Surat An-Nisaa' 4:1


 

Bismillahir  Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Introducere

În traducere Sura An-Nisa' înseamnă  "Sura femeilor", după cuvântul ”nisa' ”(femei), care apare în primul verset. A fost numită "Sura Femeilor" deoarece conține multe prescripții  în legătură cu femeile. I se mai spune și "Sura cea mare a femeilor", în opoziție cu "Sura At-Talaq" (Sura divorțului), care mai este numită și "Sura cea mică a femeilor".

Sura An-Nisa' este o sură medinită, ceea ce înseamnă că a fost pogorâtă după emigrarea (hijri) Profetului    de la Meca la Medina. Într-o lecție anterioară* am explicat principiul clasificării surelor ce alcătuiesc Sfântul Coran în sure mekane și sure medinite și am spus că perioada mekană se întinde de la primul an al profeției până la al treisprezecelea an, iar perioada medinită a început odată cu emigrarea Profetului ﷺ de la Meca la Medina și s-a încheiat după zece ani, odată cu decesul lui ﷺ, prin urmare, surele mekane sunt cele revelate în Meca înainte de Hijri (emigrarea de la Meca la Medina), iar surele medinite sunt cele revelate după Hijri, chiar dacă unele au fost revelate în Meca (la reîntoarcerea Profetului ﷺ în Meca, după  victoria cuceririi).

* pentru explicații suplimentare consultați versetul 1 din sura Al-Hujurat https://stiinta-coranului.blogspot.com/2021/08/surat-al-hujurat-491-bismillahi.html

Profetul Muhammed nu s-a ocupat de delimitarea surelor mecane și medinite, ci a lăsat acest lucru în grija companionilor care se ocupau cu studiul Coranului, astfel că această clasificare are la bază străduința umană; dacă nu ar fi existat acest principiu de clasificare al surelor, cu siguranță nu ne-am fi putut da seama de cronologia evenimentelor. De asemenea, pentru o mai bună înțelegere a versetelor din Sfântul Coran trebuie să cunoaștem contextul social și istoric al perioadei în care acestea au fost revelate. În cele ce urmează vom expune pe scurt temele abordate de surele mecane și surele medinite.

Surele mecane

Timp de treisprezece ani, în Meca, Profetul le-a vorbit oamenilor doar despre Tewhid (unicitatea lui Allah), despre bunul comportament și, de asemenea, le-a vorbit foarte mult despre Ziua de Apoi. Timp de treisperezece ani Profetul a propovăduit un singur mesaj: ”La Ilaha illa Allah!” (Nu există altă divinitate în afară de Allah) și a chemat oamenii la credința într-un singur Dumnezeu.

Savanții au numit surele revelate în Meca ”Surele chemării”, pentru că ele cheamă la credința în unicitatea lui Allah. Prin urmare, perioada mecană a constituit temelia pe care urma să se construiască acele reguli de jurisprudență, care au fost stabilite ulterior în Medina.  

Pe scurt, capitolele mecane din Sfântul Coran se rezumau la descrierea preceptelor islamice, interpretarea legislației ce ținea de fiecare credincios în parte, impunând binele și credința și interzicând păcatele și faptele rele.

Surele medinite

Spre deosebite de surele mecane, surele medinite conțin foarte multe aspecte legate de jurisprudență, astfel că savanții le-au numit ”Surele statului”. În Medina s-au pus bazele primului stat islamic, iar Legislația Divină avea să fie implementată de Profet    treptat. Se construiește o nouă societate musulmană, un stat bazat pe principiile islamului, se legifereză legi și viața musulmanilor începe a se organiza conform acestor principii, dar se implementează și reguli de comportament față de  ”Oamenii Cărții” deoarece în Medina, pe lângă musulmani și politeiștii pur mediniți, trăiau mulți evrei și creștini.

Învățăminte

Așa cum am spus anterior, versetele mecane nu abordează chestiuni ce țin de obligativitatea împlinirii anumitor acte de adorare cum ar fi postul sau rugăciunea, arareori făcându-se trimitere indirectă la acestea. Timp de treispreze ani în Meca, Profetul a clădit personalitatea noilor musulmani vorbindu-le doar despre credință, despre unicitatea lui Allah Preaînaltul, fără a-i obliga să facă un anumit lucru și fără a-i critica dacă greșeau uneori.

 Acest mod de a gândi și acționa al profetului Muhammed ne învață cum ar trebui să procedăm într-o situație similară în care noi, musulmanii, greșim de cele mai multe ori. Această situație este una destul de comună și cunoscută nouă – când o persoană dragă, un frate sau o soră îmbrățișează islamul, unii dintre noi venim imediat  cu observațiile și critica asupra modului vestimentar ”neadecvat” sau altor lucruri periferice islamului. Profetul Muhammed nu a procedat așa, primea haine de la împărați și regi creștini, iar în zilele de sărbătoare se îmbrăca cu ele, idiferent că erau viu colorate sau nu; când cineva îi admira hainele și își exprima dorința de a le avea, Profetul   le dăruia imediat; profetul Muhammed nu era deranjat de copiii mici care alergau și se jucau prin moschee atunci când ei se rugau, așa cum suntem unii dintre noi astăzi, profetul Muhammed petrecea uneori foarte mult timp în sejde (prosternare) sau în picioare, recitând din Sfântul Coran, însă  companionii nu îi reproșau, nu se supărau, nu erau grăbiți așa cum suntem unii dintre noi astăzi, supărați sau deranjați de faptul  că predica sau rugăciunea durează prea mult, dimpotrivă, companionii erau îngrijorați pentru Profet și la sfârșitul rugăciunii îi spuneau că s-au temut în timpul rugăciunii pentru sănătatea lui.

Timp de treisprezece ani în Meca, Profetul a implementat în inimile noilor musulmani noțiunea de tewhid (unicitatea lui Allah), scopul său principal fiind acela de a-i scoate pe oameni din întunericul ignoranței către lumina credinței, către știință.

Sura An-Nisa se ocupă de drepturile celor slabi în societate precum orfanii, sclavii, servitorii, moştenitorii şi cel mai important femeile. De-a lungul istoriei, femeile au fost subiectul nedreptăţii şi abuzului, însă odată cu venirea Islamului şi cu revelarea surei An-Nisa, femeilor li s-au redat drepturile lor. Prin urmare, putem spune că sura An-Nisa cheamă la respectarea dreptăţii şi îndurării la nivelul tuturor claselor sociale.

 

يَا أَيُّهَا النَّاسُ اتَّقُوا رَبَّكُمُ الَّذِي خَلَقَكُمْ مِنْ نَفْسٍ وَاحِدَةٍ وَخَلَقَ مِنْهَا زَوْجَهَا وَبَثَّ مِنْهُمَا رِجَالًا كَثِيرًا وَنِسَاءً ۚ وَاتَّقُوا اللَّهَ الَّذِي تَسَاءَلُونَ بِهِ وَالْأَرْحَامَ ۚ إِنَّ اللَّهَ كَانَ عَلَيْكُمْ رَقِيبًا

1. O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați şi femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!

Acest verset face parte dintr-un grup de versete care sunt recitate de obicei la începutul predicilor ținute de imami îndeosebi în ziua de vineri.

Chemarea ”O, voi, oameni!” este o adresare către întreaga omenire și cuprinde sensul general de umanitate, universalitate, nespecificându-se un reper anume în ceea ce privește credința, deoarece, așa cum am precizat în rândurile de mai sus, în Medina, pe lângă musulmani și politeiștii mediniți,  trăiau mulți creștini și evrei. Prin urmare, toți oamenii erau chemați la islam, ceea ce înseamnă că profetul Muhammed , Coranul și islamul nu au fost trimise doar pentru arabi sau o nație anume, pentru o anumită perioadă de timp sau un loc anume, ci pentru întreaga umanitate.

De asemenea, observăm că îndemnul  Fiți cu frică de Domnul vostru” nu cuprinde numele lui Allah, ci ”Domnul”. Oare de ce? Pentru că în Medina exista diversitatea religioasă pe care am amintit-o anterior, oamenii erau îndemnați să creadă într-un Unic Dumnezeu, idiferent ce nume ar purta în limba națiilor respective, subliniind în același timp un alt sens al termenului ”Domn”, și anume că nu există alt Domn în afară de Allah și  nimeni în afară de Allah nu merită a fi adorat.

Oamenii sunt împărțiți în două mari categorii: creaționiștii, cei care cred că universul și toate formele de viață au fost create de Dumnezeu și evoluționiștii, cei care cred că viața a apărut în mod natural din elemente de bază preexistente fără viață, sub influența legilor naturale (cum ar fi gravitatea), cu toate că originea acestor legi naturale nu este explicată. Aceste teorii își au rădăcinile în antichitate și s-au dezvoltat de-a lungul timpului, căpătând noi forme prin diferite opere scrise de Charles Darwin, Alfred Russel Wallace și alții, ceea ce a condus la o acceptare mai rapidă a evoluționismului.

Toate credințele și religiile pe care Allah subhanahu wa taala le-a trimis pe pământ au la bază un singur lucru: Creația -  Allah Preaînaltul este Creatorul tuturor lucrurilor din cer și de pe pământ. Acest lucru este subliniat în continuarea versetului: ”v-a făcut dintr-o singură ființă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei” – prima Creație fiind  profetul Adam (pacea fie asupra lui!), primul om din care întreaga omenire a luat naștere și s-a răspândit pe pământ.

Referitor la ”perechea” lui Adam, adică Eva, comentatorii în general spun că Eva a fost creată din coasta lui Adam și că Biblia conține, de asemenea, aceeași poveste, iar alții adaugă că Eva a fost creată din a treisprezecea coastă a lui Adam. Coranul nu specifică în mod expres aceste lucruri, nu avem cunoștințe precise și detaliate despre cum a fost creată Eva, ci, așa cum reiese și din verset, Eva a fost creată ”din aceasta”, adică din  prima creație (Adam).

Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]! – observăm că este folosit numele de ”Allah”  și nu ”Domn”.

Referitor la termenul ”a conjura”, în ziua de astăzi, din păcate, sunt mulți oameni care se jură pe Allah Preaînaltul pe nedrept, din obișnuință verbală. Cuvântul ”Wallahi”  este denaturat astăzi în lumea musulmană și a ajuns o formulă foarte ușor de rostit, iar acest comportament nu face parte din islam.

În islam păstrarea legăturilor de familie este de o importanță majoră, precum credința în Allah Preaînaltul, iar acest lucru este evidențiat clar în acest verset, unde Allah Preaînaltul pune credința la același nivel cu păstrarea legăturilor de rudenie.

 

 



 
Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou

Comentarii