Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
أَلَمْ تَرَ إِلَى الَّذِينَ أُوتُوا نَصِيبًا
مِنَ الْكِتَابِ يُؤْمِنُونَ بِالْجِبْتِ وَالطَّاغُوتِ وَيَقُولُونَ لِلَّذِينَ
كَفَرُوا هَٰؤُلَاءِ أَهْدَىٰ مِنَ الَّذِينَ آمَنُوا سَبِيلًا
51. Nu i-ai văzut pe aceia cărora le-a fost dată o parte
din Carte? Ei cred în Jibt şi în Taghut şi zic celor care nu cred: “Aceştia
sunt mai bine călăuziți pe drum decât cei care cred!”
نَصِيبًا مِنَ الْكِتَابِ - ”O parte din
Carte” –
adică Tora, Evanghelia sau o parte din
Coran.
جِبْتِ - ”Jibt” înseamnă
totalitatea lucrurilor nevăzute, zodii,
magie, vrăjitorie și alte practici superstițioase similare în care unii
oameni cred; un lucru ireal, fără
temei și inutil.
În islam
vrăjitoria este considerată ca făcând parte din categoria păcatelor mari. Profetul
Muhammad ﷺ a
spus: “Nu face parte dintre noi cel care practică
vrăjitoria sau acela care îi pune pe
alții să facă vrăji pentru el.”
طَّاغُوتِ - ”Taghut” înseamnă idol - totalitatea lucrurilor ce întruchipează
un idol.
Motivul revelării:
Ka’b bin Al-Așraf era cel mai ranchiunos dintre evrei în privința islamului și a musulmanilor și cel mai interesat să-l discrediteze pe profetul Muhammed ﷺ. Când a aflat despre victoria de la Badr a musulmanilor, s-a supărat groaznic și i-a scris Profetului ﷺ poeme care-l satirizau pe acesta și îi lauda pe quraiși, stârnindu-i împotriva Profetului. Atunci a călătorit și la Meka, unde a început să ațâțe focul războiului și să alimenteze ranchiuna împotriva musulmanilor din Medina. Când Abu Sufian l-a întrebat spre care religie se simțea mai înclinat, el a răspuns că cei din tribul Quraiș erau mai bine călăuziți. Cu privire la această situație, Allah Preaînaltul a revelat acest verset.
52. Aceştia sunt cei pe care i-a blestemat Allah, iar celui
pe care Allah l-a blestemat nu-i vei afla [în veci] ajutor.
”Aceștia” - cei despre
care am vorbit în versetele anterioare (49 – 51), pe care Allah
Preaînaltul i-a blestemat. Pentru unii oameni blestemul lui Allah se manifestă
în această viață, iar pentru alții în Ziua de Apoi. În această viață blestemul constă
în lipsa călăuzirii, de exemplu, Abu Lahab (unchiul Profetului), dușmanul
declarat al islamului și al profetului Muhammed ﷺ,
a primit călăuzire în această viață,
însă nu a vrut să creadă în versetele coranice și a respins această binecuvântare
de la Allah, deoarece nu a fost scris ca inima lui să fie călăuzită. Oare putem
ști dacă o persoană este blestmată de Allah și din acest motiv nu recunoaște și
nu acceptă islamul? NU, nu putem ști acest lucru; chiar dacă întâlnim o
persoană care cunoaște foarte multe lucruri despre islam și Coran, însă nu acceptă această religie, nu avem voie
să o categorisim ca fiind
”kafir” sau una ”blestemată”, căreia Allah nu-i oferă călăuzire - poate că nu
este momentul potrivit, poate că mâine sau mai târziu acea persoană va accepta
îndrumarea.
Unii oameni
s-ar putea întreba: ”Oare Allah este este atât de rău încât să
blesteme oamenii?” Realitatea vieții pe
care o trăim împiedică uneori oamenii să ajungă la dreptate în această viață,
de aceea trebuie să credem cu tărie că Allah va face dreptate; încrederea totală
în dreptatea absolută a lui Allah îl
face pe om să fie foarte puternic în credință, îl ajută să se ridice ori
de câte ori cade, în pofida tuturor relelor și greutăților pe care le întâmpină
în această viață. Allah este Al-Adl (Cel mai Drept), fiindcă doar El cunoaște
ce este în inima omului și poate împărți această dreptate fără a nedreptăți pe
nimeni.
53. Oare au ei parte de stăpânie?! Atunci nu dau ei oamenilor
nici măcar cât punctul de pe sâmburele de curmală!
Această
întrebare retorică este adresată aceluiași grup de oameni din Banu Israil menționat
în versetele anterioare. Oare dețin ei ceva din stăpânirea Lui Preaînaltul de
se cred atât de buni, darnici și devotați? Oare pun ei stăpânire pe Împărăția lui
Allah fără ca El Preaînaltul să aibă cunoștință despre acest lucru? Cu
siguranță că nu, și chiar de ar avea
această stăpânire, spune Allah Preaînaltul, ei nu dăruiesc oamenilor nici măcar cât un ” نَقِيرًا ” - se numește ”nakira”
acel punct prezent pe sâmburele de
curmală, miniscul, încât abia se zărește, comparația semnificând un lucru lipsit de importanță. Cât de zgârcit poate fi un om încât
să nu dăruiască nici măcar un lucru atât de neînsemnat, chiar de ar deține
Împărăția lui Allah (metaforic vorbind)?
54. Îi pizmuiesc ei pe oameni pentru ceea ce El le-a dat cu harul
Său? Or Noi i-am dat neamului lui Avraam Cartea şi Înțelepciunea şi le-am dat
lor o mare împărăție!
Allah
Preaînaltul descrie în acest verset diferite laturi ale gândirii
necredincioșilor și ipocriților. Oare ei sunt invidioși pe credincoși pentru binecuvântările
dăruite de Allah subhanahu wa taala?
În limba arabă
”hasad” înseamnă ”invidie” și este o boală a inimii.
Atunci când invidiezi o persoană înseamnă că o și desconsideri în același timp; privești la lucrurile pe care le are și o invidiezi.
Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că
Profetul ﷺ a spus: „Uitați-vă
la cei care sunt mai prejos (se referă la starea materială) de voi şi nu vă
uitați la cei care sunt mai presus de voi; astfel va fi mai uşor pentru voi să
nu uitați binecuvântările lui Allah asupra voastră.” (Bukhari şi Muslim)
De asemenea, un mare savant a spus, în ceea ce privește nivelul spiritualității, că o persoană trebuie să privească la cei care sunt mai presus decât ea/el.
Păcatul
invidiei* (*vezi
v. 32 aici
) a fost împlinit pentru prima dată în fața lui Allah Preaînaltul de către Șeitan,
atunci când i s-a poruncit să se prosterneze în fața lui Adam și a refuzat din
mândrie, ceea ce a condus la invidie.
Tratamentul invidiei: să nu acordăm importanță lucrurilor lumești și să conștientizăm că ele sunt trecătoare, la fel ca și noi. A nu se înțelege că, dacă avem posibilitatea să muncim, să ajutăm, să învățăm, să transmitem lucruri frumoase și utile, nu trebuie să acordăm importanță acestor lucruri.
Or
Noi i-am dat neamului lui Avraam Cartea şi Înțelepciunea şi le-am dat lor o
mare împărăție!
Neamul lui
Avram - Când
se vorbește în Coran despre ”Neamul lui Avram” se face referire la toți oamenii
care au trăit din vremea profetului Avram (pacea lui Allah fie asupra sa!) și până
în vremea profetului Muhammed ﷺ.
Cartea și
Înțelepciunea –
din punct de vedere dogmatic se referă la Cărțile Sfinte și Tradiția
Profeților.
O mare
împărăție –
au existat două mari împărății: împărăția profetului Suleiman (Solomon) și cea
a profetului Dawud (David) – pacea lui Allah fie asupra lor!, care au ales să
domnească ca regi și împărați, dar și ca Profeți în același timp. Alți Profeți
au ales să trăiască doar ca Profeți, fără a deține bogății sau a conduce în
calitate de regi sau împărați, așa cum a fost profetul Isa (Isus - pacea lui Allah fie asupra sa!) sau profetul
Muhammed ﷺ.
Omul trebuie să
fie mulțumit cu ceea l-a binecuvântat (mai mult sau mai puțin) Allah subhanahu
wa ta'ala și să dăruiască din aceste binecuvântări (bani, bunuri, știință,
putere etc.) și va primi răsplată.
55. Unii dintre ei au crezut în El, alții s-au lepădat de El
şi focul Gheenei le va fi de ajuns!
În Sfântul
Coran vom găsi mereu această categorisire a oamenilor - credincioși și
necredincioși, urmată de consecințele
faptelor lor. Uneori aflăm ce se va întâmpla cu cei care au crezut, alteori, ca și
în acest verset, aflăm consecințele necredinței.
Verbul ”s-au
lepădat” este folosit pentru a scoate în evidență refuzul unei persoane de a
crede adevărul, deși cunoaște și este convins de adevăr.
56. Cei ce nu cred în Versetele Noastre, pe aceia îi vom lăsa
să ardă în Foc şi de fiecare dată când pieile lor se vor coace, le vom schimba
cu alte piei, ca să guste chinul! Allah este Puternic [şi] Înțelept [‘Aziz,
Hakim]!
Acest verset ne
prezintă una dintre minunile prezente în Sfântul Coran, pe care oamenii nu
aveau cum să o cunoască la acea vreme. Ştiinţa anatomiei nu a descoperit decât
în secolul XX că în straturile pielii sunt centrii nervoşi a căror funcţie este
aceea de termoreceptori şi transformare a senzaţiei de căldură în senzaţie de
durere pe care o transmit dacă temperatura este mai mare sau mai mică decât
temperatura suportată de organismul obişnuit (18-38 grade). Arsurile cele mai
dureroase sunt cele de gradul întâi şi de gradul al doilea, care afectează
straturile pielii fără să le altereze definitiv. Așadar, Allah Preaînaltul ne
descrie acest tip de durere și această pedeapsă groaznică la care
vor fi supuși în mod repetat cei care nu cred în
versetele Coranului și ne prezintă în același timp o minune științifică.
Comentarii
Trimiteți un comentariu