Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost
trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a
tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Continuăm această predică importantă despre
primejdiile limbii, amintindu-ne cuvintele profetului Muhammed ﷺ transmise de imamul Ahmed (ra): „Credința unui rob nu devine dreaptă până când nu i se îndreaptă
inima, iar inima sa nu devine dreaptă până când nu i se îndreaptă limba.”
Profetul ﷺ
ne avertizează clar că cele mai multe dintre păcatele fiilor lui Adam izvorăsc
tocmai din cauza limbii lor. Într-o altă relatare elocventă, el s-a adresat
companionilor săi cu multă insistență: „Să aibă milă Allah de
un om care spune vorbe bune și câștigă, sau care tace în fața răului și rămâne
în siguranță!” (Hadis raportat de Al-Bayhaqi). De
asemenea, în nenumărate rânduri, el ne-a îndemnat scurt și ferm: „Ține-ți limba!” (Hadis
în Sunan Al-Tirmidhi).
Măreții noștri înaintași au înțeles perfect
acest pericol. Se relatează că nobilul companion Ibn Abbas (ra) și-a apucat
odată propria limbă și i-a zis cu asprime: „Vai de tine! Spune doar lucrul
bun și vei câștiga, sau abține-te de la a vorbi de rău și vei rămâne în
siguranță, înainte de a-ți părea rău!”
Această înțelepciune era esențială pentru ei.
Când un om a venit la un grup și a întrebat: „Prin ce calități a ajuns
conducătorul vostru să vă conducă?”, i s-a răspuns: „Prin puterea de
a-și stăpâni limba și prin faptul că nu vorbea niciodată lucruri de prisos.”
Se spune că acest mare conducător nu rostea niciun cuvânt înainte de a-l trece
prin numeroase filtre ale rațiunii și credinței. Datorită acestei înțelepciuni,
el a unit inimile tribului său, iar oamenii se întreceau în a-l iubi și
respecta.
Allah Preaînaltul ne-a atras atenția în
Coranul cel Sfânt că nu suntem niciodată singuri sau nesupravegheați. Alături
de fiecare dintre noi se află doi îngeri, unul în dreapta și unul în stânga. De
fiecare dată când omul deschide gura și vorbește, aceștia notează absolut tot,
fără să scape niciun detaliu. Vai de cel care uită de prezența lor! Vai de
relele pe care o limbă nesăbuită le poate genera în cartea faptelor noastre!
Pentru a ne proteja sufletele, trebuie să stăm
departe de următoarele patru dintre cele mai periculoase păcate ale
limbii:
1. Cuvântul de necredință și vorbirea fără
cunoaștere
Cea mai gravă și primejdioasă situație este
atunci când omul rostește cuvinte de necredință sau îi atribuie asociați lui
Allah ﷻ. Printre aceste păcate se numără înjurarea
sau batjocorirea lui Dumnezeu, a profetului Muhammed ﷺ
sau a oricăruia dintre profeții pe care El ﷻ
i-a ales, i-a purificat și i-a trimis drept călăuzire pentru omenire. Tot aici
intră desconsiderarea lucrurilor sfinte, vorbirea cu ușurință despre religie
sau batjocorirea credinței celorlalți.
O altă mare capcană este graba de a emite
verdicte teologice (fatwa) fără a avea studii și cunoaștere profundă. Nu avem
voie să spunem imediat: „Asta este permis (halal) și asta este interzis
(haram)”, sau să etichetăm oamenii cu ușurință drept necredincioși (kafir)
sau credincioși (mumin). Noi nu suntem cei care semnează în numele lui Allah ﷻ. O putem face doar pe baza versetelor
coranice și a hadisurilor elocvente, bine studiate și înțelese. Trebuie să
urmăm doar Revelația divină transmisă către o minte sănătoasă. O minte
sănătoasă este cea care primește de la Creator înțelepciunea de a discerne
corect. Cel care își pierde mințile nu mai este tras la răspundere, deoarece nu
mai are judecată; însă cel care este conștient poartă responsabilitatea fiecărui cuvânt rostit.
2. Bârfa, calomnia și răspândirea de zvonuri
(Namimah)
A doua mare boală este bârfa și căratul
vorbelor de la un om la altul. Așa cum ne învață religia noastră - islamul,
bârfa (ghibah) înseamnă să vorbești despre fratele tău musulman în absența lui,
menționând lucruri care nu i-ar face plăcere dacă le-ar auzi. Mai gravă este
calomnia (al-buhtan), adică să inventezi minciuni despre o persoană și
să vorbești despre ea lucruri complet neadevărate. La fel de periculos este să
dai crezare imediat zvonurilor aduse de alții sau să practici iftiraa –
răspândirea de intrigi cu scopul explicit de a-i învrăjbi pe oameni și de a
provoca dușmănie și ceartă între ei.
Toate aceste fapte distrug punțile dintre
oameni și aduc o ură imensă în comunitate. Allah Preaînaltul ne avertizează în
Coran împotriva calomniatorului care umblă cu bârfe, iar profetul Muhammed ﷺ ne spune clar în Sahih Muslim: „Nu va intra în Paradis cel care împrăștie bârfe și strică
relațiile dintre oameni (namam).”
Dreptcredinciosul trebuie să își curețe limba
de aceste boli periculoase pentru a-și salva islamul și relația cu Allah
Preaînaltul. De multe ori, bârfa nu se rezumă doar la cuvinte; un simplu gest
de batjocură, o strâmbătură de față sau o clipire complice la adresa cuiva vor
fi numărate ca păcate grele în Ziua de Apoi.
Cât de periculoasă este această faptă ne-o
arată o relatare autentică: Profetul ﷺ
a trecut odată pe lângă două morminte, s-a oprit și le-a spus companionilor săi
că cei doi locatari sunt supuși chinurilor pentru păcate pe care oamenii le
considerau mărunte. Unul dintre ei era pedepsit pentru că umbla printre oameni
ducând vorba dintr-o parte în alta pentru a stârni ceartă (namimah), iar cel
de-al doilea nu se proteja și nu se curăța corespunzător după ce își făcea
nevoile fiziologice. Islamul ne obligă la o curățenie deplină: atât a trupului,
cât și a credinței și a limbajului nostru.
3. Minciuna și ipocrizia
Minciuna este o caracteristică extrem de
urâtă, care îl îndepărtează pe om de adevărata esență a credinței. Allah
Preaînaltul ne arată în Coran că cei care inventează minciuni sunt cei care nu
cred cu adevărat în semnele Sale. Trădarea și minciuna nu au ce căuta în inima
unui credincios; ele sunt trăsăturile specifice ale ipocriților (munafiqin).
Profetul Muhammed ﷺ ne-a lăsat un avertisment în culegerile de hadisuri autentice:„...Feriți-vă de minciună, căci minciuna conduce către cele rele, iar cele rele conduc către Foc! Cel care minte şi caută întotdeauna să mintă va fi scris la Allah ca fiind mincinos.”
Allah Preaînaltul să ne țină departe de
această boală! Să avem grijă să nu ne mințim soția, soțul, copiii, familia,
prietenii sau partenerii de afaceri, ci să rămânem mereu pe calea adevărului.
4. Jurământul strâmb și răspândirea
minciunilor
A patra mare primejdie o reprezintă
jurământul strâmb, adică situația în care un om se jură pe numele sacru al lui
Allah ﷻ știind foarte bine că ceea ce spune este o
minciună, adesea pentru a obține un profit lumesc sau a înșela pe cineva.
Gravitatea minciunii răspândite este descrisă
într-o relatare autentică din Sahih Al-Bukhari. Profetul Muhammed ﷺ ne spune că, în noaptea Călătoriei și
Înălțării la Cer (Isra și Miraj), a văzut un om care era pedepsit, gura și buzele îi erau despicate cu un cârlig de fier până la
ceafă. Motivul acestei pedepse cumplite era că acel om spunea o minciună atât
de mare, încât ea se răspândea peste tot, până la marginile pământului și în
toate orizonturile. El va rămâne în această stare de chin până în Ziua
Învierii. Aceasta este pedeapsa groaznică pentru cel care folosește mijloacele
de comunicare pentru a răspândi neadevărul.
Tăcerea în fața nedreptății
O, musulmani cu minte conștientă! Aveți grijă
la toate vorbele voastre care îl pot supăra pe Allah subhanahu wa taala. Însă
țineți minte: primejdiile limbii nu apar doar atunci când vorbim prea mult sau
urât. O mare primejdie este și tăcerea în fața nedreptății.
Învățații noștri ne amintesc că cel care tace
în fața adevărului și acceptă minciuna este asemenea unui „Șeitan mut”.
Dreptcredinciosul trebuie să aibă curajul de a spune adevărul cu blândețe și
dreptate, sau de a condamna răul atunci când situația o cere.
Allah Preaînaltul să ne ferească de aceste
mari păcate și de relele din Ziua de Apoi! Să facem din limba noastră un
instrument care cheamă doar către bine, armonie și adevăr, astfel încât fiecare
cuvânt care ne iese de pe buze să fie pe placul Său.
O, Allah, îți cerem ca prin toate membrele corpului nostru să ne apropiem mai mult de Tine! Îndepărtează-ne de rele și de răutăți și fă-ne să fim printre cei evlavioși.
O, Allah, Tu ești Milosul, Milostivul, dăruiește-ne o credință puternică prin care să obținem Mulțumirea Ta, precum și răbdarea și puterea necesare pentru a trece cu bine peste toate încercările și greutățile acestei vieți. Amin!
Șeih Adnan Oun
Traducere din limba arabăProfesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu