Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
أَلَمْ تَرَ إِلَى الَّذِينَ يُزَكُّونَ أَنْفُسَهُمْ ۚ بَلِ اللَّهُ يُزَكِّي مَنْ يَشَاءُ وَلَا يُظْلَمُونَ فَتِيلًا
49. Nu i-ai văzut pe aceia care se laudă că sunt evlavioşi?
Însă numai Allah este Acela care socoteşte a fi evlavios pe cine voieşte El şi
nu vor fi nedreptățiți [la răsplată] nici cât un firicel.
La modul
particular, versetul a fost pogorât în numele și pentru oamenii din comunitatea
Banu Israil*
(*vezi versetele 44 – 48) , însă la modul general îi are în
vedere pe toți oamenii.
Câțiva oameni din tribul Banu Israil au venit odată la
profetul Muhammed ﷺ, ținând câțiva copii
de mână, și l-au întrebat ce părere are despre acei copii. Profetul ﷺ le-a spus că acei copii sunt puri, fără de
păcate. ”Și noi suntem la fel!” au spus cei din Banu Israil, care se considerau
a fi comunitatea lui Allah subhanahu wa taala, însă acest lucru era foarte
departe de ei.
Începând
versetul cu o întrebare retorică
adresată profetului Muhammed ﷺ, Allah Preaînaltul
dorește să scoată în evidență gravitatea păcatelor împlinite
constant, pe o perioadă îndelungată de timp și să ne atragă atenția asupra faptului că o simplă
afirmație verbală cum ar fi ”Sunt un om bun, curat, credincios!” înseamnă lăudăroșenie,
chiar dacă afirmația este adevărată.
Lăudăroșenia sau a te crede mai presus de ceilalți este un lucru agreat de Allah? Cu siguranță, nu!
Versetul ne învață
că a depune efort pe calea lui
Allah și mai apoi a-i reproșa Lui că nu ți-a ușurat calea, deși El Preaînaltul
știe și vede tot, este păcat. Noi avem o
credință care ne îndeamnă să fim răbdatori și mulțumitori, însă acest lucru nu
înseamnă că trebuie să renunțăm la demnitatea noastră, să rămânem cu capetele
plecate și să înghițim toate răutățile celorlalți.
În islam lăudoreșenia față de semeni sau față de Allah nu trebuie să existe, multe fapte bune se pot pierde doar din cauza faptului că ne-am lăudat cu ele. Într-un singur caz este permis a te lauda sau mai degrabă spus ”a exeterioriza” faptele bune (fara a detalia prea mult): atunci când la bază există intenția exemplului, cu scopul de a-i îndemna și pe alții să împlinească fapte bune. A te lauda înseamnă să te crezi mai presus decât ceilalți, să crezi că tu meriți mai mult decât ceilalți, dar nu ți se oferă locul pe care îl meriți.
Un exemplu în acest
sens este Alija Izetbegovici, fostul președinte al Bosniei-Herțegovina.
Citește
întâmplarea aici.
Nu ar trebui să
îi lăsăm nici pe alții să ne laude, mai ales de față cu noi, deoarece acest
lucru conduce către un sentiment de mândrie, iar mândria* este interzisă
în islam.
*citește despre
mândrie aici
بَلِ
اللَّهُ يُزَكِّي مَنْ يَشَاءُ – cu siguranță Allah curăță pe cine dorește El – verbul ”zaka”
înseamnă ”a curăța” – când au venit cei care au vrut să se arate mai curați
decât alții, Allah Preaînaltul a spus despre ei că nu sunt curați și le-a spus
să nu uite contextul acestor vorbe față de faptele împlinite, și chiar de ei ar
fi sprijinitorii Profeților, nu ar avea voie să spună asemenea vorbe.
فَتِيلًا –
tradus ca ”firicel” – înseamnă ”fitil”, un cuvânt care provine din limba arabă,
însă diferit ca sens de cel din limba
română, care înseamnă un fir de bumbac răsucit, care se introduce, spre a fi
aprins, în mijlocul lumânărilor sau care servește aprinderii încărcăturilor la armele de foc, de exploziv în mine, etc.
Dacă ați mâncat o curmală, cu siguranță ați observat, atunci când ați
desfăcut-o, că sâmburele are o crestătură acoperită de un firicel subțire ca
ața. Acel firicel minuscul se numește ”fitil”. Allah subhanahu wa taala spune
că oamenii nu vor fi nedreptățiți nici
cât acel ”fitil (firicel)”, fie că e vorba de fapte bune sau rele, acestea vor
fi cântărite în talerul faptelor în Ziua
de Apoi.
50. Priveşte cum născocesc ei minciuni punându-le pe seama lui Allah! Şi aceasta este îndeajuns un păcat vădit. - Un mod prin care Allah atrage atenția tuturor oamenilor asupra păcatului de a minți în numele religiei, al Profeților sau Cărților Sfinte. Similar versetului anterior, acest verset se adresează în mod particular neamului Banu Israil, iar la modul general, tuturor celor care mint în numele lui Allah (și aceștia nu sunt deloc puțini).
Şi aceasta este un păcat vădit –
adică un păcat evident, clar.
Comentarii
Trimiteți un comentariu