Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
فَمَنْ يُرِدِ اللَّهُ أَنْ
يَهْدِيَهُ يَشْرَحْ صَدْرَهُ لِلْإِسْلَامِ ۖ وَمَنْ يُرِدْ أَنْ يُضِلَّهُ
يَجْعَلْ صَدْرَهُ ضَيِّقًا حَرَجًا كَأَنَّمَا يَصَّعَّدُ فِي السَّمَاءِ ۚ
كَذَٰلِكَ يَجْعَلُ اللَّهُ الرِّجْسَ عَلَى الَّذِينَ لَا يُؤْمِنُونَ
125. De voieşte Allah să călăuzească pe cineva,
atunci îi deschide pieptul pentru Islam, iar dacă voieşte să ducă pe cineva la
rătăcire, atunci îi face pieptul îngust şi închis, ca şi cum s-ar căzni să se
urce în cer. Astfel trimite Allah osânda asupra acelora care nu cred.
Acest verset este extraordinar
de frumos, iar profunzimea sensului său este cel mai bine înțeleasă de către
cei care au ales această religie și s-au întors la islam. Cuvintele pe care
Allah Preaînaltul le folosește aici sunt alese cu o măiestrie desăvârșită.
De ce în piept
și nu în minte?
Atât călăuzirea, cât și
rătăcirea se află doar în mâna lui Allah subhanahu wa taala. El Preaînaltul
trimite călăuzirea oricând, oricum, oriunde și oricui dorește, fără nicio
condiție: nu trebuie să ai averi, facultăți sau o anumită poziție
socială. Pur și simplu simți cum acest dar divin îți învăluie sufletul.
Este minunat cum Allah
subhanahu wa taala nu spune că pune călăuzirea în mintea noastră, ci spune că
„îi deschide pieptul pentru islam”, adică o așază în inimă. Cel mai deosebit
dar cu care Allah Preaînaltul l-a înzestrat pe om este voința și starea
naturală de conștiință. Inima este cea care simte prima și transmite apoi
semnalele către rațiune. Ulterior, mintea începe să caute ecuații, formule și
argumente pentru a întări ceea ce sufletul a acceptat deja. Allah subhanahu wa
taala a programat ființa umană cu o predispoziție nativă către credință. De
fapt, până și necredința este o formă de credință – aceea de a crede cu tărie
că nu există o divinitate sau un Creator.
Conceptul de
Fitrah și datoria omului:
În acest sens, profetul
Muhammed ﷺ a spus într-un hadis: „Fiecare copil se naște în starea de fitrah (naturalețea
sa înnăscută), iar părinții săi îl fac să devină iudeu, creștin sau zoroastru.”
(Bukhari)
وَهَٰذَا صِرَاطُ رَبِّكَ
مُسْتَقِيمًا ۗ قَدْ فَصَّلْنَا الْآيَاتِ لِقَوْمٍ يَذَّكَّرُونَ
126. Acesta este drumul drept al Domnului tău. Noi am
tâlcuit în amănunţime semnele pentru oamenii care îşi amintesc.
Așa cum cerem în fiecare zi în Surat Al-Fatiha prin
cuvintele Ihdina sirat al mustaqim („Călăuzește-ne pe noi pe drumul cel
drept”), noi avem datoria ca de-a lungul întregii vieți să căutăm și să urmăm
această cale.
Este important de înțeles că
acest drum drept nu este unul pe care ni-l inventăm singuri și nici cel pe care
încearcă să ni-l traseze alți oameni din jurul nostru. În această viață,
fiecare persoană are anumite obiective sau tinde către un scop anume. Unii aleg
să se dedice carierei, alții își pun pe primul loc familia, în timp ce alții se
concentrează pe stabilitatea financiară. Nu este absolut nimic interzis (haram)
în a tinde spre aceste realizări lumești, atât timp cât se folosesc mijloace
permise (halal).
Regula de aur în islam este
simplă: atât scopul pe care ni-l propunem, cât și mijloacele prin care dorim să
îl atingem trebuie să fie halal.
Toate aceste eforturi zilnice trebuie direcționate în final către un singur țel
suprem: obținerea mulțumirii lui Allah Preaînaltul. Putem face acest lucru
devenind buni medici, studenți sârguincioși, comercianți cinstiți, mame
devotate sau tați responsabili. Fiecare profesie sau rol social pe care ni-l
asumăm cu onestitate devine o formă de adorație dacă este dedicat Creatorului.
Așadar, calea cea dreaptă pe
care ne-o arată Allah subhanahu wa taala înseamnă să ne trăim viața de zi cu zi
urmând exemplul profetului Muhammed ﷺ.
Îi urmăm modelul în comportamentul său ales, în atitudinea sa față de oameni,
în rugăciunile sale și în absolut toate aspectele vieții sale binecuvântate.
Partea a doua a versetului ne
spune: „Noi am tâlcuit în amănunţime semnele pentru oamenii care îşi amintesc”.
În limba arabă, termenul pentru semne este ayat, cuvânt care face
referire atât la versetele pe care Allah subhanahu wa taala le-a lăsat în
Coran, cât și la semnele din creație sau la învățăturile prezente în Tradiția
autentică (Sunnah) a profetului Muhammed ﷺ.
Aceste semne clare sunt explicate în detaliu special pentru acei oameni care
își amintesc de legământul lor cu Allah Preaînaltul, care reflectează la rostul
lor pe pământ și care caută mereu să se întoarcă la adevăr.
Exegeza Coranului - profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu