Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
62. Aceasta este povestea cea adevărată şi
nu există divinitate în afară de Allah, iar Allah
este Puternic, Înţelept [Al-’Aziz, Al-Hakim].
إِنَّ
هَـٰذَا لَهُوَ ٱلْقَصَصُ ٱلْحَقُّۚ وَمَا مِنْ إِلَـٰهٍ إِلَّا ٱللَّهُۚ
وَإِنَّ ٱللَّهَ لَهُوَ ٱلْعَزِيزُ ٱلْحَكِيمُ
În acest
verset Allah subhanahu wa taala îi spune profetului Muhammed (ﷺ) ca tot ce i-a revelat în
versetele anterioare despre Maria și fiul sau Isus (aleihi salem!), despre
Zaharia și familia Imran, sunt povestiri adevărate.
Litera ”L”
din aceasta propozitie se numeste ”lam-ul de întărire” și faptul ca Allah il
foloseste este ca si cum s-ar jura, ceea ce înseamnă că nu ar trebui sa existe
vreo indoiala in mintea cititorului in ceea ce priveste povestea lui Isus
(aleihi salem!).
Toate
aceste povestiri scot in evidenta un singur lucru, si anume monoteismul "La
ilaha illallah!” - ”Nu există divinitate în afară
de Allah”.
Sufletul
omului ajunge de multe ori să se umple cu lucrurile care îi displac lui Allah ﷻ și atunci omul trebuie să înlăture aceste lucruri din inima
lui. Când dorești să ridici o construcție nouă,
o casă de exemplu, ce faci mai
întâi? Pregătești locul pe care vei ridica temelia casei, curățându-l de
resturi și gunoaie, nivelezi acel loc pentru a putea ridica o fundație
puternică și stabilă, nu-i așa? Similar
procedăm și cu inima noastră,
îndepărtând tot ceea ce ar putea să îngreuneze sau dăuneze mai apoi
construcției credinței noastre, construind o credință curată și sinceră ce are
la bază doar monoteismul "La ilaha illallah!” De
ce facem aceste lucruri? Allah ﷻ ne răspunde:deoarece, cu siguranță, "Allah este Puternic, Înţelept
[Al-’Aziz, Al-Hakim]."
Puterea și înțelepciunea sunt două lucruri care, folosite împreună aduc doar bine, însă folosite separat aduc de cele mai multe ori numai rău. [Al-’Aziz, Al-Hakim].¹
__________________________
¹Consulta explicatia din versetul 6
63. Iar dacă ei întorc spatele, Allah îi ştie pe cei care
seamănă stricare!
Oferta
pe care o prezinta Allah subhanahu wa
taala oamenilor (Paradisul, rasplata faptelor bune) este dedicată celor care
fac aceste fapte din credinta si devotament. De aceea, acest verset este un mesaj catre cei
care ”intorc spatele” și carora Allah le tramsite ca El Praînaltul îi cunoaște.
O
persoană "întoarce spatele"altei persoane atunci când realizează de
fapt cine este persoana din fata sa. Este vorba despre oamenii care ajung să
conștientizeze autenticitatea acestei religii și totuși îi întoarc spatele.
Cine îl cunoaște pe Allah ﷻ nu
îi va întoarce spatele niciodată.
Profetul Muhammed (ﷺ)
spunea: ”Să urâți să vă întoarceți la necredință așa cum urâți să ajungeți
sa cădeți în focurile Iadului "
Allah ﷻ îi compara pe cei necredincioși cu cei care seamănă stricare.
De
exemplu, dacă într-un coș plin cu mere se află un mar stricat , acesta din urmă
va strica toate merele. Similar, într-o
comunitate de credincioși este de ajuns sa se afle un necredincios pentru a-i
atrage și pe ceilalți pe un drum greșit. În timp, acea comunitate va ajunge să
se strice. Însă, ne întrebăm, a lăsa o
persoană să rătăcească pe un drum greșit spunând că nu e treaba noastră ce
face, este un comportament islamic?
O pilda drept
raspuns la aceasta intrebare sunt versetele din surat Adh-Dhariyat (51) și surat
Hud (11), unde Allah ne-a înştiinţat că atunci când la profetul Avraam au venit
îngerii – şi se spune că erau trei: Gavriil, Mihail şi Israfil –, acesta i-a
tratat ca pe nişte oaspeţi, căci nu ştia cine sunt. Le-a pregătit lor un viţel
fript. Cu toate acestea, atunci când le-a adus friptura şi i-a poftit să
mănânce, aceştia nu au dat nici un semn că ar dori să facă acest lucru. Şi asta
deoarece îngerii nu poftesc la hrană. Avraam nu a aprobat purtarea lor ciudată
şi „l-a cuprins frica de ei”. Dar ei au zis: “Nu-ţi
fie frică! Noi am fost trimişi la neamul lui Lot!” [11:70] „Noi îi vom nimici pe
aceştia.” Ibrahim (aleihi salem) a încercat cumva sa le ia apararea celor din
neamul lui Lot, și ”Avraam era blând, căinător şi
rugător”, încercând sa spună ca printre ei sunt si
oameni evlavioși, însă îngerii i-au răspuns: “O,
Avraam, renunţă la aceasta, căci hotărârea Domnului tău a venit, iar asupra lor
se va abate o osândă nestrămutată”.
