Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَكَذَٰلِكَ
زَيَّنَ لِكَثِيرٍ مِنَ الْمُشْرِكِينَ قَتْلَ أَوْلَادِهِمْ شُرَكَاؤُهُمْ
لِيُرْدُوهُمْ وَلِيَلْبِسُوا عَلَيْهِمْ دِينَهُمْ ۖ وَلَوْ شَاءَ اللَّهُ مَا
فَعَلُوهُ ۖ فَذَرْهُمْ وَمَا يَفْتَرُونَ
137. Tot astfel i-au ademenit
asociaţii lor pe mulţi dintre idolatri să-şi omoare copiii, ca să-i piardă şi
pe ei şi ca să le întunece religia lor. Şi de-ar fi voit Allah, n-ar fi făcut
ei aceasta. Deci lasă-i pe ei laolaltă cu ceea ce născocesc!
Acest verset vorbește despre un vechi obicei al arabilor din perioada
preislamică (Jahiliyyah). Ei recurgeau la acest gest din anumite temeri adânc
înrădăcinate în societatea de atunci, cum ar fi frica de foamete, de sărăcie
sau teama de a nu fi necinstiți prin fetele lor. Din păcate, deși contextul s-a
schimbat, acțiunea în sine de a curma viața propriilor copii a rămas, sub
diverse forme, până în zilele noastre.
Sunt versete în Coran în care Allah subhanahu wa taala spune clar că fata
nou-născută, care a fost îngropată de vie, își va întreba părinții în Ziua de
Apoi: „Pentru ce păcat a fost omorâtă?”. Așadar, versetul scoate în evidență
faptul că acest act este un păcat extrem de grav, un haram mare în fața lui
Allah Preaînaltul.
Pentru a înțelege profunzimea și dramatismul acestei practici, imamul
Al-Qurtubi — un mare savant care s-a dedicat tefsirului (exegzei coranice) — a
arătat în comentariul său o întâmplare tulburătoare. El relatează că unul
dintre însoțitorii profetului Muhammed ﷺ stătea tot timpul abătut înaintea Trimisului
lui Allah. Văzându-l astfel, profetul Muhammed
ﷺ l-a întrebat: „De ce ești abătut?”. Atunci
el a răspuns: „O, Trimis al lui Allah! Eu am săvârșit înainte de venirea
islamului, în Jahiliyyah, un păcat și mă tem că Allah nu mă va ierta pentru el,
chiar dacă am primit islamul!”. Când a fost întrebat despre ce păcat este
vorba, omul a mărturisit cu durere:
„O, Trimis al lui Allah! Eu am fost dintre aceia care și-au ucis fetele
lor. Am avut parte de o fată, iar muierea mea s-a rugat cu lacrimi în ochi să o
las în viață, așa că am lăsat-o. Ea s-a făcut mare și a devenit una dintre cele
mai frumoase femei. Au cerut-o mulți în căsătorie, dar pe mine m-a cuprins
furia și inima mea nu a suportat nici să o dau în căsătorie, nici să o țin în
casă fără soț. Atunci i-am zis nevestei mele: «Vreau să merg în vizită la rude.
Trimite-o și pe ea cu mine!». Ea s-a bucurat, a împodobit-o cu giuvaeruri și
veșminte de sărbătoare și a luat făgăduință de la mine că nu voi vicleni
împotriva ei. Am plecat împreună cu ea, iar pe drum m-am oprit la gura unui puț
și m-am uitat în el. Fata a priceput că vreau să o arunc înăuntru, s-a agățat
de mine și a pornit să plângă. În acel moment, am fost îndurător cu ea. Dar
m-am uitat din nou în puț, m-a cuprins furia și iarăși Șeitan a pus stăpânire
pe mine. De data aceasta am aruncat-o în puț cu capul în jos și am rămas acolo
până când s-au oprit țipetele ei, iar după aceea m-am întors.”
Auzind această mărturisire, profetul Muhammed ﷺ a plâns, iar asemenea lui au făcut și
însoțitorii săi prezenți. Atunci, el ﷺ
a zis: „Dacă mi s-ar porunci să pedepsesc pe cineva pentru ceea ce a săvârșit
în Jahiliyyah, atunci te-aș pedepsi!”.
Această relatare arată cât de întunecată era mentalitatea dinaintea
islamului și subliniază mila imensă a noii religii, care a abolit definitiv
aceste crime, protejând viața și demnitatea fiecărui copil.
Exegeza Coranului - profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu