Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَمَا لَكُمْ أَلَّا تَأْكُلُوا
مِمَّا ذُكِرَ اسْمُ اللَّهِ عَلَيْهِ وَقَدْ فَصَّلَ لَكُمْ مَا حَرَّمَ
عَلَيْكُمْ إِلَّا مَا اضْطُرِرْتُمْ إِلَيْهِ ۗ وَإِنَّ كَثِيرًا لَيُضِلُّونَ
بِأَهْوَائِهِمْ بِغَيْرِ عِلْمٍ ۗ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ أَعْلَمُ بِالْمُعْتَدِينَ
119. Ce aveţi voi ca să nu mâncaţi din cele peste care s-a
pomenit numele lui Allah? El doară v-a lămurit vouă limpede ceea ce v-a oprit,
afară de cele la care sunteţi nevoiţi. Mulţi se amăgesc prin poftele lor, fără
să ştie. Domnul tău îi cunoaşte cel mai bine pe cei nelegiuiţi.
Prin această întrebare retorică, Allah
Preaînaltul ne îndeamnă să analizăm ce anume ne oprește să mâncăm ceea ce este
halal.
În perioada preislamică, oamenii consumau
carnea oricărui animal găsit, chiar dacă acesta era deja mort sau înecat. Odată
cu venirea islamului, acest obicei a fost interzis. Versetul care oprește
consumul animalelor moarte se aplică indiferent de cauza decesului, fie că
vorbim despre moarte naturală sau despre animale sfâșiate de sălbăticiuni. Din
punct de vedere islamic, toate acestea sunt strict interzise.
Pentru a fi halal, animalul trebuie să fie
jertfit în mod special. Sacrificarea poate fi făcută de un musulman, de o
musulmană sau de orice persoană care crede într-un singur Dumnezeu, cum sunt
Oamenii Cărții. De asemenea, carnea este permisă dacă asiști la sacrificare și
rostești Bismillah (în numele lui Allah).
Dacă suntem invitați la masă de o familie
creștină, putem accepta invitația, cu condiția ca tipul de carne servit să fie
permis în islam. Avem obligația de a verifica acest aspect. Totuși, nu mai este
obligatoriu să întrebăm dacă animalul respectiv a fost sacrificat prin metoda
halal. Noi avem datoria de a mânca din ceea ce a permis Allah Preaînaltul.
Știind că acea familie este creștină, nu trebuie să intrăm în detalii
teologice, deoarece Coranul precizează clar că hrana celor care au primit
Cartea ne este îngăduită. În schimb, este obligatoriu să întrebăm dacă la
prepararea mâncării s-au folosit ingrediente interzise, cum ar fi alcoolul sau
untura de porc. Dacă aceste elemente nu există, spunem Bismillah și
putem mânca, in sha Allah.
Permisiunea universală și excepția
restaurantelor asiatice
Allah Preaînaltul ne-a clarificat normele
privind lucrurile permise și cele interzise. În acest Univers, regula de bază
este că toate lucrurile sunt permise, până când intervine un verset specific
care le declară haram. Prin urmare, pornim de la o permisiune generală, din
care excludem doar categoriile interzise: alcoolul, porcul și tot ceea ce nu a
fost jertfit pentru Allah ﷻ.
Ce facem însă dacă mergem la un restaurant
deținut de persoane de religie budistă, care nu sacrifică animalele conform
normelor islamice? Dacă alegem preparate din pește, fructe de mare sau opțiuni
vegetariene, nu mai este nevoie să cerem detalii suplimentare. Spunem Bismillah
și mâncăm, deoarece peștele nu necesită jertfire. Tot ce trăiește în apă este
considerat curat prin natura sa.
Starea de necesitate: „Afară de cele la care
sunteţi nevoiţi”
Expresia „Illa ma-dturirtum”
reprezintă o parte extrem de importantă a versetului. De-a lungul vieții, omul
poate trece prin diverse încercări, deși nu toți ajungem în situația extremă de
a fi obligați să consumăm ceva haram. Atunci când supraviețuirea este pusă în
pericol, islamul permite consumul lucrurilor interzise. Această permisiune nu
este valabilă pentru a ne sătura, ci strict pentru a ne potoli foamea sau setea
și a evita moartea. În astfel de momente critice, este permisă chiar și
consumarea băuturilor interzise.
Allah Preaînaltul și trimisul Său (ﷺ) au stabilit reguli și soluții
clare pentru fiecare situație, arătând că omul nu este lăsat niciodată de
izbeliște. Mulți oameni afirmă greșit că islamul este prea rigid sau plin de
restricții. În realitate, dacă punem în balanță alimentele permise și cele
interzise, vom vedea că interdicțiile sunt extrem de puține. Aceeași regulă se
aplică și în cazul băuturilor: opțiunile halal sunt nenumărate, în timp ce
băutura interzisă este una singură, alcoolul.
