Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
Introducere
În traducere Sura An-Nisa' înseamnă "Sura femeilor", după cuvântul ”nisa'
”(femei), care apare în primul verset. A fost numită "Sura Femeilor"
deoarece conține multe prescripții în
legătură cu femeile. I se mai spune și "Sura cea mare a femeilor", în
opoziție cu "Sura At-Talaq" (Sura divorțului), care mai este numită și
"Sura cea mică a femeilor".
Sura An-Nisa' este o sură medinită, ceea ce înseamnă că a fost
pogorâtă după emigrarea (hijri) Profetului
ﷺ de
la Meca la Medina. Într-o lecție anterioară* am
explicat principiul clasificării surelor ce alcătuiesc Sfântul Coran în sure mekane și
sure medinite și am spus că perioada mekană se întinde de la primul an al
profeției până la al treisprezecelea an, iar perioada medinită a început odată
cu emigrarea Profetului ﷺ de la Meca la Medina și s-a încheiat după zece ani,
odată cu decesul lui ﷺ, prin urmare, surele mekane sunt cele revelate în Meca
înainte de Hijri (emigrarea de la Meca la Medina), iar surele medinite sunt
cele revelate după Hijri, chiar dacă unele au fost revelate în Meca (la
reîntoarcerea Profetului ﷺ în Meca, după
victoria cuceririi).
* pentru explicații suplimentare
consultați versetul 1 din sura Al-Hujurat https://stiinta-coranului.blogspot.com/2021/08/surat-al-hujurat-491-bismillahi.html
Profetul
Muhammed ﷺ nu s-a ocupat de delimitarea surelor
mecane și medinite, ci a lăsat acest lucru în grija companionilor care se
ocupau cu studiul Coranului, astfel că această clasificare are la bază
străduința umană; dacă nu ar fi existat acest principiu de clasificare al surelor,
cu siguranță nu ne-am fi putut da seama de cronologia evenimentelor. De
asemenea, pentru o mai bună înțelegere a versetelor din Sfântul Coran trebuie
să cunoaștem contextul social și istoric al perioadei în care acestea au
fost revelate. În cele ce urmează vom expune pe scurt temele abordate de surele
mecane și surele medinite.
Surele mecane
Timp de
treisprezece ani, în Meca, Profetul ﷺ
le-a vorbit oamenilor doar despre Tewhid (unicitatea lui Allah), despre bunul
comportament și, de asemenea, le-a vorbit foarte mult despre Ziua de Apoi. Timp
de treisperezece ani Profetul ﷺ a
propovăduit un singur mesaj: ”La Ilaha illa Allah!” (Nu există altă divinitate
în afară de Allah) și a chemat oamenii la credința într-un singur Dumnezeu.
Savanții au
numit surele revelate în Meca ”Surele chemării”, pentru că ele cheamă la
credința în unicitatea lui Allah. Prin urmare, perioada mecană a constituit temelia
pe care urma să se construiască acele reguli de jurisprudență, care au fost
stabilite ulterior în Medina.
Pe scurt, capitolele
mecane din Sfântul Coran se rezumau la descrierea preceptelor islamice, interpretarea
legislației ce ținea de fiecare credincios în parte, impunând binele și credința
și interzicând păcatele și faptele rele.
Surele medinite
Spre
deosebite de surele mecane, surele medinite conțin foarte multe aspecte legate
de jurisprudență, astfel că savanții le-au numit ”Surele statului”. În Medina
s-au pus bazele primului stat islamic, iar Legislația Divină avea să fie
implementată de Profet ﷺ treptat. Se construiește o nouă societate
musulmană, un stat bazat pe principiile islamului, se legifereză legi și viața
musulmanilor începe a se organiza conform acestor principii, dar se
implementează și reguli de comportament față de
”Oamenii Cărții” deoarece în Medina, pe lângă musulmani și politeiștii
pur mediniți, trăiau mulți evrei și creștini.
Învățăminte
Așa cum am
spus anterior, versetele mecane nu abordează chestiuni ce țin de
obligativitatea împlinirii anumitor acte de adorare cum ar fi postul sau
rugăciunea, arareori făcându-se trimitere indirectă la acestea. Timp de
treispreze ani în Meca, Profetul ﷺ
a clădit personalitatea noilor musulmani vorbindu-le doar despre credință,
despre unicitatea lui Allah Preaînaltul, fără a-i obliga să facă un anumit
lucru și fără a-i critica dacă greșeau uneori.
Acest mod de a gândi și acționa al profetului
Muhammed ﷺ ne învață cum ar
trebui să procedăm într-o situație similară în care noi, musulmanii, greșim de
cele mai multe ori. Această situație este una destul de comună și cunoscută
nouă – când o persoană dragă, un frate sau o soră îmbrățișează islamul, unii
dintre noi venim imediat cu observațiile
și critica asupra modului vestimentar ”neadecvat” sau altor lucruri periferice
islamului. Profetul Muhammed ﷺ nu a procedat așa,
primea haine de la împărați și regi creștini, iar în zilele de sărbătoare se
îmbrăca cu ele, idiferent că erau viu colorate sau nu; când cineva îi admira
hainele și își exprima dorința de a le avea, Profetul ﷺ le dăruia imediat; profetul Muhammed ﷺ nu era deranjat de copiii mici care
alergau și se jucau prin moschee atunci când ei se rugau, așa cum suntem unii
dintre noi astăzi, profetul Muhammed ﷺ petrecea uneori foarte mult timp în sejde (prosternare)
sau în picioare, recitând din Sfântul Coran, însă companionii nu îi reproșau, nu se supărau, nu
erau grăbiți așa cum suntem unii dintre noi astăzi, supărați sau deranjați de
faptul că predica sau rugăciunea durează
prea mult, dimpotrivă, companionii erau îngrijorați pentru Profet ﷺ și la sfârșitul rugăciunii îi spuneau că
s-au temut în timpul rugăciunii pentru sănătatea lui.
