Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
يَوْمَ
يَجْمَعُ اللَّهُ الرُّسُلَ فَيَقُولُ مَاذَا أُجِبْتُمْ ۖ قَالُوا لَا عِلْمَ
لَنَا ۖ إِنَّكَ أَنْتَ عَلَّامُ الْغُيُوبِ
109. Într-o Zi, Allah îi va aduna pe [toţi] trimişii şi le va zice: "Ce vi s-a răspuns [când aţi vestit]?" Ei vor zice: "Noi nu avem ştiinţă! Tu eşti Marele Ştiutor al celor neştiute!".
Într-o Zi – Ziua Judecății.
Acest verset
scoate în evidență o ipostază din Ziua de Apoi. Allah Preaînaltul ne prezintă
în Sfântul Coran diferite ipostaze din Ziua de Apoi pentru ca noi să ne apropiem mai
mult de El și de credință și pentru a înțelege mai bine acea Zi. Crezul în Ziua
de Apoi face parte din credința islamică. În acea Zi fiecare om își va primi
răsplata pentru faptele bune și își va vedea faptele rele și își va primi pedeapsa.
În Ziua de Apoi
toți Profeții (pacea lui Allah fie asupra lor!) vor fi întrebați care a fost răspunsul omenirii la chemarea
către credința în Allah Preaînaltul (Unicitatea lui Allah). Profeții și
Trimișii (pacea lui Allah fie asupra lor!) vor răspunde că nu au o cunoaștere
perfectă și doar Allah Preaînaltul deține cunoașterea absolută.
Oare Allah
Preaînaltul nu cunoaște răspunsul la această întrebare, nu știe cine a crezut
și cine nu a crezut în Profeți și Mesageri?
Evident că Allah este Cel care deține știința absolută, iar întrebarea
din acest verset este retorică. De fapt este o întrebare adresată Profeților cu
scopul de a lua aminte oamenii. Noi,
musulmanii, știm că profetul Muhammed ﷺ a decedat în urmă cu aproximativ 1400 de ani și nici un Profet
nu va mai fi trimis după el ﷺ. Așadar, cum ar trebui
să înțelegem această întrebare retorică? Ar trebui să ne întrebăm ce am făcut
când am auzit de Revelație, despre islam și profetul Muhammed ﷺ, ce și cât am pus în practică din Sfântul
Coran.
Răspunsul
Profeților: "Noi nu avem ştiinţă! Tu eşti
Marele Ştiutor al celor neştiute!", scoate în evidență următoarele:
1. Profeții nu
altă știință în afară de ceea ce le-a revelat Allah subhanahu wa taala.
2. Profeții nu
au obligația de a-i convinge pe oameni să fie credincioși și nu sunt
responsabili de faptele acestora - au fost trimiși pentru a fi un exemplu demn
de urmat, pentru a-i scoate pe oameni din întunericurile ignoranței către
lumina cunoașterii, din tradiții și obiceiuri greșite către adevărata credință.
3. Profeții
(pacea lui Allh fie asupra lor!) sunt dintre semnele lui Allah și au fost
trimiși din Mila lui Allah pentru a-i îndruma pe oameni pe calea cea dreaptă, pentru ca oamenii să nu găsească motiv să
spună în Ziua de Apoi că au greșit pentru că nu au fost îndrumați.
4. Profeții au caracteristici
deosebite, sunt aleșii lui Allah Preaînaltul, însă nu vor ajunge niciodată să
dețină calități divine.
إِذْ
قَالَ اللَّهُ يَا عِيسَى ابْنَ مَرْيَمَ اذْكُرْ نِعْمَتِي عَلَيْكَ وَعَلَىٰ
وَالِدَتِكَ إِذْ أَيَّدْتُكَ بِرُوحِ الْقُدُسِ تُكَلِّمُ النَّاسَ فِي الْمَهْدِ
وَكَهْلًا ۖ وَإِذْ عَلَّمْتُكَ الْكِتَابَ وَالْحِكْمَةَ وَالتَّوْرَاةَ
وَالْإِنْجِيلَ ۖ وَإِذْ تَخْلُقُ مِنَ الطِّينِ كَهَيْئَةِ الطَّيْرِ بِإِذْنِي
فَتَنْفُخُ فِيهَا فَتَكُونُ طَيْرًا بِإِذْنِي ۖ وَتُبْرِئُ الْأَكْمَهَ
وَالْأَبْرَصَ بِإِذْنِي ۖ وَإِذْ تُخْرِجُ الْمَوْتَىٰ بِإِذْنِي ۖ وَإِذْ
كَفَفْتُ بَنِي إِسْرَائِيلَ عَنْكَ إِذْ جِئْتَهُمْ بِالْبَيِّنَاتِ فَقَالَ
الَّذِينَ كَفَرُوا مِنْهُمْ إِنْ هَٰذَا إِلَّا سِحْرٌ مُبِينٌ
110.