Este greșit să ne concentrăm doar pe
restricții, ignorând abundența de permisiuni primite. Cât timp avem la
dispoziție alternative halal, trebuie să începem cu ele. Nu putem alege haramul
doar pe motiv că alternativa permisă nu este pe gustul nostru în acel moment.
Doar atunci când opțiunile halal dispar complet, iar viața ne este pusă în
pericol, putem apela la cele interzise, cum ar fi carnea de porc. Indiferent
cât de apetisant, ieftin sau frumos ambalat ar fi haramul, el își păstrează
statutul de interzis.
Protejarea credinței și capcana lucrurilor
îndoielnice
Trebuie să fim vigilenți cu privire la ceea
ce consumăm, modul în care câștigăm banii și lucrurile pe care le cumpărăm.
Există persoane care încearcă să justifice consumul de porc sau de vin prin
argumentul că toate sunt create de Allah Preaînaltul. Acesta este exact modul
în care Șeitan înfrumusețează păcatul în ochii oamenilor.
Allah Preaînaltul apreciază efortul sincer al
fiecărui rob care alege de fiecare dată calea halal. În acest sens, profetul
Muhammed ﷺ a relatat un hadis
despre un om aflat într-o călătorie lungă, epuizat și plin de praf, care își
ridica mâinile spre cer rugându-se: „Ya Rabb, ya Rabb!” (O, Domnul
meu!). Totuși, Profetul ﷺ a atras atenția că
mâncarea, băutura și hainele acelui om proveneau din surse haram, fiind hrănit
prin mijloace ilicite. Întrebarea retorică pusă de Profet ﷺ a fost: cum ar putea primi un
astfel de om un răspuns la rugăciunile sale?
O cantitate mică de haram are puterea de a
compromite tot ceea ce este halal în viața noastră. Atunci când ne întrebăm de
ce nu primim răspuns la rugăciuni, trebuie să ne analizăm stilul de viață,
câștigurile și cheltuielile.
Datoria noastră este să căutăm și să alegem
variantele halal. Dacă ajungem într-o situație limită, trebuie să reducem
consumul de haram la minimul necesar pentru depășirea acelui moment critic.
Această regulă nu se aplică dorințelor de confort. De exemplu, dacă deții o
casă cu trei camere, nu este permis să apelezi la un credit bancar cu dobândă
doar pentru a-ți cumpăra o vilă mai mare.
Allah subhanahu wa taala a delimitat clar ce
este permis și ce este interzis, iar între cele două zone se află lucrurile
îndoielnice. Așa cum se arată în hadisul profetic, cel care se ferește de
aspectele îndoielnice își protejează credința și onoarea.
Distanțarea de mediile nepotrivite
Un exemplu practic de lucru îndoielnic este
legat de locurile pe care alegem să le tranzităm. Chiar dacă mersul pe stradă
este permis în sine, trecerea intenționată prin fața unor locații interzise
ridică semne de întrebare. Chiar dacă nu intrăm acolo și nu comitem un păcat
direct, evitarea acelor zone este o dovadă de respect pentru demnitatea și
credința noastră.
Nu ar trebui să ne facem un obicei din a
frecventa zone îndoielnice. Trebuie să ne gândim cum ne vede Allah ﷻ și ce s-ar întâmpla dacă sfârșitul ne-ar
prinde într-un astfel de loc. Credincioșii evită locurile și intervalele orare
care nu sunt conforme cu valorile lor.
Un alt exemplu este mersul la plajă pentru
înot și relaxare. Această activitate este permisă, însă dacă mediul devine
nepotrivit și suntem înconjurați de elemente indecente, trebuie să ne analizăm
intenția și prezența în acel spațiu. Acestea sunt situațiile îndoielnice.
Soluția este să căutăm momente sau locații mai retrase, unde ne putem relaxa
fără a ne compromite valorile.
În finalul versetului, „Mulţi se amăgesc
prin poftele lor, fără să ştie”, Allah Preaînaltul ne avertizează direct să
nu ne lăsăm conduși de propriile slăbiciuni. Haramul este adesea prezentat
într-o formă atrăgătoare pentru a ne induce în eroare, mai ales în perioadele
în care credința noastră este mai vulnerabilă.
Allah subhanahu wa taala să ne ofere tuturor puterea de a ne îndepărta constant de tot ceea ce este interzis. Amin!
Transcriere audio non-textualăCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu