Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
62. Însă cum va fi dacă îi va lovi o nenorocire pentru ceea ce au făcut mai
înainte mâinile lor?! Atunci ei vor veni spre tine şi vor jura pe Allah:
"Noi nu am voit decât bine şi împăcare!".
Vorbim despre aceeași categorie de oameni descrisă în versetul 61, și anume despre ipocriți. Aceștia nu vor putea să hotărască altceva în afară de ceea ce a poruncit Allah Preaînaltul; ei nu vor pune în practică ceea ce a spus profetul Muhammed ﷺ și se jură pe Allah subhanahu wa taala că împlinesc doar fapte bune și nu vor să îl deranjeze sau să îl supere pe Profet ﷺ. Este vorba despre o întâmplare petrecută în timpul vieții profetului Muhammed ﷺ, când un grup de oameni au vrut să vină la el ﷺ să îl întrebe despre islam, însă ipocriții i-a îndemnat să meargă la altcineva, motivând că nu vor să-l deranjeze pe Profet ﷺ. Așadar, aceștia au acționat așa cum au hotărât sfătuitorii lor, au greșit și din această cauza s-a abătut o mare năpastă asupra lor. În acest context trebuie să înțelegem acest verset.
Faptul că oamenii ajung să aleagă altceva decât a hotărât Allah Preaînaltul
este un păcat pe care aceștia și-l asumă. Fiecare persoană care pune altceva
sau pe altcineva în fața cuvântului lui Allah și al Profetului ﷺ, trebuie să-și asume această alegere.
Obiceiurile noastre de zi cu zi au devenit niște automatisme care nu mai necesită
decât puțină gândire conștientă, iar la sfârșitul zilei ne dăm seama că pentru
Allah nu prea am făcut nimic. Avem familii, copii, părinți, frați, surori, iar ei trebuie să fie în jurul nostru, însă din inima noastră nu trebuie să
lipsească Allah Preaînaltul. Nu trebuie să ajungem să pierdem Ziua de Apoi,
religia și credința datorită persoanelor dragi. Allah subhanahu wa taala,
Profetul ﷺ, Coranul și islamul trebuie să aibă
prioritate și să rămână permanent în inimile și viețile noastre. A amâna
cerințele lui Allah și a prioritiza alte lucruri în fața Voinței lui Allah –
cerințelor divine – este de fapt un semn de început al ipocriziei. De exemplu,
o persoană împlinește rugăciunea de dimineață fără cusur, însă până la efectuarea propriu-zisă a rugăciunii iese foarte greu
din zona de confort a odihnei, se trezește fără tragere de inimă - acest lucru
înseamnă începutul ipocriziei. Allah Preaînaltul descrie aceste lucruri într-un
alt verset: ”Și dacă se trezește să împlinească rugăciunea, se ridică cu
lenevie.” Așadar, revenim la definiția ipocritului: conform versetului
menționat, cel care se trezește să împlinească rugăciunea, dar o împlinește cu
lenevie, este un ipocrit. Dacă privim la viața Profetului ﷺ vom afla că Allah subhanahu wa taala i-a spus Profetului cine
sunt ipocriții și avea o listă cu numele acestora, însă nu a
facut-o publică niciodată.
De ce a vrut Allah ca această listă să rămână secretă? Înțelepciunea lui
Allah se reflectă și în această decizie: ipocriții sunt de două feluri –
ipocriții care ascund necredința în suflet și se prefac că sunt buni musulmani,
astfel că ei niciodată nu vor ajunge să fie buni credinciși și ipocriții slabi
în credință, care au anumite dubii, întrebări, îndoieli în inima lor și ale
căror acțiuni nu îi fac chiar buni credincioși - dacă ei fac o rugăciune, o
împlinesc cu lene, dacă țin post, nu țin cu toată inima, ori ochii, ori gura,
sau mâinile și picioarele fac lucruri nepotrivite, care nu se încadrează în
conduita postului. Din a doua categorie fac parte și ipocriții din lista
secretă, pe care Profetul ﷺ nu vrut să o facă
publică deoarece a așteptat ca acei ipocriți să-și răspundă tuturor îndoielilor
și să-și umple golurile din credința lor.
Cât de Milos, Mărinimos, Blând, Bun, Îngăduitor și Iertător este Allah
subhanahu wa taala!
Mulți dintre acești ipocriți au ajuns mai apoi unii dintre cei mai
credincioși oameni.
Din marea Sa Îngăduință, Allah subhanahu wa taala nu va face un rob de
rușine în văzul oamenilor, până ce acel om nu vrea el însuși să se facă de râs
în fața oamenilor. La un moment dat profetul Muhammed ﷺ
a fost întrebat cum ar posibil ca o persoană să își dorească să se facă de râs
în fața oamenilor, iar el ﷺ a zis: ”Nu-i
vedeți pe unii dintre ei cum se laudă oamenilor cu păcatele lor?” Aceștia
sunt cei care vor să se facă de râs în Ziua de Apoi, în fața lui Allah și a
întregii mulțimi. Cei care se laudă cu păcatele lor, sunt cei care nu au rușine
deloc, deși ei sunt dintre cei care fac rugăciunea, țin post, au credință. Este
greu să ajungi un bun musulman, dar nu imposibil, și ar trebui să tindem să
ajungem buni practicanți musulmani. De la a fi un fățarnic care are anumite
îndoieli și până la a fi un bun musulman este un drum scurt, dar și invers este
la fel de scurt drumul. Trebuie să avem grijă ca tot ce facem să fie dedicat
lui Allah Preaînaltul în totalitate, cu sinceritate și conform Tradiției
autentice a profetului Muhammed ﷺ.
Însă cum va fi dacă îi va lovi o nenorocire pentru
ceea ce au făcut mai înainte mâinile lor?!
Versetul ne descrie crizele prin care poate trece un musulman de-a lungul
vieții sale și ne spune că nicio nenorocire nu vine pe pamânt decât datorită
mâinilor omului. Dacă omul este lăsat o viață întreagă pe pământ să facă ce
vrea, nu înseamnă că Allah a uitat de el, ci că aceasta este o încercare, de
aceea trebuie să ne folosim rațiunea cu care am fost înzestrați și să alegem
lucrurile bune. Spune profetul Muhammed ﷺ
: ”Dacă Allah s-ar comporta cu voi în funcție de faptele voastre, nu ați
primi apă pentru băut nici măcar (o cantitate) cât aripa unui țânțar.” Când
Allah a spus despre El că este Milos, Iubitor, Îngăduitor, a vrut să scoată în
evidență faptul că El Preaînaltul are capacitatea și voința să ne șteargă toate
păcatele, iar noi trebuie doar să cerem iertare, să conștientizăm în fața cui
stăm, trăim, respirăm, în fața cui ne rugăm.
63. Aceştia sunt cei despre care ştie Allah ce se află în inimile lor. Deci
depărtează-te de ei, povățuieşte-i pe ei şi spune-le lor - în privința lor -
vorbe convingătoare.
Nimeni
în afară de Allah nu știe ce se află în inimile ipocriților.
Comportamentul pe care trebuie să-l adopte un musulman față de ipocriți:
- depărtează-te de ei – nu se referă la o
îndepărtare fizică, ci la o formă de îndepărtare în așa fel încât omul să nu
ajungă să fie absorbit de convingerile acestor ipocriți și să își strice
credința și religia. Un ipocrit poate strica o comunitate întreagă, și de câte
ori nu s-a întâmplat ca un grup de musulmani să se certe între ei datorită
fitnei create de un ipocrit!
- povățuieşte-i pe ei – acest îndemn este
adresat tuturor oamenilor, nu doar imamilor sau savanților; sfătuind constant
o persoană, în mintea ei se va clădi o personalitate clară și îndrăgită de
Allah subhanahu wa taala. Toate păcatele ce se împlinesc în văzul lumii se
împlinesc tocmai pentru că toată lumea tace, fiecare persoană considerând că nu
e de datoria ei să se implice și că e mai bine să tacă și să-și vadă de drum.
Dacă oamenii s-ar implica și ar reacționa atunci când văd un lucru rău, ar
exista un alt nivel de educație al societății și diferit față cel existent în
ziua de astăzi.
- spune-le lor vorbe convingătoare – a spune vorbe
convingătoare unei persoane înseamnă mult mai mult decât a da sfaturi generale,
înseamnă a aduce argumente clare la întrebările sau îndoielile pe care le are o
persoană, dovezi ce vor convinge acea persoană să meargă pe calea cea dreaptă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu