- partea a II-a -
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed ﷺ, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile și
cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra companionilor săi şi a tuturor celor
care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră
vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al
Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi
duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este
mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi
tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Spune Allah
Preaînaltul în Sfântul Coran pogorât:
O,
voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de
El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani! (3:102)
O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care
v-a făcut dintr-o singură ființă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi
care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați şi femei! Fiți cu frică
de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de
ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!
(4:1) O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de
Allah și spuneți vorbe adevărate. (33:70) O,
voi cei care credeți! Dacă sunteți cu frică de Allah, atunci El vă va da vouă
un Îndreptar și vă va șterge vouă faptele rele și vă va ierta, căci Allah este
dătător de har nemărginit. (8:29)
Tawbah -
Căința
De-a lungul
timpului, Allah subhanahu wa taala a trimis oamenilor diferite Legi pe care aceștia
trebuie să le respecte și să le pună în practică. Allah Preaînaltul l-a creat pe om cu trup și suflet, iar acest suflet are nevoie
de hrană și curățire. Una dintre cele mai bune metode prin care ne putem curăți
sufletul este tawbah (căința).
Tawbah (căința) - o
poruncă de la Allah Preaînaltul și o obligație pentru întreaga omenire
În Sfântul
Coran sunt foarte multe versete care ne poruncesc să ne căim cu sinceritate: ”O, voi cei care credeţi! Întoarceţi-vă la Allah întru
căinţă curată! ... ” (66:8)
” وَتُوبُوا
إِلَى اللَّهِ جَمِيعًا أَيُّهَ الْمُؤْمِنُونَ لَعَلَّكُمْ تُفْلِحُونَ - Şi căiţi-vă cu toţii,
o, voi dreptcredincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!” (24:31)
Spuneam în
predica anterioară că ”al-falah” înseamnă izbândă și este lucrul pe care îl doresc
toți oamenii; când întâlnim verbul
imperativ ” تُوبُوا - căiți-vă!” înseamnă
că această căință este o poruncă din partea lui Allah subhanahu wa taala, este
adresată tuturor oamenilor indiferent de rasă, etnie sau statut social și
trebuie respectată și pusă în practică.
”
يَا أَيُّهَا
الَّذِينَ آمَنُوا تُوبُوا إِلَى اللَّهِ تَوْبَةً نَصُوحًا - O, voi cei care
credeţi! Întoarceţi-vă la Allah întru căinţă curată!”
(66:8) Allah subhanahu wa taala se
adresează tuturor credincioșilor indiferent de nivelul credinței. Oricât de
puțină credință ar avea omul în inima sa, este considerat de Allah Preaînaltul
” mu'min - credincios”.
Dacă
omul are credință trebuie să se mai căiască?
Da, atât timp
cât omul are credință în inima sa, această credință trebuie să-l îndemne către
căință. În limba arabă termenul نَصُوحًا are sens de sinceritate, iar تَوْبَةً
نَصُوحًا înseamnă
o căință sinceră, pe care o împlinim o singură dată, ceea ce implică hotărârea fermă
și sinceră de a nu mai împlini acel păcat.
Allah subhanahu wa
taala îi iubește pe cei care se căiesc - التَّوَّابِينَ
Oare există
cineva care să nu-și dorească ca Allah Preaînaltul să îl iubească?
Pentru a fi de
iubit de Allah, tawbah (căința) trebuie să fie una continuă (împlinită
constant): ”... Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc ( التَّوَّابِينَ ) şi îi iubeşte pe cei care se curăţesc.” (2:222)
Allah subhanahu wa
taala se bucură pentru cei care se căiesc - التَّوَّابِينَ
Allah
este mai încântat de căința slujitorului Său decât o persoană care călătorește
pe cămilă într-un deșert fără apă și cu el (pe acea cămilă) se află și
proviziile sale de hrană și apă; apoi el pierde totul oi nu mai are nici o
speranță (că va găsi toate acestea) și se întinde la umbră supărat din cauza cămilei
sale; și atunci, iată că-și vede cămila stând în fața ochilor săi. El prinde
frâul și atunci cu o bucurie nemărginită izbucnește: "O, Doamne! Tu ești
slujitorul meu și eu sunt Domnul Tău". El face această greșeală din prea
multă bucurie. (Muslim)
Ce este tawbah?
Spune profetul Muhammed
ﷺ într-o relatare autentică din partea lui
Ahmad ibn Majed, Al-Hakim și ibn Hibban:
”Tawbah (căința) înseamnă a-ți părea rău”. Acest
lucru înseamnă că tawbah începe cu sentimentul regretului manifestat față de greșeala
săvârșită. Nu există om fără de greșeală și cu toții suntem păcătoși, însă
Allah Preaînaltul a lăsat deschisă poarta căinței și ne poruncește să ne căim
pentru ca El să ne ierte păcatele.
Unii dintre savanți
au spus că tawbah (căința) este ”acel sentiment de vinovăție ce arde precum
un foc în interiorul tău din cauza păcatelor pe care le-ai împlinit înainte” și
au asemănat căința cu o acțiune de renunțare la ”hainele păcătoase” și
”întinderea unui covor curat” prin care îi arăți lui Allah Preaînaltul apartenența,
iar alții au spus că tawbah înseamnă ”preschimbarea faptelor urâte în fapte
bune” și că acest lucru se poate realiza în trei moduri:
- الخلوة - khalwa – a te îndepărta
de păcate (de oamenii păcătoși sau cei care împlinesc constant păcate);
- الصمت
- as-samtu - a rămâne mut în privința păcatelor tale – de multe ori oamenii
împlinesc diferite păcate fără ca nimeni să știe ceea ce au făcut, însă mai
apoi se laudă în fața oamenilor cu faptele comise;
- اكل الحلال
- akl al-halal - a mânca
ceea ce este halal (permis) – această situație este cea în care oamenii greșesc
cel mai mult. Oricât am considera un lucru că este foarte mic în sensul de
”haram”, acesta poate strica ”întregul halal”.
Manifestarea păcatelor
- față de
Allah subhanahu wa taala – în acest caz, cu voia lui Allah, El Preaînaltul
ne va ierta păcatele dacă ne vom căi cu sinceritate și ne vom abține de la alte
păcate, dacă ne vom simți rușinați și vom fi hotărâți să nu mai revenim la
acele păcate;
- față de
oameni – greșelile față de oameni ne pot conduce către cele mai grave
păcate; dacă prin minciună, bârfă, înșelătorie, furt etc., am încălcat
drepturile altor oameni, chiar dacă ne căim cu sinceritate, Allah va condiționa
acceptarea acestei căințe prin obligația
de a cere iertare persoanei față de care am greșit, de a înapoia proprietarului
de drept bunurile sale, iar dacă acea
persoană ne va ierta, și Allah Preaînaltul ne va ierta, in sha Allah.
Un exemplu în
acest sens este relatarea despre un un om care a intrat într-un magazin cu
dulciuri și a pus o sumă de bani pe tejgheaua proprietarului, fără a cere nimic
în schimb și fără a scoate o vorbă în afară de ”Iartă-mă!”, după care a
ieșit grăbit. Proprieterul a strigat după el,
rugându-l să se întoarcă să-i dea dulciuri în schimbul banilor. Omul i-a
răspuns: ”Acum ceva timp eu am furat de la tine câteva dulciuri deoarece nu
am avut bani să cumpăr, iar acum am venit să-ți înapoiez banii și să îți cer
iertare pentru această faptă.”
Acest om a avut
o credință puternică, a avut puterea de a ”călca” pe mândria lui cerându-și iertare și restituind
contravaloarea bunului furat.
Tawbah trebuie urmată
întotdeauna de împlinirea faptelor bune
”Teme-te
de Allah oriunde ești și împlinește o faptă bună după ce ai păcătuit, pentru ca
Allah să îți ierte prin aceasta păcatul.”
Fapta bună
împlinită după un păcat este garanția acceptării căinței, așa cum Allah
Preaînaltul spune în Sfântul Coran: ”... Faptele bune le alungă pe cele rele. Aceasta este
reamintirea pentru cei care cugetă!” (11:114)
De asemenea,
într-un hadis din partea Aișei (Allah să fie mulțumit de ea!) , spune profetul
Muhammed ﷺ : ”Dacă
păcatele unui om sunt multe și faptele bune puține, Allah, din Mila Lui, pune ”griji”
în sufletul acelei persoane” , iar aceste griji (pentru cei din jur) vor
duce la ștergerea păcatelor.
Într-un alt hadis, Abu Hurairah şi Abu Sayid (Allah să fie mulţumit de ei!) au relatat că Profetul ﷺ a spus: „Allah şterge din greşelile unui musulman pentru orice greutate, nenorocire, supărare, mâhnire, grijă, până şi pentru un spin care îl înţeapă.” (Bukhari şi Muslim)
Tawbah la trecut,
prezent și viitor
Dragi frați și
surori întru islam, este foarte important de știut și reținut faptul că tawbah
(căința) implică toate cele trei timpuri ale imperativului ” تُوبُوا - căiți-vă!” : trecut,
prezent și viitor:
§ trecut - trebuie să regretăm păcatele săvârșite;
§ prezent – să ne îndepărtăm de acele păcate;
§ viitor – să-i promitem lui Allah Preaînaltul că nu vom mai împlini acele păcate.
E timpul pentru căință!
Luna Ramadan se
apropie cu repeziciune, avem ocazia și este timpul pentru a ne căi și a-i promite lui Allah Preaînaltul că nu
vom mai reveni la păcatele de dinainte. Să nu permiteți ca aceste păcate să vă
îndepărteze de Allah subhanahu wa taala, gândind că Allah nu vă va ierta sau că Allah nu vă iubește, căci acest lucru este
o mare greșeală și nu face parte din credința islamică. Allah subhanahu wa
taala este Milos, Îndurător și Iertător și
iartă orice păcat în afară de șirk (politeismul), adică atribuirea unui
aspect al divinității altui lucru sau altcuiva în afară de Allah (a-i face
parteneri lui Allah subhanahu wa taala), și elhamdulillah, cei credincioși nu
vor face acest lucru niciodată. În acest sens și drept dovadă, spune Allah
Preaînaltul în Sfântul Coran :
قُلْ يَا عِبَادِيَ الَّذِينَ
أَسْرَفُوا عَلَىٰ أَنْفُسِهِمْ لَا تَقْنَطُوا مِنْ رَحْمَةِ اللَّهِ ۚ إِنَّ
اللَّهَ يَغْفِرُ الذُّنُوبَ جَمِيعًا ۚ إِنَّهُ
هُوَ الْغَفُورُ الرَّحِيمُ - Spune: “O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în
defavoarea voastră, nu deznădăjduiţi în privinţa îndurării lui Allah!"
Allah iartă toate păcatele. El este Iertător, Îndurător [Al-Ghafur, Ar-Rahim]. (39:53)
Ne rugăm la Allah Preaînaltul să
dăruiască fiecăruia dintre noi puterea de a se căi și să fim dintre cei a căror
căință va fi acceptată, in sha Allah!
Comentarii
Trimiteți un comentariu