Timp de
treisprezece ani în Meca, Profetul ﷺ
a implementat în inimile noilor musulmani noțiunea de tewhid (unicitatea lui
Allah), scopul său principal fiind acela de a-i scoate pe oameni din
întunericul ignoranței către lumina credinței, către știință.
Sura An-Nisa se ocupă de drepturile celor slabi în
societate precum orfanii, sclavii, servitorii, moştenitorii şi cel mai
important femeile. De-a lungul istoriei, femeile au fost subiectul nedreptăţii
şi abuzului, însă odată cu venirea Islamului şi cu revelarea surei An-Nisa,
femeilor li s-au redat drepturile lor. Prin urmare, putem spune că sura An-Nisa
cheamă la respectarea dreptăţii şi îndurării la nivelul tuturor claselor
sociale.
يَا أَيُّهَا النَّاسُ اتَّقُوا رَبَّكُمُ
الَّذِي خَلَقَكُمْ مِنْ نَفْسٍ وَاحِدَةٍ وَخَلَقَ مِنْهَا زَوْجَهَا وَبَثَّ
مِنْهُمَا رِجَالًا كَثِيرًا وَنِسَاءً ۚ وَاتَّقُوا اللَّهَ الَّذِي تَسَاءَلُونَ
بِهِ وَالْأَرْحَامَ ۚ إِنَّ اللَّهَ كَانَ عَلَيْكُمْ رَقِيبًا
1.
O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă şi a făcut din aceasta şi
pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați şi
femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă
conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie,
căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!
Acest verset face parte dintr-un grup de versete care
sunt recitate de obicei la începutul predicilor ținute de imami îndeosebi în
ziua de vineri.
Chemarea ”O, voi, oameni!”
este o adresare către întreaga omenire și cuprinde sensul general de
umanitate, universalitate, nespecificându-se un reper anume în ceea ce privește
credința, deoarece, așa cum am precizat în rândurile de mai sus, în Medina, pe
lângă musulmani și politeiștii mediniți, trăiau mulți creștini și evrei. Prin urmare,
toți oamenii erau chemați la islam, ceea ce înseamnă că profetul Muhammed ﷺ, Coranul și islamul nu au fost trimise
doar pentru arabi sau o nație anume, pentru o anumită perioadă de timp sau un
loc anume, ci pentru întreaga umanitate.
De asemenea, observăm că îndemnul ”Fiți cu frică de Domnul vostru” nu cuprinde
numele lui Allah, ci ”Domnul”. Oare de ce? Pentru că în Medina exista
diversitatea religioasă pe care am amintit-o anterior, oamenii erau îndemnați
să creadă într-un Unic Dumnezeu, idiferent ce nume ar purta în limba națiilor
respective, subliniind în același timp un alt sens al termenului ”Domn”, și
anume că nu există alt Domn în afară de Allah și nimeni în afară de Allah nu merită a fi adorat.
Oamenii sunt împărțiți în două mari
categorii: creaționiștii, cei care cred că universul și toate formele de
viață au fost create de Dumnezeu și evoluționiștii, cei care cred că
viața a apărut în mod natural din elemente de bază preexistente fără viață, sub
influența legilor naturale (cum ar fi gravitatea), cu toate că originea acestor
legi naturale nu este explicată. Aceste teorii își au rădăcinile în antichitate
și s-au dezvoltat de-a lungul timpului, căpătând noi forme prin diferite opere
scrise de Charles Darwin, Alfred Russel Wallace și alții, ceea ce a condus la o
acceptare mai rapidă a evoluționismului.
Toate credințele și religiile pe
care Allah subhanahu wa taala le-a trimis pe pământ au la bază un singur lucru:
Creația - Allah Preaînaltul este
Creatorul tuturor lucrurilor din cer și de pe pământ. Acest lucru este
subliniat în continuarea versetului: ”v-a făcut
dintr-o singură ființă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei” – prima Creație fiind profetul Adam (pacea fie asupra lui!), primul
om din care întreaga omenire a luat naștere și s-a răspândit pe pământ.
Referitor la ”perechea” lui Adam,
adică Eva, comentatorii în general
spun că Eva a fost creată din coasta lui Adam și că Biblia conține, de
asemenea, aceeași poveste, iar alții adaugă că Eva a fost creată din a
treisprezecea coastă a lui Adam. Coranul nu specifică în mod expres aceste
lucruri, nu avem cunoștințe precise și detaliate despre cum a fost creată Eva,
ci, așa cum reiese și din verset, Eva a fost creată ”din aceasta”, adică din
prima creație (Adam).
Fiți
cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu
frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi
[Raqib]! – observăm că este folosit numele de ”Allah” și nu ”Domn”.
Referitor la
termenul ”a conjura”, în ziua de astăzi, din păcate, sunt mulți oameni care se
jură pe Allah Preaînaltul pe nedrept, din obișnuință verbală. Cuvântul ”Wallahi” este denaturat astăzi în lumea musulmană și a
ajuns o formulă foarte ușor de rostit, iar acest comportament nu face parte din
islam.
În islam păstrarea
legăturilor de familie este de o importanță majoră, precum credința în Allah
Preaînaltul, iar acest lucru este evidențiat clar în acest verset, unde Allah
Preaînaltul pune credința la același nivel cu păstrarea legăturilor de rudenie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu