Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost
trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a
tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَإِنْ تُطِعْ أَكْثَرَ مَنْ فِي الْأَرْضِ
يُضِلُّوكَ عَنْ سَبِيلِ اللَّهِ ۚ إِنْ يَتَّبِعُونَ إِلَّا الظَّنَّ وَإِنْ هُمْ
إِلَّا يَخْرُصُونَ
116. De te-ai supune celor mai mulţi de pe pământ, ei te-ar
abate de la calea lui Allah, căci ei nu urmează decât bănuielile [lor] şi ei nu
fac decât să născocească minciuni.
Acest verset i-a fost revelat profetului
Muhammed ﷺ într-un context în care necredincioșii din
tribul Quraiș i-au adus diverse oferte tentante, spunându-i: „Dacă vrei, o,
Muhammed, te facem conducătorul nostru, nu vom hotărî nimic fără tine și vom
face exact ce spui tu”. Ba mai mult, i-au promis că îl vor face cel mai
bogat om, oferindu-i toate avuțiile acestei lumi.
Răspunsul profetului Muhammed ﷺ a fost de o fermitate absolută: „Mă jur
pe Allah că și dacă mi-ar pune soarele în mâna dreaptă și luna în mâna stângă
pentru a părăsi această cale, eu nu mă voi abate de la acest drum până când
Allah nu își va întregi religia pe pământ sau până când eu nu voi pieri pe
această cale”. Acest episod demonstrează convingerea profundă și de
neclintit pe care o avea profetul Muhammed ﷺ,
el refuzând să se supună compromisurilor
propuse de oameni. Prin acest verset, Allah subhanahu wa taala îi atrage
atenția Profetului ﷺ, dar și musulmanilor
în general, asupra unui adevăr universal.
În verset se menționează „celor mai mulți
de pe pământ” deoarece, de cele mai multe ori, cei care urmează adevărul și
au o credință curată reprezintă o minoritate. Majoritatea oamenilor se lasă
adesea atrași de plăcerile trecătoare ale timpului. De aceea, Allah subhanahu
wa taala ne avertizează că nu trebuie să ajungem să ne lăsăm supuși sau
influențați de mentalitatea majorității.
Rezultatul unei astfel de supuneri este clar:
„te-ar abate de la calea lui Allah”. Oamenii care nu sunt credincioși
ajung, prin presiunea socială sau prin sfaturile lor, să te îndepărteze de Allah
Preaînaltul. În schimb, un adevărat credincios va face exact opusul: te va
atrage întotdeauna pe calea lui Allah subhanahu wa taala.
Avem în acest sens exemplul companionilor (ra).
Unul dintre ei a mers la un alt companion și i-a spus: „Hai să stăm împreună
și să fim credincioși un ceas”. Ei nu au spus acest lucru pentru că nu ar
fi avut credință – ei erau deja elevii care îl aveau în față ca profesor pe
profetul Muhammed ﷺ. Prin acele cuvinte,
ei își propuneau de fapt să își crească și să își împrospăteze reciproc
credința prin pomenirea lui Allah subhanahu wa taala (dhikr). Din păcate, în
ziua de astăzi, foarte rar mai găsim pe cineva care să ne ia de mână și să ne
spună „hai să fim credincioși un ceas”. De multe ori, acest îndemn
lipsește chiar și în interiorul cercului apropiat, între soț și soție, între
părinți și copii sau în familie.
Versetul se încheie arătând că acești oameni „nu urmează decât bănuielile lor”. Bănuiala reprezintă o formă de îndoială, iar a-ți ghida viața urmând simple bănuieli sau iluzii este un mod complet greșit de a trăi. Calea corectă este întotdeauna căutarea activă a adevărului lămurit.
إِنَّ رَبَّكَ هُوَ أَعْلَمُ مَنْ يَضِلُّ عَنْ
سَبِيلِهِ ۖ وَهُوَ أَعْلَمُ بِالْمُهْتَدِينَ
117. Cu adevărat Domnul tău îi cunoaşte cel mai bine pe aceia
care se abat de la calea Lui şi El este Cel care-i cunoaşte cel mai bine şi pe
aceia care urmează calea cea dreaptă.
Allah Preaînaltul scoate în evidență în acest
verset că nu există nimeni care să cunoască realitatea așa cum o știe El,
făcând referire atât la oamenii care merg pe calea Sa, cât și la cei care se
abat de la ea. Folosirea particulei de întărire „Inna” (cu adevărat) la
începutul versetului subliniază importanța majoră și sensul profund al
mesajului divin. În acest fragment, Allah subhanahu wa taala împarte întreaga
omenire în două mari grupuri distincte: cei care s-au abătut de la adevăr și
cei călăuziți, care urmează drumul profeților.
Drumul arătat de profetul Muhammed ﷺ este singurul care conduce direct către
Allah subhanahu wa taala. Pentru a ilustra vizual acest adevăr în fața
companionilor săi, profetul Muhammed ﷺ
a folosit o pildă practică, rămasă consemnată într-un hadis.
Profetul ﷺ a luat un bețișor și a trasat o linie dreaptă pe pământ, spunând: „Aceasta este calea cea dreaptă a lui Allah”. Apoi, a trasat alte linii mai mici, ramificate la dreapta și la stânga acestei linii principale, și a adăugat: „Acestea sunt căile rătăcite, iar la capătul fiecăreia se află un șeitan care îi cheamă pe oameni spre ea”.
فَكُلُوا مِمَّا ذُكِرَ اسْمُ اللَّهِ عَلَيْهِ
إِنْ كُنْتُمْ بِآيَاتِهِ مُؤْمِنِينَ
118. Mâncaţi [numai] din cele peste care s-a pomenit numele lui
Allah, dacă voi sunteţi încrezători în versetele Lui.
Allah subhanahu wa taala ne clarifică în acest verset că nu avem voie să
mâncăm decât carnea animalelor jertfite peste care a fost pomenit numele Său.
Exegeza Coranului - profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textualăCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu