.jpg)
Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَحَسِبُوا أَلَّا تَكُونَ فِتْنَةٌ
فَعَمُوا وَصَمُّوا ثُمَّ تَابَ اللَّهُ عَلَيْهِمْ ثُمَّ عَمُوا وَصَمُّوا
كَثِيرٌ مِنْهُمْ ۚ وَاللَّهُ بَصِيرٌ بِمَا يَعْمَلُونَ
71. Au
socotit că nu va fi pedeapsă împotriva lor şi au rămas ei orbi şi surzi. Apoi,
Allah a primit căinţa lor. Apoi, din nou, rămaseră mulţi dintre ei orbi şi
surzi. Însă Allah este Cel care Vede Bine [Basir] ceea ce fac ei.
O adresare în mod direct către oamenii din Neamul Cărții – iudeii.
În versetul anterior Allah Preaînaltul atrăgea atenția celor din Banu
Israil asupra pactului pe care aceștia îl încheiaseră cu El Preaînaltul și care
prevedea, printre altele, urmarea,
ascultarea și supunerea față de Profeți
– să nu îi considere mincinoși, să nu le facă rău și să nu îi omoare. Însă evreii au considerat că nu va veni asupra
lor nicio încercare dacă nu vor respecta pactul, astfel că ei nu au vrut să
creadă, i-au socotit mincinoși pe Profeți și i-au omorât.
- au rămas ei orbi şi surzi – orbi - adică ei nu au vrut să vadă cu ochii minunile cu care Allah
Preaînaltul i-a înzestrat pe Profeți și surzi – adică nu au vrut să de
ascultare revelațiilor trimise prin Profeți, însă unii dintre ei s-au căit și
Allah ﷻ a primit căința lor.
Când o persoană se căiește pentru păcatele ei, Allah Preaînaltul se uita
mai întâi la sinceritatea căinței și apoi la comportamentul acelei persoane
după ce s-a căit, deoarece căința trebuie să se oglindească în fapte. Căința
(tawbah¹) verbală nu este îndeajuns pentru a fi primită, ci ea trebuie urmată de
fapte, de aceea Allah subliniază faptul că această căință trebuie să fie
continuă. Unii dintre ideii care s-au căit, au revenit la păcatele anterioare -
Apoi, din
nou, rămaseră mulţi dintre ei orbi şi surzi, însă Allah îi
atenționează asupra faptului că ElPreaînaltul vede absolut tot ceea ce fac ei.
____________________________
¹ citește despre Tawbah aici
لَقَدْ كَفَرَ الَّذِينَ قَالُوا إِنَّ اللَّهَ هُوَ الْمَسِيحُ ابْنُ
مَرْيَمَ ۖ وَقَالَ الْمَسِيحُ يَا بَنِي إِسْرَائِيلَ اعْبُدُوا اللَّهَ رَبِّي
وَرَبَّكُمْ ۖ إِنَّهُ مَنْ يُشْرِكْ بِاللَّهِ فَقَدْ حَرَّمَ اللَّهُ عَلَيْهِ
الْجَنَّةَ وَمَأْوَاهُ النَّارُ ۖ وَمَا لِلظَّالِمِينَ مِنْ أَنْصَارٍ
72.
Necredincioşi sunt aceia care spun: "Dumnezeu e Mesia, fiul Mariei!"
Doar a zis Mesia: "O, fii ai lui Israel, adoraţi-L pe Allah, Domnul meu şi
Domnul vostru!" Pe cel care aşază lângă Allah pe altcineva, Allah îl va
opri de la Rai, iar adăpostul lui va fi Focul şi cei nelegiuiţi nu vor afla
ajutor.
Este foarte clar că în acest verset
Allah Preaînaltul vorbește despre acea formă prin care creștinii îl ridică pe
profetul Isus (pacea lui Allah fie asupra lui!) la nivel de Divinitate. Așadar,
acest verset, precum și cele care îi urmează, arată diferențele dintre islam și
creștinism și îi descriu pe cei care îi fac părtași lui Allah subhanahu wa
taala.
Cuvântul ” لَقَد ” întărește acțiunea verbului
ce-i urmează, dacă acel verb este la timpul trecut; dacă ” لَقَد ” este urmat de un verb la timpul prezent, atunci acțiunea ce-i
urmează indică îndoiala.
Cu siguranță au devenit necredincioși cei care au spus că Mesia, fiul
Mariei, este Dumnezeu – exteriorizarea verbală este oglinda sufletului, prin
urmare, această vorbă a ieșit din gura lor în urma unei convingeri. Divinizarea
profetului Isus (pacea lui Allah fie asupra lui!) nu face parte din credința islamică, de
aceea, din punct de vedere islamic, cei care îl divinizează pe Isus au ajuns să
fie numiți necredincioși. Ca dovadă este adusă chiar una din vorbele pe care Isus le-a spus celor din
Banu Israil: "O, fii ai lui Israel, adoraţi-L pe Allah, Domnul
meu şi Domnul vostru!" Așadar, modul de adorare a lui
Isus este precum al tuturor oamenilor – el îl adoră pe Allah Preaînaltul și le
spune iudeilor că Allah este Domnul lui și la El Preaînaltul se închină, precum și ei ar trebui să facă.
Pe cel
care aşază lângă Allah pe altcineva, Allah îl va opri de la Rai, iar adăpostul
lui va fi Focul şi cei nelegiuiţi nu vor afla ajutor – din punct de vedere lingvistic ” zalimin - ظَّالِمِين ” este cel care a nedreptățit – toți cei care îi fac asociați
lui Allah Preaînaltul sunt numiți ”zalimin” – adică cei care l-au nedreptățit
pe Allah sau pe ei înșiși și nu au dat crezare versetelor, religiei, Cărților
trimise de Allah etc, iar în Ziua de
Apoi nimeni și nimic nu îi va ajuta să se apere de Focul Iadului.
لَقَدْ كَفَرَ
الَّذِينَ قَالُوا إِنَّ اللَّهَ ثَالِثُ ثَلَاثَةٍ ۘ وَمَا مِنْ إِلَٰهٍ إِلَّا
إِلَٰهٌ وَاحِدٌ ۚ وَإِنْ لَمْ يَنْتَهُوا عَمَّا يَقُولُونَ لَيَمَسَّنَّ
الَّذِينَ كَفَرُوا مِنْهُمْ عَذَابٌ أَلِيمٌ
73.
Necredincioşi sunt şi aceia care spun: “Dumnezeu este treimea din trei”, căci
nu există altă divinitate în afară de [Allah] cel Unic şi de nu vor înceta să
vorbească astfel, îi va atinge şi pe cei necredincioşi dintre ei chin dureros.
Este subliniată ideea ”trinității”. Așa cum au devenit necredincioși cei
care au considerat că Isus ar fi Dumnezeu, tot la fel de necredincioși sunt și
cei care cred în ”trinitate”.
Concluzie:
În islam nu există doctrina ”treimii” și nici abordarea profetului
Isus ca fiind de origine divină sau fiul lui Dumnezeu².
___________________________
² pentru detalii suplimentare consultați versetele 171, 172 din Surat An-Nisaa' aici
Comentarii
Trimiteți un comentariu