Şi când Allah va zice: “Isus, fiu al Mariei, adu-ţi aminte de harul Meu asupra
ta şi asupra mamei tale, când Eu te-am întărit cu Duhul Sfânt, să vorbeşti
oamenilor din leagăn şi când vei fi bărbat în toată firea! Eu te-am învăţat
scrierea, înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. Iar când tu ai plăsmuit din lut
chipul unei păsări, cu voia Mea, şi ai suflat asupra lui, s-a făcut pasăre, cu
voia Mea. Şi i-ai tămăduit, cu îngăduinţa Mea, pe cel orb şi pe cel lepros! Şi
ai făcut morţii să vină la viaţă, cu îngăduinţa Mea. Şi i-am respins pe fiii
lui Israel de la tine, când tu le-ai adus semnele învederate. Iar aceia dintre
ei care nu au crezut au zis: Aceasta nu este decât vrăjitorie limpede!”.
În acest verset
sunt enumerate minunile pe care Allah
Preaînaltul i le-a dat profetului Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!).
- harul Meu asupra ta – se referă minunea nașterii
lui Isus – faptul că s-a născut fără a avea tată și astfel Allah Preaînaltul
l-a făcut dovada puterii Sale depline asupra firii.
Nașterea și viața
profetului Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!), în toate etapele
ei, este o minune din minunile lui Allah subhanahu wa
taala. Allah Preaînaltul a ales să-l creeze doar din mamă, fără
tată: „Şi-l vom face Noi un semn
pentru oameni şi o îndurare din partea Noastră! Acesta-i un lucru [de mult]
hotărât!” (19:21) Mai înainte l-a creat
pe Adam (pacea lui Allah fie asupra sa!) fără de mamă și fără de
tată şi a creat-o pe Eva dintr-un bărbat, fără a avea mamă, în timp ce întreaga
omenire a creat-o dintr-un bărbat și o femeie. Allah este Cel mai Înțelept
(Al-Hakim) și ne arată că poate crea orice dorește, cum dorește și când
dorește.
- şi asupra mamei tale – mama lui Isus, Maria, care
nu a simțit nici o durere la naștere, iar acest lucru este o minune de la Allah
Preaînaltul.
- când Eu te-am întărit cu Duhul Sfânt – se referă
la îngerul Jibril (Gavril - pacea lui Allah fie asupra sa!), care l-a ajutat pe
Isus încă de la naștere;
- să
vorbeşti oamenilor din leagăn - oamenii nu credeau nimic din ceea ce spunea
mama lui Isus referitor la zămislirea lui fără tată și atunci Maria le-a arătat pruncul şi le-a spus să vorbească
cu el. Aceştia au zis: „Cum?! Ne spui să vorbim cu un sugar ca să aflăm
adevărul despre tine? Crezi că noi
suntem un neam de nebuni?” „Cum să vorbim cu acela care este un prunc de
leagăn?” [19:29] În timp ce se certau încă şi considerau spusele ei o simplă
glumă, pruncul a început să vorbească; şi a fost o mare minune: „Dar el [pruncul] a zis: "Eu sunt robul lui Allah! El mi-a dăruit Scriptura
şi m-a făcut profet! ~ Şi El m-a
binecuvântat, oriunde aş fi, şi mi-a poruncit
Rugăciunea [As-Salat] şi Dania [Az-Zakat], cât voi trăi, ~ Şi
bunăcuviinţă faţă de născătoarea mea! Şi
nu m-a făcut pe mine trufaş, nici ticălos! ~ Şi pacea fie asupra mea în ziua în care m-am născut şi în
ziua în care voi muri şi în ziua în care voi fi adus la viaţă [din nou]!” ﴿ (29:30-33) Astfel Isus a eliberat-o pe mama
sa de acuzaţia falsă că a născut un copil prin păcat.
- şi când vei fi bărbat în toată firea! - Isus va propovădui oamenilor credința și
învățăturile pe care Allah subhanahu wa taala i le-a transmis pentru a chema
oamenii la credința într-un singur Dumnezeu, această credință fiind de fapt cea
propovăduită de predecesorul său, profetul Moise (pacea lui Allah fie asupra
sa!), căruia Allah Preaînaltul i-a trimis Tawrat (Tora).
- Eu te-am învăţat scrierea, înţelepciunea, Tora şi
Evanghelia - scrisul și știința celor care se văd, înțelegerea și
știința celor care nu se văd și nu se scriu. Allah subhanahu wa taala îi
promisese Mariei (pacea lui Allah fie asupra ei!) că îi va oferi
fiului ei înțelepciune și cunoștințe despre cărțile Sale. Allah și-a împlinit
promisiunea și i-a trimis lui Isa o
carte pe nume Injil (Evanghelia). Isus (pacea lui Allah fie asupra lui!) a
confirmat învățăturile din Tawrat. Atât Tawrat, cât și Injil
conțineau îndrumări pentru Bani Israil (copiii Israelului).
Referitor la
înțelepciune, savanții teologi au spus că al-hikmah înseamnă a spune și
a pune fiecare lucru și vorbă la locul și timpul potrivit.
„Înțelepciunea”
(al-hikmah) este un concept larg care cuprinde totul, de la legile cosmosului
la cunoștințele și descoperirile umane. Odată ce aflăm despre astfel de
lucruri, suntem capabili să combinăm o citire a legii divine – revelația scrisă
– cu înțelepciunea, așa cum se manifestă în jurul nostru.
Allah
Preaînaltul i-a dăruit lui Isus puterea
de a face minuni. De exemplu, crea din lut forma unei păsări, apoi sufla în ea
şi aceasta devenea o pasăre adevărată, putea tămădui o persoană ce se născuse
oarbă, care nu avea leac şi putea vindeca leproşii, de asemenea, a readus morţii la viaţă: Iar când tu ai plăsmuit din lut chipul unei păsări, cu
voia Mea, şi ai suflat asupra lui, s-a făcut pasăre, cu voia Mea. Şi i-ai
tămăduit, cu îngăduinţa Mea, pe cel orb şi pe cel lepros! Şi ai făcut morţii să
vină la viaţă, cu îngăduinţa Mea.
Observăm repetarea expresiilor ”cu voia Mea” și ”cu îngăduința Mea”, prin care Allah Preaînaltul subliniază faptul că nimic nu se poate întâmpla fără voia Lui.
- Şi i-am respins pe fiii lui Israel de la tine, când tu
le-ai adus semnele învederate. Iar aceia dintre ei care nu au crezut au zis:
Aceasta nu este decât vrăjitorie limpede! - Acest lucru indică faptul că
iudeii au dorit să-l răstignească pe Isus şi apoi Allah l-a înălţat la cer şi
l-a salvat.
وَإِذْ
أَوْحَيْتُ إِلَى الْحَوَارِيِّينَ أَنْ آمِنُوا بِي وَبِرَسُولِي قَالُوا آمَنَّا
وَاشْهَدْ بِأَنَّنَا مُسْلِمُونَ
111.
Şi când Eu le-am revelat apostolilor, zicând: "Credeţi în Mine şi în
Trimisul Meu!", au răspuns ei: "Noi credem, deci mărturiseşte că noi
suntem cu desăvârşire supuşi [musulmani]!".
Apostolii sunt
tovarășii de credință, companionii profetului Isus (pacea lui Allah fie asupra
sa!). De-a lungul istoriei profeților și mesagerilor, credința în Allah și profeți, în îngeri, în
Cărțile revelate, în destin și Ziua de Apoi a rămas aceeași. Allah Preaînaltul spune: "Credeţi în Mine şi în Trimisul Meu!", adică în Isus. Astfel că islamul
acceptă statutul de Profet și Mesager al lui Isus, fără a-l ridica la nivel de
divinitate sau a afirma că însuși Isus este Dumnezeu sau fiul lui Dumnezeu, așa
cum găsim în alte credințe, iar versetul este foarte clar referitor la acest
aspect: Credeți în Mine, adică în Allah, și în Trimisul Meu, adică profetul
Isus.
Religia islamică ne spune că în apropierea Zilei de Apoi
profetul Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!) va coborî pe aripile
a doi îngeri , la minaretul alb din partea de est a Damascului, unde va
participa la rugăciunea imamului Mahdi, apoi îl va omorî pe Dajjal
(Anticristul).
Când Allah Preaînaltul le-a cerut apostolilor să creadă
în El și în Isus, aceștia au răspuns imediat: Am crezut! Însă apostolii nu s-au
rezumat la declarația verbală, ci i-au cerut profetului Isus să fie martor
pentru faptele lor și martor că ei sunt supuși (musulmani).
Similar, când Allah Preaînaltul le-a cerut companionilor
profetului Muhammed ﷺ să creadă în
Unicitatea lui Allah și în Trimisul Său,
ei au spus imediat declarația de credință. ²
Faptele vorbesc de la sine despre statutul de musulman al unui om care declară verbal că este supus lui Allah (musulman). Credința este acel lucru care se statornicește în inimă și se oglindește în fapte.
____________
² consultați v.83 aici
Comentarii
Trimiteți un comentariu