Primejdiile limbii - partea I

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

 

Imamul Al-Tirmidhi a relatat, iar imamul Al-Hakim a autentificat că profetul Muhammed ﷺ  a fost întrebat care este lucrul care îi va arunca pe oameni cel mai mult în focurile Iadului. Profetul Muhammed ﷺ  a răspuns: Ceea ce se află între fălcile sale și ceea ce se află între picioarele sale (adică limba și organele genitale). (Hadis autentic)

Într-o altă relatare, Imamul Ahmed ne explică în culegerea sa că profetul Muhammed ﷺ  a spus: „Credința unui rob nu devine dreaptă până când nu i se îndreaptă inima, iar inima sa nu devine dreaptă până când nu i se îndreaptă limba.” (Hadis autentic)

Există numeroase relatări de la profetul Muhammed ﷺ din care înțelegem gravitatea acestei mari greșeli, care duce la topirea faptelor bune; unii învățați au numit-o chiar „distrugătoarea faptelor bune”. De atâtea ori ne-a atras atenția profetul Muhammed ﷺ asupra pericolelor provocate de această limbă atât de mică ca dimensiune, dar capabilă de păcate atât de mari.

Companionii Profetului ﷺ au urmat aceste îndemnuri și le-au pus în practică (Allah să fie mulțumit de ei). Astfel, ei au ajuns să vorbească puțin, să gândească profund înainte de a deschide gura și să nu întrebe decât despre lucrurile care îi interesau cu adevărat pentru această viață și pentru Viața de Apoi. Au ales să tacă mai mult și să asculte mai mult, tocmai pentru că l-au auzit des pe Trimisul lui Allah (ﷺ) vorbind despre marea capcană în care pot cădea oamenii din cauza vorbelor nesăbuite.

Responsabilitatea membrelor în fața lui Allah ﷻ

Allah Preaînaltul a făcut ca omul să fie responsabil pentru toate părțile corpului său. Într-o relatare autentică se spune: „Când vine dimineața, toate membrele corpului se supun limbii și îi spun: «Teme-te de Allah în ceea ce ne privește, căci noi depindem de tine. Dacă tu rămâi dreaptă, și noi vom fi drepte, iar dacă tu te strâmbi, ne strâmbăm și noi».” (Hadis raportat de Al-Tirmidhi)

Astfel ne vorbesc membrele noastre în fiecare dimineață. Dacă avem grijă ca limba noastră să meargă pe drumul credinței, întregul corp va rămâne drept pe calea cea bună.

Această bucată de carne (limba) îl poate subjuga pe om; ea îl poate ridica în treptele credinței sau îl poate arunca în cele mai grave situații, aducându-l la socoteală atât în această viață, cât și în Viața de Apoi. De aceea, musulmanul care dorește să atingă un nivel înalt de supunere trebuie să îl urmeze pe profetul Muhammed ﷺ.

Adevăratul musulman este cel de a cărui limbă și mână oamenii sunt în siguranță, așa cum ne-a învățat Profetul ﷺ. Într-un hadis, profetul Muhammed ﷺ  ne spune: „Cine îmi garantează ce se află între fălcile sale și ceea ce se află între picioarele sale (adică limba și organele genitale), îi garantez Paradisul.” (Sahih Al-Bukhari)

Vă dați seama ce garanție măreață ne este oferită, prin voia lui Allah subhanahu wa taala!

Gravitatea cuvintelor spuse cu ușurință

Dacă înțelegem că printre cele mai grave lucruri care pot șterge faptele unui om este lipsa de control asupra vorbirii, atunci trebuie să fim extrem de vigilenți la ceea ce spunem. Dacă ești nepăsător cu vorbele tale, vei strânge o multitudine de păcate.

Când au auzit aceste avertismente, companionii (ra) au reacționat cu multă înțelepciune. Ibn Mas'ud (ra) a spus: „Pe Pământ nu există nimic care să merite o detenție mai lungă decât limba.” El a adăugat: „Dacă taci, vei câștiga, iar dacă vorbești, acea vorbă este fie în folosul tău, fie împotriva ta.”

Oare unde vom putea fugi de propriile noastre vorbe?

În culegerile Al-Bukhari și Muslim se relatează că profetul Muhammed ﷺ  a zis: „Un rob poate spune un cuvânt care îl supără pe Allah, fără să îi acorde nicio atenție, iar din cauza lui să fie aruncat în Iad.”

Spunem atât de multe vorbe fără să ne gândim!

Iar în Sunan Abu Dawud se menționează într-o relatare similară că un om se poate prăbuși din cauza unui singur cuvânt timp de șaptezeci de ani  în focurile Iadului.

Un singur cuvânt nechibzuit  te poate duce în Iad.

Să gândim, așadar, înainte de a vorbi!

Păstrarea evlaviei și evitarea certurilor

Ibn Umar (ra) i-a spus  conducătorului Al-Ahnaf ibn Qais (cel care când se supăra, o sută de oameni se supărau împreună cu el): „Cine vorbește mult, greșește mult; cine greșește mult, își pierde rușinea; cine își pierde rușinea, își pierde evlavia (timiditatea în fața lui Allah), iar cui îi piere evlavia, aceluia îi moare inima.”

Ibn Umar (ra) era cunoscut ca fiind o persoană care tăcea și asculta foarte mult. El nu vorbea decât dacă era întrebat și nu bârfea niciodată, ferindu-se de orice formă de păcat al limbii.

Să rămânem conștienți de gravitatea păcatelor pe care omul le poate face cu limba sa. Nu desconsiderați niciodată un cuvânt spus în glumă. Multe dintre aceste glume, pe care unii le consideră nevinovate, sunt cele care conduc direct către marile păcate. Aceste cuvinte lăsate nesupravegheate distrug relații de rudenie, destramă familii și destabilizează întreaga societate.

Ca dreptcredincioși, haideți să urmăm tradiția Profetului ﷺ, care ne îndeamnă: „Ține-ți limba!” Când Profetul Muhammed ﷺ  s-a ținut cu mâna de limbă, a arătat spre ea și a lăsat de înțeles că aceasta este principala cauză a pierzaniei.

Când Mu'adh ibn Jabal (ra) a auzit aceste hadisuri, l-a întrebat pe Profet ﷺ: „O, Trimis al lui Allah, oare vom fi trași la răspundere pentru ceea ce vorbim?”  Profetul Muhammed ﷺ  a răspuns: „Să te plângă mama ta, o, Mu'adh! Oare ce altceva îi aruncă pe oameni în focul Iadului cu fețele în jos, dacă nu roadele limbilor lor?” (Hadis autentic)

Bolile limbii și îndreptarea comportamentului

Savanții au vorbit pe larg despre acest subiect, însă merită să amintim una dintre cele mai grave boli, de care puțini bărbați sau femei scapă. Cu toții cădem uneori în capcana ei (făcând referire la bârfa ascunsă, calomnia sau defăimarea, numită uneori „namimah” sau răspândirea de zvonuri).

Profetul Muhammed ﷺ  a spus: „Credinciosul nu este un defăimător, nu blestemă, nu este obscen și nu este vulgar.” (Hadis autentic)

Un musulman nu are voie să se apropie de aceste comportamente, cu atât mai puțin să le practice. Nu are o credință deplină cel care atacă onoarea celorlalți, blestemă sau folosește un limbaj urât.

Să ne întoarcem la vorba bună, la vorba care deschide inimile și să punem în practică aceste învățături frumoase. Să avem răbdare, să ne alegem cu atenție cuvintele și să nu ne ascundem în spatele unui „adevăr” spus cu scopul de a distruge demnitatea unei persoane. De multe ori, o singură vorbă aspră este de ajuns pentru ca familiile să se dezbine, rudele să se certe, iar societatea să se întoarcă împotriva unui om sau a unui grup.

Câte familii nu s-au destrămat din cauza unui soț care nu a ales bine cuvintele, sau din cauza unei soții sau mame care a acționat la fel? Câți copii nu au conștientizat gravitatea vorbelor lor, iar alții au luat totul drept o glumă și s-au jucat cu cuvintele?

Prin urmare, ne înălțăm în credință având grijă de limbajul nostru. Astfel devenim sinceri și evlavioși în fapte și vorbe, fără să lezăm pe cineva și fără să fim printre cei care seamănă răul.

La un moment dat, profetul Muhammed ﷺ  l-a auzit pe Abu Bakr Al-Siddiq când acesta s-a enervat și a blestemat pe cineva. Profetul Muhammed ﷺ  s-a întors către el și i-a zis: „Cei care blestemă și cei care sunt oameni ai adevărului (Siddiqeen)? Nu, pe Domnul Kaabei!” Atunci Abu Bakr și-a dat seama imediat de gravitatea faptei sale și s-a căit (Hadis în Sahih Muslim).

Nu avem voie să ne stricam credința și statutul în fața lui Allah ﷻ  pentru nimicuri lumești.

Profetul Muhammed ﷺ  a mai spus că printre marile păcate se numără încălcarea pe nedrept a onoarei unui musulman. Când doi oameni se înjură și se blestemă, păcatul cade pe cel care a început, atât timp cât celălalt nu întrece măsura. Iar Ibn Umar (ra) l-a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, dacă cineva mă insultă, oare să îi răspund la fel?” Din învățăturile Profetului înțelegem că coborârea la un asemenea nivel îi face pe oameni să își piardă faptele bune și să adune păcate grele în fața lui Allah Preaînaltul.

 

Șeih Adnan Oun

Traducere din limba arabă

Profesor Demirel Gemaledin

 

 Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou