Surat Al-An'aam 6:111

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

 

وَلَوْ أَنَّنَا نَزَّلْنَا إِلَيْهِمُ الْمَلَائِكَةَ وَكَلَّمَهُمُ الْمَوْتَىٰ وَحَشَرْنَا عَلَيْهِمْ كُلَّ شَيْءٍ قُبُلًا مَا كَانُوا لِيُؤْمِنُوا إِلَّا أَنْ يَشَاءَ اللَّهُ وَلَٰكِنَّ أَكْثَرَهُمْ يَجْهَلُونَ

111. Şi de-am fi pogorât Noi îngerii la ei, şi de le-ar fi vorbit lor morţii şi-am fi adunat Noi dinaintea lor toate cele, ei tot nu ar fi crezut, doar dacă ar fi voit Allah. Dar cei mai mulţi dintre ei sunt neştiutori.

Acest verset vine în contextul celor anterioare, în care mulți dintre necredincioși îi cereau profetului Muhammed ﷺ diferite minuni. De multe ori, profetul Muhammed ﷺ făcea dua la Allah subhanahu wa taala ca acele minuni să se împlinească. Însă, așa cum s-a menționat deja, Allah subhanahu wa taala nu răspundea de fiecare dată acestor rugăciuni. Motivul nu era lipsa de putere, ci faptul că, așa cum spune versetul anterior, ei tot nu ar fi dat ascultare și nu ar fi devenit credincioși. Acest lucru s-a întâmplat de fiecare dată, nu doar în cazul profetului Muhammed ﷺ, ci la absolut toți profeții. Toți au venit cu minuni diverse, deosebite și ieșite din comun. Pentru Allah subhanahu wa taala nimic nu era greu: El Preaînaltul trebuia doar să oprească sau să pună în repaus una dintre legile fizicii, ale chimiei sau alte canoane pe care El ﷻ le-a așezat în acest univers. Cu toate acestea, mulți oameni din vremea profetului Muhammed ﷺ nu au crezut în aceste minuni, iar Allah subhanahu wa taala ne transmite acest aspect în versetul de față.

Atunci când versetul menționează: „și de-am fi pogorât Noi îngerii”, face referire la momentele în care oamenii cereau un înger care să certifice profeția profetului Muhammed ﷺ.

Mai departe, termenul „hașara” provine de la cuvântul care înseamnă „a aduna”, având  legătură cu Ziua de Apoi. Una dintre denumirile acestei zile este Yaum al-mahșar (Ziua adunării), momentul în care toate vietățile vor muri, vor reveni la viață și se vor aduna în fața lui Allah pentru judecata finală. Versetul ne arată că, chiar dacă ar veni toți morții și toți cei pe care ei îi invocă, tot nu ar crede, în afară de cazul în care Allah subhanahu wa taala ar voi acest lucru.

În limba arabă, termenul „illa” exprimă o excepție (decât, doar, numai). Când „illa” apare în Coran, înseamnă că toate celelalte posibilități sunt închise, rămânând valabilă doar cea oferită având în vedere permisiunea pe care o dă Allah subhanahu wa taala. Acesta este sensul formulei „La ilaha illa Allah” – mai întâi avem negația, urmată de excepția „illa”, rezultând că nu există altă divinitate în afară de Allah subhanahu wa taala. În mod similar, în acest verset se specifică faptul că nimeni nu devine musulman în acest univers decât dacă voiește Allah subhanahu wa taala.

 

Conceptul de Jahiliyya în trecut și în prezent

Versetul continuă: „Dar cei mai mulți dintre ei sunt neștiutori”. Termenul „yajhalun” provine de la „jahala”, care înseamnă „a nu ști”. Din acest motiv, perioada preislamică este numită „Jahiliyya” (perioada ignoranței), deoarece oamenii de atunci nu auziseră încă despre islam.

Jahiliyya va exista însă până în Ziua de Apoi. Deși islamul a venit, profetul Muhammed ﷺ a părăsit această lume, iar hadisurile au fost adunate, mulți musulmani din zilele noastre par să se întreacă în a se reîntoarce la această stare de ignoranță. Ei fac acest lucru punând obiceiurile, poftele, ego-ul și câștigurile lumești înaintea credinței, a cerințelor islamice și a răsplății din Ziua de Apoi. Dacă le spui „Allah spune așa...”, ei răspund: „Nu este adevărat, noi așa facem din moși-strămoși. Vii tu acum să ne schimbi obiceiul?” sau „Știi tu cine a fost bunicul meu? A fost cel mai mare șeih, știi tu mai bine decât el?”. Aceasta este Jahiliyya modernă și reprezintă exact răspunsul pe care quraișiții i l-au dat profetului Muhammed ﷺ când au fost întrebați dacă vor să renunțe la tradițiile părinților lor pentru a-L adora doar pe Allah subhanahu wa taala.

Jahiliyya nu este doar o etapă istorică; fiecare persoană are o perioadă proprie de ignoranță. Aceasta se încheie în momentul în care omul devine musulman și, mai ales, practicant. Nu este suficient doar să spui „La ilaha illa Allah, Muhammed rasulullah”, să te naști din părinți musulmani sau să rostești șahada fără a o pune în practică.

Prin voia Sa, Allah subhanahu wa taala ne-a ales mai întâi să fim musulmani, iar la fel de important este să fim buni practicanți, care au frică de Allah subhanahu wa taala și împlinesc cerințele credinței. Cu toate acestea, mulți oameni aleg în continuare să nu creadă și rămân printre cei neștiutori.

O, Allah, scoate-ne pe noi din întunericurile Jahiliyyei către lumina și strălucirea islamului și a credinței!

 Exegeza Coranului - profesor Demirel Gemaledin

Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou