Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost
trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a
tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَيَوْمَ
يَحْشُرُهُمْ جَمِيعًا يَا مَعْشَرَ الْجِنِّ قَدِ اسْتَكْثَرْتُمْ مِنَ الْإِنْسِ
ۖ وَقَالَ أَوْلِيَاؤُهُمْ مِنَ الْإِنْسِ رَبَّنَا اسْتَمْتَعَ بَعْضُنَا
بِبَعْضٍ وَبَلَغْنَا أَجَلَنَا الَّذِي أَجَّلْتَ لَنَا ۚ قَالَ النَّارُ
مَثْوَاكُمْ خَالِدِينَ فِيهَا إِلَّا مَا شَاءَ اللَّهُ ۗ إِنَّ رَبَّكَ حَكِيمٌ
عَلِيمٌ
128. În Ziua în care îi va aduna El pe toţi, [le va zice]: "O,
obşte a djinnilor! Prea mult i-aţi silnicit pe oameni!" Iar aliaţii lor
din rândul oamenilor vor zice: "O, Doamne! Noi am avut folos unii de la
alţii, dar noi am ajuns la sorocul pe care Tu ni l-ai hotărât nouă!" El va
răspunde: "Focul este sălaşul vostru şi veşnic veţi rămâne în el, numai
dacă Allah va voi altfel, căci Domnul tău este Înţelept, Atoateştiutor [Hakim,
'Alim]!
Ca o continuare a modului în care Allah subhanahu wa taala ne arată ce este
bine și ce este rău, acest verset descrie o ipostază din Ziua de Apoi. Este momentul în care Allah
Preaînaltul îi va aduna pe oameni și pe djinni laolaltă pentru judecată.
Prima suflare în trâmbiță și sfârșitul lumii
Evenimentele din acea Zi vor începe când Allah subhanahu wa taala îi va
porunci îngerului Israfil să sufle în trâmbiță. Într-un hadis autentic transmis
de Ali ibn Abi Talib (ra), se menționează că îngerul Israfil stă cu buzele
lipite de trâmbiță și cu ochii ațintiți spre Tronul lui Allah, fără să
clipească, de teamă să nu primească porunca înainte de a-și întoarce privirea.
La prima suflare, tot ceea ce are viață pe pământ și în ceruri va muri.
Moartea tuturor viețuitoarelor va fi împlinită prin intermediul îngerului morții
(Malak al-Mawt). În final, Allah Preaînaltul va hotărî ca însuși îngerul morții
să moară, lăsând întreaga creație fără viață. Atunci, Allah subhanahu wa taala
va întreba: „A cui este împărăția în această Zi?”. Nimeni nu va fi acolo
să răspundă, iar Atotputernicul va rosti: „A lui Allah, Cel Unic,
Atotputernic [Al-Wahid, Al-Qahhar]!”.
A doua suflare și învierea
Ulterior, Allah Preaînaltul îi va porunci îngerului Israfil să sufle în
trâmbiță pentru a doua oară. În acel moment, va reveni la viață absolut orice
făptură de la Adam (as) până la ultimul om, animal sau plantă. Această înviere
îi include și pe djinni. Dacă în această viață lumească djinnii rămân nevăzuți
pentru noi, în Ziua de Apoi îi vom putea vedea și vom sta împreună în fața lui
Allah Preaînaltul. Versetul aduce în prim-plan reproșul aspru pe care Allah
Preaînaltul îl va adresa djinnilor pentru faptul că i-au silnicit și i-au
rătăcit pe oameni, înfrumusețându-le poftele lumești și atrăgându-i în
capcanele păcatului.
Pericolul vrăjitoriei și al ghicitului
Versetul amintește și despre „aliații lor din rândul oamenilor”, adică
acele persoane care colaborează cu djinnii, cum sunt vrăjitorii și ghicitorii.
Pentru un musulman este strict interzis (haram) să intre în comunicare cu
djinnii sau să le ceară ajutorul. Chiar dacă unii oameni primesc această
capacitate ca pe o grea încercare în viață, căutarea voluntară a contactului cu
lumea lor duce inevitabil la vrăjitorie. Vrăjitoria este o formă gravă de
politeism (șirk) și unul dintre cele mai mari păcate în islam.
Păcatul nu aparține doar celui care practică vrăjitoria, ci și celui care
apelează la ea. Indiferent dacă cel care ghicește este sau nu musulman,
interdicția rămâne absolută: haramul este haram. În acest sens, profetul
Muhammed ﷺ a avertizat cu privire la gravitatea
acestui gest: „Cel care merge la un ghicitor sau la
un prezicător și crede ceea ce spune, acela a lepădat (a devenit kafir față de)
ceea ce i-a fost revelat lui Muhammed ﷺ.”
(Hadis autentic, Abu Dawood)
Forme ascunse de ghicit și superstiții
Trebuie să fim conștienți că orice acțiune, chiar și făcută în glumă sau
pentru divertisment (cum ar fi cititul în tarot, în cafea sau horoscopul), ne
va fi pusă la socoteală. Ceea ce începe ca o joacă poate deveni ceva serios. O
altă practică greșită și considerată haram este deschiderea la întâmplare a
Coranului pentru a căuta un semn sau o decizie în funcție de versetul găsit
(dacă este un verset despre pedeapsă să fie considerat de rău, iar dacă este
despre Paradis, de bine). Viitorul aparține în totalitate cunoașterii lui
Allah. De asemenea, este interzis să apelăm la prezicători chiar și pentru a
afla secrete din trecut, cum ar fi localizarea unui obiect pierdut, oferindu-le
sume de bani pentru aceasta.
Generozitatea divină și excepția (Istithna')
Versetul continuă arătând că Focul va fi sălașul veșnic al celor
nelegiuiți. Cu toate acestea, Allah Preaînaltul introduce o formulă de
excepție prin particula „illa” (cu
sensul de „cu excepția”, „în afară de”). Această nuanță gramaticală ne
amintește că, indiferent de faptele noastre, în Ziua Judecății decizia finală
aparține în totalitate voinței și generozității absolute a lui Allah. Niciun om
nu intră în Paradis doar prin faptele sale, ci prin mila, blândețea și
îndurarea lui Allah subhanahu wa taala.
Știință și înțelepciune: Al-Alim și Al-Hakim
Versetul se încheie prin menționarea a două nume ale lui Allah: Înțelept,
Atoateștiutor [Hakim, 'Alim]. Între aceste două atribute există o diferență
esențială. Mulți oameni pot acumula cunoaștere (știință), însă puțini dețin
înțelepciune. Deși poate exista o formă de înțelepciune nativă fără o
cunoaștere vastă, ea nu va conduce la decizia corectă în mod constant dacă
lipsesc datele complete ale unei probleme. Doar atunci când înțelepciunea se
împletește perfect cu știința se ajunge la rezultatul corect. De aceea, Allah
subhanahu wa taala este deplin în știința Sa și perfect în înțelepciunea Sa,
conducând întreaga creație cu o dreptate absolută.
Exegeza Coranului - profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu