Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
إِنَّ الْمُنَافِقِينَ يُخَادِعُونَ اللَّهَ
وَهُوَ خَادِعُهُمْ وَإِذَا قَامُوا إِلَى الصَّلَاةِ قَامُوا كُسَالَىٰ
يُرَاءُونَ النَّاسَ وَلَا يَذْكُرُونَ اللَّهَ إِلَّا قَلِيلًا
142. Cei fățarnici
încearcă să-L înşele pe Allah, dar El întoarce înşelătoria lor [împotriva lor
înşişi!] Când se ridică pentru Rugăciune [As-Salat], se ridică ei cu lene, ca
să fie văzuți de oameni, şi nu pomenesc numele lui Allah decât foarte puțin.
În acest verset Allah subhanahu wa
taala descrie patru dintre caracteristicile ipocriților: înșelătoria
(minciuna), lenea (în ceea ce privește rugăciunea), intenția ascunsă cu care
împlinesc rugăciunea (ca să fie văzuți de oameni) și a nu conștientiza
importanța pomenirii lui Allah Preaînaltul (din lipsa credinței ei nu îl
pomenesc pe Allah).
1. Particula ” إِنَّ - inna ” (cu siguranță) are rolul de a întări afirmația ce-i urmează - în acest verset
”inna” întărește o caracteristică a ipocriților, redată de verbul ”a înșela”
- ”cu siguranță”, الْمُنَافِقِينَ (cei ipocriți)
يُخَادِعُونَ اللَّهَ (încearcă
să-L înșele pe Allah).
2. A doua caracteristică a ipocriților, pe care particula
”inna” o întărește prin verbul ”a se ridica” este lenea – ipocriții se ridică cu
lene pentru a împlini rugăciunea.
* Reamintim
definiția ipocritului: Din punct de vedere teologic ”munafiqun”
(ipocriții) sunt acei oameni care exprimă prin limbaj verbal un alt sentiment
decât cel din inima lor.
Ipocriții împlinesc actele de
adorare (rugăciune, post etc.) precum credincioșii doar pentru a nu se afla că sunt ipocriți, însă ei nu
cred în aceste acte de adorare și nu au credință în inimile lor, iar când se
află din nou printre cei ca ei, râd ce cei credincioși.
* Citește despre ipocriți și
aici , aici și aici .
Diferența dintre un om ipocrit și un om cu credința slabă
Este
posibil ca un om cu credință să aibă anumite perioade în care se ridică cu lene
pentru împlinirea rugăciunii, însă el încă deține un minim de credință, pe când
ipocritul nu are credință deloc. Ipocritul presupune că reușește să-L
păcălească pe Allah Preaînaltul, însă se minte pe el însuși.
Există
două forme ale miciunii în acest caz: a te minți pe tine însuți și a-L minți pe
Allah. Care dintre aceste două forme este mai gravă? A crede că-l poți minți pe
Allah (adică a te minți pe tine însuți) este mai grav deoarece pe Allah este
imposibil să-l minți. Ipocritul ajunge să creadă propria minciuna ca fiind
adevăr, pe când cel care este slab în credință realizează că fapta împlinită
este o minciună (un păcat) și nu crede în ea.
Cum îi pedepsește Allah Preaînaltul pe ipocriți?
Allah
subhanahu wa taala îi lasă în pace, nu
îi pedepsește, astfel că ei se adâncesc în necredință și păcate bucurându-se de
toate binecuvântările din această lume (sănătate, bunăstare etc.) și crezând că
astfel l-au înșelat pe Allah, dar se mint doar pe ei înșiși deoarece pe Allah
Preaînaltul nimeni, niciodată, nu-L poate minți (înșela).
3. Ca să fie văzuți de oameni – ٰ يُرَاءُونَ
النَّاسَ - un ipocrit se roagă doar pentru a-l vedea oamenii,
pentru a crea impresia de bun credincios și a fi lăudat pentru acest
comportament bun.
Oare un om cu credința slabă poate nutri aceeași intenție
în comportament precum un ipocrit?
Dacă
da, atunci care ar fi diferența dintre ipocritul care nu are credință deloc și
se roagă cu lene, doar pentru a-l vedea oamenii, și cel cu slabă credință, care manifestă
aceleași intenții (de exemplu, se roagă doar ca să-l vadă părinții sau alți
oameni, dar se ridică cu lene la rugăciune), însă deține un minim de credință în inimă? Oare și
cel cu slabă credință este tot ipocrit? Oare cel care are această întrebare în
minte crede despre sine însuși că este o persoană ipocrită? La aceste întrebări
ne răspunde hadisul lui Hanzala (ra): Hanzala Usayidi (Allah să-l aibă în
mila Sa!) care făcea parte dintre scribii Trimisului lui Allah a relatat: ”L-am
întâlnit pe Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila Sa!) și el a zis: Cine ești tu?
El (Hanzala) a răspuns: Hanzala s-a transformat într-un ipocrit. El (Abu Bakr)
a zis: Sfințit fie Allah, ce tot spui? La care el a zis: Spun că atunci când
suntem în preajma Trimisului lui Allah, noi medităm la Rai și Iad, de parcă
le-am vedea chiar în fața ochilor, dar după ce ne depărtăm de Trimisul lui
Allah, ne vedem de nevestele, copiii și treburile noastre și cele mai multe
dintre aceste lucruri (legate de Viața de Apoi) ne ies din minte. Abu Bakr
(Allah să-l aibă în mila Sa!) a zis: Pe Allah, și eu pățesc același lucru.
Atunci, eu împreună cu Abu Bakr am mers la Trimisul lui Allah și i-a zis:
Trimis al lui Allah, Hanzala s-a dovedit a fi un ipocrit. La care Trimisul lui
Allah a zis: Ce ai pățit? Eu am zis: Trimis al lui Allah, când suntem în preajma
ta ne gândim la Iad și Rai de parcă le-am vedea cu propriii noștri ochi, dar
când ne depărtăm de la tine, avem grijă de nevestele, copiii și treburile
noastre și multe din lucrurile acestea ne ies din minte. La care Trimisul lui
Allah a zis: Pe cel în mâinile Căruia se află viața mea, dacă starea minții
voastre rămâne aceeași ca și când sunteți în preajma mea și sunteți întotdeauna
cufundați în pomenirea lui Allah, îngerii vor da mâna cu voi în paturile
voastre precum și în drumurile voastre, dar, Hanzala, timpul trebuie dedicat
atât lucrurilor lumești, cât și rugăciunii și meditației. El (Profetul) a zis
aceasta de trei ori.” (Muslim)
Așadar,
este normal ca unui om să-i scadă nivelul credinței, însă nu trebuie să scadă
într-atât încât acesta să renunțe la împlinirea actelor de adorare (rugăciune, post, pelerinaj) sau faptelor bune. Pentru fiecare om există ”o
baterie” pentru reîncărcarea nivelului credinței – pentru unii dintre oameni
această ”baterie” poate fi postul sau
rugăciunea, pentru alții citirea Coranului sau pelerinajul, sadaqa sau
orice altă faptă bună, prin urmare, există mai multe posibilități prin care
omul își poate crește nivelul credinței în perioadele în care credința lui este
slabă; împlinind zilnic actele de adorare credinciosul își poate păstra credința la un
nivel constant și așa ar trebui să procedăm fiecare dintre noi in sha Allah.
4. Și nu pomenesc numele
lui Allah decât foarte puțin – وَلَا يَذْكُرُونَ اللَّهَ إِلَّا قَلِيلًا - pentru că îi lipsește credința, un ipocrit nu îl pomenește pe Allah
Preaînaltul; cel care are credință îl pomenește mereu pe Allah subhanahu wa
taala.
Ce înseamnă a-L pomeni pe Allah?
يَذْكُرُونَ este un verb cu un sens foarte larg.
Pomenirea
lui Allah Preaînaltul fost interpretată
ca fiind:
- citirea din Coran;
- a
spune ” Elhamdulillah, La illaha illa
Allah, Bismillah, Allahu Akbar, SubhanAllah, Astaghfirullah”, precum și
conștientizarea sensurilor acestor expresii;
-
conștientizarea binecuvântărilor (văzul, auzul, sănătatea, bunăstarea, trezirea
din somn etc.).
Neavând
credință, ipocritul nu va conștientiza niciodată importanța pomenirii lui Allah
Preaînaltul, citirea Coranului sau ceea
ce a creat Allah subhanahu wa taala. Acesta este modul în care se diferențiază
un credincios de un ipocrit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu