Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
قَدْ جَاءَكُمْ
بَصَائِرُ مِنْ رَبِّكُمْ ۖ فَمَنْ أَبْصَرَ فَلِنَفْسِهِ ۖ وَمَنْ عَمِيَ
فَعَلَيْهَا ۚ وَمَا أَنَا عَلَيْكُمْ بِحَفِيظٍ
104.
V-au venit vouă dovezi de la Domnul vostru. Cel ce le vede limpede o face
pentru sufletul său, iar cel care rămâne orb [la ele] o face împotriva lui
[sufletului său], fiindcă eu nu sunt Păzitor peste voi.
Acest verset
scoate în evidență modul în care Allah Preaînaltul îi transmite profetului
Muhammed ﷺ că el nu este responsabil pentru alegerile
pe care oamenii le fac. Îndatorirea Profetului ﷺ
a fost una singură și foarte importantă: aceea de a prelua mesajul divin și de
a-l transmite mai departe. Din prima clipă în care i s-a poruncit acest lucru,
Profetul ﷺ și-a îndeplinit misiunea prin toate
metodele posibile ale acelor vremuri. Fie că era zi sau noapte, că era obosit
sau odihnit, în călătorie sau acasă, el a purtat neîncetat această misiune de a transmite tot ceea ce Allah Preaînaltul i-a revelat.
Însă, în
timpul predicii de adio – când misiunea sa se apropia de final și ultimele
versete urmau să fie pogorâte –, Profetul ﷺ
le-a cerut un singur lucru sutelor de mii de oameni adunați la singurul
pelerinaj la care a participat. El ﷺ
nu i-a obligat să devină musulmani, ci le-a spus, printre altele: „Allahumma
fash-had, Allahumma ballaght” – „O, Allah, fii martor că eu mi-am împlinit
misiunea!”, cerându-le totodată și oamenilor să mărturisească acest lucru.
Acesta a fost cel mai puternic semn că transmiterea mesajului se încheiase și
că perioada rămasă din viața sa era foarte scurtă.
Tocmai de
aceea, Allah ne Preaînaltul ne reamintește în Sfântul Coran: „V-au venit
vouă dovezi de la Domnul vostru.” Când Coranul menționează „cel ce le
vede limpede”, verbul „a vedea” nu se referă neapărat la vederea fizică.
Minunile pot fi văzute cu ochii, însă mulți oameni le sunt martori fără ca
acest lucru să le schimbe credința sau să-i facă să ia aminte. Allah Preaînaltul
ne explică clar: cine alege să vadă adevărul și să-l accepte, o face spre
binele propriului suflet. În schimb, cine se preface că nu vede – deși dovezile
sunt în fața lui –, nu face altceva decât să se nedreptățească singur, refuzând
să accepte o realitate evidentă.
Profetul
Muhammed ﷺ a fost înzestrat de-a lungul vieții cu
numeroase minuni, pe care le-au văzut atât credincioșii, cât și necredincioșii.
O minune nu este menită doar să convingă un om care nu crede; de cele mai multe
ori, ea vine să întărească inima credincioșilor, oferindu-le mai multă
încredere în Allah și în Trimisul Său. Desigur,
necredincioșii au cerut minuni, iar Allah ﷻ le-a oferit prin intermediul Profetului ﷺ. Atunci, cine a avut ochi să privească, a crezut; cine nu, a mers mai
departe făcându-se că nu vede, nedreptățindu-și propriului suflet.
În final,
versetul subliniază ideea prin care Profetul ﷺ
le-a reamintit tuturor: „Eu nu sunt Păzitor peste voi”. Profetul
Muhammed ﷺ nu va purta răspunderea pentru păcatele
sau refuzul nimănui. În Ziua de Apoi, el nu va putea să mijlocească pentru
oameni decât dacă Allah îi va permite acest lucru – și, într-adevăr, îi va
permite să mijlocească pentru comunitatea sa sub diferite forme.
Exegeza Coranului - profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu