Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost
trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a
tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea
mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu
este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa! Toate invențiile în credință sunt
bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului;
ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi
nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va
putea împotrivi.
Se
relatează în culegerile autentice, de la
Zaynab bint Jahsh (ra), că într-o zi, Trimisul lui Allah (ﷺ ) a
intrat la ea într-o stare de mare spaimă, cu fața îmbujorată de îngrijorare,
spunând: „La ilaha illallah (Nu există altă
divinitate în afară de Allah)! Vai de arabi din cauza unui rău care s-a
apropiat! Astăzi s-a deschis din zidul de protecție al lui Yajuj și Majuj (Gog
și Magog) o gaură ca aceasta!” și profetul Muhammed ﷺ a făcut un cerc,
unindu-și degetul mare cu cel arătător. Zaynab a întrebat: „O, Trimis al lui
Allah! Oare vom fi nimiciți chiar dacă printre noi se află oameni
neprihăniți?”. El ﷺ a
răspuns: „Da, dacă se înmulțește răul (păcatele și stricăciunea)”.
Acest
hadis ne pune în față o realitate dură prin care trece astăzi comunitatea
musulmană, o încercare similară cu cea a popoarelor dinaintea noastră. Ne
întrebăm, pe bună dreptate: de ce s-a speriat profetul Muhammed ﷺ atât de mult și de ce i-a menționat în
mod expres pe arabi, și nu alte popoare? Teama sa a fost ca nu cumva comunitatea sa să sufere
aceeași soartă ca popoarele din trecut, care au fost nimicite din cauza
neascultării, știind bine că Allah Preaînaltul nu face niciun compromis în
privința credinței.
Arabii
au fost menționați deoarece ei reprezentau stâlpul de început al acestei
comunități. Din rândul lor s-a născut profetul Muhammed ﷺ, ei vorbeau limba arabă și o înțelegeau nativ, iar Coranul Cel
Sfânt – metodologia și revelația lui Allah subhanahu wa taala pe pământ – a
fost pogorât în limba lor. Această ușurință de a pătrunde înțelesurile divine
le-a oferit calități deosebite, devenind primii care l-au urmat și l-au
susținut pe Trimisul lui Allah (ﷺ). Totuși,
avertismentul din hadis îi vizează pe acei arabi de la sfârșitul timpurilor
care vor devia de la drumul cel drept. Dacă primii musulmani au conștientizat
valoarea islamului, răspândindu-l în Orient și Occident prin faptele lor,
îngrijorarea Profetului ﷺ a fost ca generațiile
următoare să nu altereze credința, comportamentul și Coranul, atrăgând astfel
asupra lor o pedeapsă divină aspră.
Credința
de la începuturile profeției a fost una extrem de puternică. Într-o altă
relatare autentică, profetul Muhammed ﷺ a alăturat degetul
arătător de cel mijlociu și a spus: „Am fost
trimis, iar Ziua de Apoi este precum acestea două”, arătând cât de aproape este
sfârșitul lumii de venirea sa. Astăzi, noi trăim în această lume plină de încercări și fitna (tentații,
dezbinări). Când Zaynab a întrebat cum este posibil să pierim dacă
printre noi se află oameni evlavioși, răspunsul Profetului ﷺ a fost clar: declinul începe atunci
când păcatul se răspândește pretutindeni. Primul și cel mai mare păcat este
îndepărtarea de la monoteismul autentic (Tawhid), urmat de abandonarea
valorilor morale stabilite de islam.
Musulmanii
trebuie să fie darnici, credincioși și apărători ai religiei lor. Allah
subhanahu wa taala ne spune în Coran:
”El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe
care ţi-am revelat-o ţie şi am prescris-o pentru Avraam şi Moise şi Isus:
"Întemeiaţi religia şi nu vă despărţiţi întru ea!"... . (Sura
Ash-Shura, 42:13)
Toți
profeții au fost trimiși cu aceeași metodologie fundamentală: împlinirea
credinței pure și interzicerea scindării în facțiuni și grupuri. Din păcate,
istoria arată că popoarele au sfârșit adesea prin a se îndepărta de calea
mesagerilor lor.
Înainte de venirea islamului, arabii aveau deja anumite standarde de onoare. Când profetul Muhammed ﷺ le-a interzis păcatul adulterului, adresându-se deopotrivă bărbaților și femeilor, unii au fost surprinși, considerând o astfel de faptă de neconceput pentru statutul lor moral. Într-un hadis autentic, un tânăr a venit la Profet ﷺ și i-a cerut permisiunea de a comite adulter, spunând că nu se poate abține. Profetul Muhammed ﷺ l-a întrebat cu blândețe: „Ți-ar plăcea ca cineva să facă asta cu mama ta? Cu fiica ta? Cu sora ta?”. La fiecare întrebare, tânărul răspundea: „Nu, pe Allah!”. Profetul ﷺ s-a rugat pentru el, iar tânărul a plecat spunând că nimic nu îi fusese mai drag decât acel păcat, dar acum nimic nu îi este mai urât. Islamul nu acceptă compromisuri cu poftele lumești. Allah Preaînaltul le-a poruncit profeților Moise, Iisus (as) și profetului Muhammed ﷺ să îndrăgească credința și să nu urmeze poftele lumești.
Atunci
când oamenii aleg confortul material în detrimentul credinței, consecințele
sunt inevitabile. Profetul Muhammedﷺ a avertizat într-o
relatare autentică: „Dacă vă veți lăsa amăgiți de
tranzacțiile de tip 'aynah (camătă), veți apuca cozile vacilor, vă veți mulțumi
doar cu agricultura (cele lumești) și veți abandona lupta pe calea lui Allah,
atunci Allah va trimite asupra voastră o umilință pe care nu o va ridica până
când nu vă veți întoarce la religia voastră”.
Când
comunitatea se complace în această stare, Allah Preaînaltul îngăduie să fie
conduși de oameni care le vor face rău, ca o mustrare, pentru ca ei să ia
aminte și să revină pe drumul cel bun. Aceasta este exact realitatea pe care o
trăim în zilele noastre.
Religia
islamică este clară și simplă, însă noi suntem cei care o complicăm prin
delăsare. Bunul comportament este cheia care deschide inimile oamenilor. Astăzi
însă, ne-am îndepărtat de credință, de moralitate, de Coran și chiar de
valorile de bază ale umanității, preferând să ne urmăm poftele lumești. Am
încetat să ne mai luptăm cu propriile slăbiciuni, cu nedreptatea și cu
minciuna. Atât timp cât tolerăm și acceptăm aceste rele, vom rămâne într-o
stare de degradare și umilință.
Așa
cum relatează Zaynab (ra) în culegerile Sahih Al-Bukhari și Sahih Muslim,
Profetul ﷺ a intrat în casă înspăimântat. Grija lui
principală a fost întotdeauna această credință și această comunitate, aleasă să
fie o lumină pentru întreaga omenire. El ﷺ
s-a temut ca poporul său să nu cadă în capcanele în care au căzut popoarele din
trecut, pedepsite pentru că au întors spatele legii divine. O credință nu poate
rămâne curată decât dacă se adapă direct din izvorul ei originar. Profetul
Muhammed ﷺ ne-a lăsat moștenire cea mai curată
biografie (Seerah) și cel mai bun exemplu de urmat – o viață fără nicio pată
sau umbră.
Dacă
dorim cu adevărat să ne arătăm iubirea față de profetul Muhammed ﷺ și să ne bucurăm de trimiterea sa ca
milă pentru lumi, nu trebuie să o facem doar „sărbătorind” o singură zi pe an,
ci punându-i în practică conduita în fiecare zi a vieții noastre. Atât timp cât
abandonăm efortul de a respinge răul și nedreptatea, vom rămâne dominați de
neputință. Este momentul să privim sincer către noi înșine și să ne întrebăm:
cât mai punem în practică, în mod real, din Coran, din islam și din viața
Profetului ﷺ?
Nu
trebuie să ne croim credința după poftele și dorințele noastre lumești. Coranul
Cel Sfânt și islamul ne arată și ne vor arăta întotdeauna drumul cel drept
către Allah Preaînaltul. Pentru a înțelege acest lucru, avem la dispoziție
relatări, pilde și exemple istorice în Coran și Sunnah. Iată ce ne spune Allah
Preaînaltul despre fiii lui Israel (Banu Israil), prezentându-i în două
ipostaze complet diferite. În prima ipostază, El ﷻ
le amintește de favoarea inițială:
„O, voi, fii ai lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce v-am
făcut şi că Eu v-am preferat [atunci] lumilor.” (Surat
Al-Baqarah, 2:47)
Această
alegere și preferință divină din acele vremuri se datora faptului că acele
triburi urmau calea cea dreaptă și ascultau de profetul Moise (as). Însă ce au
făcut ei mai târziu? Au alterat cuvintele lui Allah, au denaturat adevărul și
s-au degradat moral. Această cădere a devenit o lecție aspră trimisă de Allah
Preaînaltul, care trebuie să servească drept avertisment și pentru noi, cei
care citim astăzi Coranul și împlinim islamul. În cea de-a doua ipostază, Allah
subhanahu wa taala ne dezvăluie consecințele abaterii lor:
„Blestemaţi au fost aceia dintre fiii lui Israel care nu au
crezut, prin ce au spus David şi Isus, fiul Mariei, şi asta pentru că s-au
răzvrătit şi au călcat poruncile,/ Nu s-au oprit unii pe alţii de la fărădelegile pe care le-au
săvârşit. - Şi ce fapte rele au săvârşit!” (Surat Al-Ma'idah, 5:78-79)
Din
păcate, mulți dintre frații și surorile noastre din zilele noastre repetă
aceleași greșeli: comit păcate, nu se mai opresc unii pe alții de la rău și
ajung chiar să se mândrească cu ele, exact așa cum făceau cei din Banu Israil.
Cum
este posibil ca noi să ne îndepărtăm în asemenea măsură de bunul comportament
și de credința monoteistă autentică? Cei dinaintea noastră au atras asupra lor
indignarea divină, iar islamul ne avertizează în mod clar prin cuvintele
transmise de profetul Muhammed ﷺ. Allah Preaînaltul ne
spune în Coran că nicio comunitate nu este de neînlocuit dacă abandonează calea
Sa: „...iar dacă voi veți întoarce spatele, El vă
va înlocui cu un alt neam și apoi aceia nu vor fi asemenea vouă!” (Surat
Muhammad, 47:38)
Oare
este cineva mai sincer în vorba sa decât Allah și Trimisul Său?
Profetul
Muhammed ﷺ, din dragoste pentru fiecare membru al
comunității sale, ne aduce mereu aminte de toate nenorocirile care ne-ar putea
pândi în momentele în care pășim strâmb. Într-un hadis autentic, el ﷺ ne avertizează că nepăsarea socială în
fața opresiunii atrage pedeapsa generală: „Dacă
oamenii îl văd pe cel nedrept și nu-l opresc (nu-l iau de mâini ca să-l
împiedice), este foarte probabil ca Allah să-i cuprindă pe toți în pedeapsa Sa”.
De ce riscăm să ajungem într-o astfel de situație? Pentru că am citit Coranul,
l-am înțeles conceptual, dar am eșuat în a-l pune în practică și în a trăi
conform islamului.
Suntem
datori să rămânem fermi pe calea lui Allah și a Trimisului Său, pe Sirat
al-Mustaqim (drumul cel drept), pe drumul adevărului, al onoarei și al
credinței curate. Noi am fost numiți comunitatea aleasă pentru că Allah ne-a
binecuvântat să facem parte din neamul și timpurile profetului Muhammed ﷺ. În aceste condiții, de ce am dori să ne
întoarcem la mentalitatea și comportamentele din perioada ignoranței
preislamice (Jahiliyyah)? De ce să fugim de onoarea și demnitatea pe care ni le
oferă islamul, mulțumindu-ne în schimb cu umilința spirituală și morală?
O,
Allah, îți cerem evlavie și credință puternică, atât cât să ne putem îndepărta
de păcate și de rele! Fă-ne să câștigăm cât mai multe fapte bune, iar ele să ne
conducă către mulțumirea Ta, pentru a fi răsplătiți cu Grădinile Paradisului
(Jannat al-Firdaws). Fă-ne să fim printre cei credincioși cu adevărat și dintre
cei care îl urmează corect pe profetul Muhammed ﷺ
și fă ca vorbele, faptele, atitudinea și întregul nostru comportament să fie o
oglindire clară a învățăturilor lăsate de profetul Muhammed ﷺ.
Comentarii
Trimiteți un comentariu