Oamenii nepasatori, care nu se implica pentru a indrepta o
greseala in comunitate atunci cand vad ca acel lucru gresit duce la stricarea
intregii comunitati, sunt egoisti. Desigur, exista cazuri speciale in care nu
este bine sa te implici, daca implicarea ta va duce la agravarea situatiei,
insa omul trebuie sa fie bun pentru el, pentru cei apropiati lui și pentru
comunitatea lui. Credinta nu trebuie sa se rezume doar la confortul casei; acest
lucru nu reprezinta islamul. Allah Preînaltul ne spune ca trebuie sa fim activi
in societate, sa chemam oamenii la credinta și sa oglindim islamul în faptele și comportamentul nostru. De aceea, suntem
atentionati cum ar trebui sa facem dawa si cum sa ne comportam cu Ahlul Kitab: ”nu
îi înjurati pentru ca mai apoi ei sa nu va injure pe voi si pe Domnul vostru!”
Noi suntem resposabili in primul rand de noi, apoi de cei apropiati noua și în ultimul rand suntem responsabili de cei din jurul nostru, însa aceasta responsabilitate trebuie sa contina și înțelepciune.
64. Spune: „O, voi oameni ai Scripturii, veniţi la un cuvânt
comun între noi şi voi: să nu-L adorăm decât pe Allah,
să nu-L asociem cu nimic, să nu ne luăm unii pe alţii
drept dumnezei, în afară de Allah. Apoi dacă ei vor întoarce spatele,
spuneţi-[le]: Mărturisiţi [cel puţin] că noi suntem supuşi!”.
Ca si in
versetele anterioare, modul de afisare a credintei si modul de a face dawa sunt prezente si in
acest verset.
Se spune
ca acest verset a fost pogorât atunci când evreii au venit sa discute cu
Profetul Muhammed (ﷺ) când se afla la Medina, ori când
delegatia crestinilor din Najran l-au vizitat pe Profet in Medina, in acelasi
scop, si sunt mai multe relatari care vorbesc despre ambele variante.
Cand
Allah subhanahu wa taala vorbeste despre evrei si crestini numindu-i ”Oameni ai
Scripturii”, îi delimiteaza într-un anumit fel, îi pune pe unii în avantaj si
pe altii in dezavantaj?
Cand
Allah vorbeste clar despre credinta, îi numeste pe toti ”Oamenii Cartii” și nu
face vreo diferenta intre ei; insa, cand Allah vorbeste despre natura pacatelor
lor, atunci se face clar diferenta intre ei.
Oamenii
Scripturii, adica evreii și crestinii; Scripturile, adica Evanghelia si Tora.
Alătură-te nouă în crezul pe care l-am acceptat
și pe care nici tu nu îl poți respinge ca fiind fals, pentru că este confirmat
și susținut de învățăturile propriilor tale Scripturi
”...veniţi la un cuvânt comun între noi şi voi...” ar trebui sa fie motto-ul
oricarui om care doreste sa faca dawah, deoarece acest verset scoate in
evidenta destul de clar de unde se incepe dawah, si anume de la lucrurile
comune si nu de la diferente, și de unde incep diferentele:
Ø primul
lucru în comun este monoteismul: să nu-L adorăm
decât pe Allah - toti
oamenii au și cred într-un singur Dumnezeu, indiferent de cum îl numesc în limba lor;
Ø al
doilea lucru aproape în comun: să nu-L asociem cu nimic – adica sa nu-I asociem pe nimeni și nimic lui Allah
Preaînaltul, care sa duca la șirk;
Ø al
treilea lucru, care face deja o diferenta destul de clara : să nu ne luăm unii pe alţii drept dumnezei, în afară de
Allah – adica sa nu ne
adoram unii pe altii și daca cerem ceva, să îi cerem direct lui Allah, fara alti intermediari (unii
oameni se roaga la diverse lucruri sau sfinti pentru a-i ajuta).
Cand oamenii ajung să îl uite pe Allah
subhanahu wa taala si să-și îndrepte rugaciunile de ajutor catre morminte sau
persoane, acest lucru devine o mare problema.
Alija Izetbegovici, fostul președinte al
Bosniei-Herțegovina, a fost un politician, jurist și filosof musulman, unul dintre mintile luminate ale Europei de Est musulmane. Era un om credincios.
Intr-o zi s-a dus la moschee și pentru că era presedintele tarii, toata lumea
s-a dat la o parte pentru a-i face loc sa treaca nestingherit și sa mearga in
spatele imamului. Credeti ca el s-a simtit mandru de aceasta ”onoare”? Dimpotrivă,
el le-a spus oamenilor: ”Să nu mai procedați asa cu nimeni indiferent de
functia detinuta deoarece așa o sa vă creați tiranii.”
Apoi dacă ei vor întoarce spatele, spuneţi-[le]: Mărturisiţi
[cel puţin] că noi suntem supuşi! Aceasta
supunere include foarte multe obligatii, nu doar supunerea in fata lucrurilor
permise sau interzise. Spunerea fata de Allah subhanahu wa taala este un
fenomen care ar trebui sa cuprinda toate ipostazele vietii , nu neaparat doar
la rugaciune, post, sadaqa sau alte forme de ibadat. Supunerea fata de Allah
este si atunci cand omul merge la serviciu, cand invată, citeste etc. Lucrurile
”asezate” corect vor avea drept rezultat o buna intelegere intre membrii
comunitatii și in societate in general.
Marturisirea
”Noi suntem supusi” este foarte importanta si va avea o valoare
deosebita in Ziua de Apoi, cand oamenii și toate partile corpului lor vor
depune marturie, când plantele,
pietrele, animalele, pamântul, Coranul, vor fi chemate, de asemenea, sa depuna marturie
in favoarea sau defavoarea noastră.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Comentarii
Trimiteți un comentariu