sau emit decrete ori legi,
spunând "Noi am decis", evidențiind, astfel, aceeași formă de respect
față de funcția și puterea deținută într-un stat.
Când toate sufletele ce aveau să se
nască din crearea lui Adam, aleihi salem, au fost întrebate de Allah ﷻ: "Oare nu sunt eu Domnul vostru?",
acestea au răspuns: "Ba da! Cu
siguranță, tu ești Domnul nostru!"
Această primă formă de interacțiune
a sufletelor noastre cu Allah ﷻ, înainte ca acestea să fie atribuite unui corp, este considerată de
savanți modalitatea prin care acestea au
fost "formatate" arătându-și astfel supunerea față de El Preaînaltul,
devenind credincioase. Drept dovadă a celor menționate este hadisul autentic de
la Profetul Muhammed (ﷺ) care spune că
fiecare nou-născut se naște în fitra islamică, după care părinții sunt cei care
decid dacă respectivul copil devine creștin, evreu sau membru al unei alte
religii, deoarece, așa cum am menționat anterior, totul în natură a fost creat pentru a se
supune lui Allah ﷻ și a funcționa
conform legilor Lui și toate corpurile acționează conform legilor destinate lor
de către Cel care le-a creat. Prin urmare, islamul este naturalețea firii
omului - acea formă naturală prin care decurge viața oamenilor. Dacă oamenii ar
trăi într-un loc unde nu ar exista nicio religie sau credință, formatul, atitudinea și personalitatea unui
suflet ar consta tot în adorarea lui Allah ﷻ.
"...v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă
cunoaşteţi." - Allah ﷻ spune: sunteți urmașii
acelorași părinți; o rasă de oameni nu trebuie să pretindă superioritate
față de cealaltă, oamenii de o culoare nu ar trebui să privească de sus oamenii
de alte culori, iar o națiune să nu aibă preferință asupra alteia fără niciun
motiv. Creatorul a împărțit comunitățile umane în națiuni și triburi
deoarece acesta era un mod natural de cooperare și distincție între
ele. În acest fel, o comunitate, o frăție, un trib sau o națiune ar putea
să conviețuiască pașnic, într-un mod de viață comun, pentru a coopera între ele
în treburile lumii. Toate neînțelegerile se datorează ignoranței, iar diferențele dintre omenirea
creată de Allah ﷻ pentru a fi un mijloc de recunoaștere între națiuni, a
devenit un mijloc de lăudare reciprocă și de ură, ceea ce a dus omenirea la
nedreptate și tiranie.
De-a lungul istoriei au existat
națiuni ce au dorit să dețină puterea absolută și să conducă lumea. În islam
este interzisă o asemenea dorință ce ar duce la subjugarea altor popoare, în
timp ce Allah ﷻ a spus că "v-am
creat pentru ca să vă cunoaşteţi".
"Niciun arab nu este superior unui non-arab,
așa cum niciun non-arab nu este superior unui alt arab. Niciun om de culoare
albă nu este superior unuia negru, iar unul negru nu este superior unui alb.
Superioritatea este bazată doar pe taqwa."
Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai
evlavios dintre voi. Allah este Atoateştiutor [şi] Bineştiutor
['Alim, Khabir]."
În fața lui Allah ﷻ nu
contează culoarea pielii omului, descendența, bogăția, ci credința, evlavia.
În contextul cuceririi orașului
Meka, Profetul Muhammed (ﷺ) a ținut un discurs și a spus, adresându-se tribului
Quraiș:
“O, popor
Quraiș! Firește, Allah a alungat de la voi toată mândria erei preislamice și
tot orgoliul pentru strămoșii voștri, deoarece toți oamenii se trag din Adam,
iar Adam a fost făcut din lut.”
Apoi, el le-a recitat versetul ce face astăzi obiectul lecției noastre.
Apoi, a adăugat: “O, popor Quraiș! Ce
credeţi că am să fac cu voi?” Ei au răspuns: “O, nobil frate și fiu al unui
frate nobil! Nu așteptăm altceva de la tine, decât bunătate.” Auzind aceasta,
el a zis: "Vă vorbesc așa cum le-a vorbit profetul Iosif fraților săi:
"Astăzi nu am nimic să vă reproșez. Plecați, sunteţi liberi!"
Mai
târziu, cu ocazia pelerinajului de
adio, s-a adresat oamenilor și a spus:
“O, oameni, ascultați vorbele mele.
Nu știu dacă mă voi mai întâlni vreodată
în locul acesta după scurgerea acestui an. Este mare păcat să vărsați sângele
semenilor voștri sau să capturați averile semenilor voștri pe cale necinstită.
Aceste lucruri constituie un mare păcat, sunt interzise și nu
trebuie încălcate, fiind sfinte, așa cum este și această zi, din această lună,
petrecute în acest oraș sfânt, Mekka. Aveți grijă! Toate obiceiurile păgâne și
ignoranța se află acum sub picioarele mele. Este interzisă răzbunarea prin
sânge a Zilelor Ignoranței (perioada preislamică)."
Așadar, supremaţia rasială – sub
toate formele sale – a fost anulată pentru că în faţa lui Allah ﷻ toţi oamenii
sunt egali. Superioritatea, conform islamului, așa cum am menționat anterior,
nu se obţine prin culoarea pielii, rasei sau originii etnice, ci prin gradul de
evlavie. În multe hadisuri este clar evidențiat faptul că oamenii sunt egali,
iar discriminările sau declarațiile rasiale sunt interzise:
„Descendenţa oricăruia dintre voi nu
este motiv de ruşine pentru nimeni. Voi toţi sunteţi fiii lui Adam, niciunul nu
este favorizat în faţa celuilalt, şi cel mai onorabil dintre voi în faţa lui
Allah este cel care este cel mai credincios şi cel care face fapte bune.” (Ahmed)
„Am fost prezent la bătălia de la
Uhud alături de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar
atunci când am lovit un politeist am strigat la el: «Ia asta de la mine, tânăr
persan.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors
atunci la mine şi mi-a spus: «De ce nu spui: „Ia asta de la mine, tânăr
Ansar.”»” (Abu
Dawud)
De asemenea, Profetul Muhammed (ﷺ)
nu lăsa ca o persoană să desconsidere o altă persoană, și reamintim hadisul lui
Bukhari despre Bilal ibn Rabah:
„Odată, companionii săi s-au reunit
pentru şedinţă, însă Profetul Muhammed (ﷺ) a întârziat. Printre cei prezenţi au
fost: Khalid ibn Al-Walid, Abdur-Rahman ibn Awf, Bilal ibn Rabah şi Abu Dharr
(Allah să fie mulţumit de ei!). Singurul negru prezent a fost Bilal etiopianul
(Allah să fie mulţumit de el!). Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!) a
început să vorbească, iar Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) l-a corectat.
Abu Dharr, înfuriindu-se, a exclamat: «Chiar tu, fiul unei femei de culoare,
încerci să mă corectezi?» Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) s-a ridicat,
vizibil supărat şi a spus: «Pe Allah, o să relatez totul Profetului!» A mers la
Profet (ﷺ) şi i-a povestit ceea ce i s-a spus, fapt pentru care Profetul(ﷺ) a devenit foarte furios. Abu Dharr (Allah să
fie mulţumit de el!) s-a grăbit să-l întâlnească pe Profet (ﷺ) şi a spus: «As-Salamu Alaika (Pacea lui Allah
fie asupra ta!) o, Profet al lui Allah!» Abu Dharr a povestit: «Nu sunt sigur
că mi-a răspuns la salut din cauza furiei sale extreme.» Apoi Profetul (ﷺ) spus: «O, Abu Dharr, l-ai ridiculizat pe el
pe seama mamei sale? Într-adevăr, tu eşti un om în care există trăsăturile erei
preislamice!» Abu Dharr, lăcrimând, a spus: «O, Mesager al lui Allah, îi cer
iertare lui Allah!» Apoi, a ieşit din moschee plângând, iar atunci când l-a
văzut pe Bilal şi-a pus capul pe jos şi i-a spus lui: «O, Bilal, eu nu mă mişc
de aici până nu-ţi pui piciorul pe capul meu. Tu eşti cel onorabil, iar eu am
căzut în dizgraţie.» Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a început să plângă,
l-a sărutat pe Abu Dharr pe faţă şi a spus: «O faţă care se prosternează lui
Allah nu trebuie să fie călcată, ci mai degrabă trebuie sărutată.»”
(Bukhari)
Bilal (Allah să fie mulţumit de el!)
a fost sclavul pe care stăpânul său îl tortura cu pietre fierbinţi, iar el
spunea: „Dumnezeu este Unic, Dumnezeu
este Unic.” Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) a onorat nu doar islamul,
ci întreaga omenire. El a rezistat la cele mai dure forme de tortură, însă a
rămas de neclintit în credința sa. Allah ﷻ l-a făcut un exemplu a faptului că
negreala pielii şi robia nu condamnă măreţia sufletului, dacă acesta s-a umplut
de credinţă şi îşi iubeşte Creatorul, căci "Allah nu se uită la înfățișarea voastră
exterioară și la bogăția voastră, ci se uită mai degrabă la inimile și faptele
voastre." (Sahih Muslim)
Din acest hadis reiese și strânsa
legătură dintre credință și fapte. Atât timp cât această credință nu se
oglindește în fapte, va fi știrbită de
inexistența acestor fapte care ar trebui să exprime credința.
Aceste învățături nu au rămas
limitate doar la cuvinte. Islamul a instituit practic o frăție universală a
credincioșilor, care nu permite nicio distincție din cauza culorii, rasei,
limbii, țării și naționalității. Islamul admite că toate ființele umane au
drepturi egale, indiferent dacă aparțin unei rase, națiuni, țări sau regiuni
diferite. Chiar și adversarii islamului au fost nevoiți să admită că nu se
găsește niciun precedent în nicio religie și niciun sistem al succesului cu
care principiul egalității și unității umane să fi primit o formă practică
într-o societate așa cum a primit societatea islamică.
Versetul se încheie cu două epitete
din cele mai frumoase nume ale lui Allah ﷻ: Allah este Atoateştiutor [şi] Bineştiutor ['Alim,
Khabir]." - oricât de credincioasă
s-ar arăta o persoană, sub o formă ostentativă sau nu, ar trebui să
conștientizeze faptul că Allah ﷻ cunoaște fiecare intenție și absolut tot ce se
află înlăuntrul inimii și în gândul omului, sinceritatea și devoțiunea
acestuia.
Ce bine că Allah ﷻ a
făcut din această evlavie o formă pe care doar El Preaînaltul o cunoaște și o
poate măsura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu