Ce fapte ascundem de oameni pentru Allah

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

Nobilul scop pentru care oamenii au fost creați este acela de a se supune lui Allah Preaînaltul. Allah subhanahu wa taala spune în Sfântul Coran: „Eu nu i-am creat pe djinni şi pe oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” (Surat Ath-Thariyat, 56). De aceea, atât timp cât trăim pe acest pământ, trebuie să împlinim fapte bune cu devotament sincer (ikhlas), deoarece devotamentul este singurul element care face ca o faptă să fie acceptată în fața lui Allah Preaînaltul.

Pericolul mândriei și al asocierii

Mândria și dorința de afirmare (ar-riya) sunt cele care șterg complet răsplata faptelor bune. Allah este atât de Bun, însă El este independent de orice nevoie și nu acceptă să i se facă asociați. Ori de câte ori o persoană împlinește o faptă prin care  caută atât mulțumirea lui Allah, cât și aprecierea unei alte persoane, Allah respinge acea faptă.

În acest sens, profetul Muhammed  a avertizat că lucrul de care se teme cel mai mult pentru comunitatea sa este șirk-ul ascuns. Când companionii au întrebat ce înseamnă acesta, Profetul a explicat că este mândria și fățărnicia în adorare. Acest avertisment reflectă și sensul versetului coranic care ne arată că cel care dorește doar viața pământească și podoabele ei își va primi răsplata aici, dar nu va avea nicio răsplată în Ziua de Apoi.

Trebuie să fim foarte atenți cu privire la acțiunile și faptele noastre. Una dintre cele mai deosebite calități ale credinciosului este cultivarea devotamentului și îndepărtarea totală de mândrie. Împlinirea unor fapte bune, urmată de lăudarea cu ele în fața lumii, duce la anularea imediată a răsplății. Unul dintre companioni spunea: „Cine are posibilitatea de a ascunde o faptă bună pentru Allah Preaînaltul, să o facă!” Aceasta se referă la orice faptă bună pe care o cunosc doar robul și Allah, rămânând complet necunoscută oamenilor.

Faptele tăinuite din viața noastră

Este de datoria noastră să avem măcar o singură faptă secretă, doar între noi și Allah . Fie că este vorba despre hrănirea sau îmbrăcarea unui sărman fără ca nimeni să afle, fie despre o lacrimă vărsată în singurătate din teama și dragostea de Allah Preaînaltul, o astfel de faptă trebuie tăinuită de ochii lumii. Multe dintre acțiunile noastre zilnice ar trebui dedicate doar lui Allah. Nu trebuie să ne împlinim îndatoririle religioase pentru a face pe plac anumitor persoane și nici nu trebuie să ne lăsăm influențați de criticile sau părerile oamenilor.

În Sunan At-Tirmidhi, profetul Muhammed  menționează că lumea aceasta este împărțită pentru patru tipuri de oameni, primul dintre ei fiind robul căruia Allah i-a dăruit avere și cunoaștere, iar el le folosește cu pioșenie, temându-se de Domnul său, împlinind legăturile de rudenie și recunoscând dreptul lui Allah asupra bunurilor sale.

Ceea ce reușim să ascundem de ochii lumii pentru Allah este un semn clar că El Preaînaltul ne menține pe drumul cel bun. Ne rugăm ca Allah să ne facă dintre cei  care vor sta sub umbra Tronului Său în Ziua de Apoi, zi în care nu va exista altă umbră. Așa cum a menționat profetul Muhammed  în hadisul celor șapte categorii de oameni ocrotiți, acolo se vor afla: omul care L-a pomenit pe Allah în singurătate și ochii i s-au umplut de lacrimi, precum și omul care a oferit o pomană (sadaqa) atât de discret, încât stânga sa nu a știut ce a dăruit dreapta sa. O astfel de faptă nu trebuie subestimată, ci trebuie oferită în ascuns pentru ca mândria să nu poată strica  puritatea intenției noastre.

Dragostea divină și curățarea inimii

Allah Preaînaltul îi iubește pe acei robi care îi dedică fapte cu devotament și sinceritate. Savantul Ibn al-Mubarak spunea: „Nu am văzut pe cineva atât de iubit de oameni precum Malik ibn Anas. El nu ieșea în evidență prin abundența rugăciunilor opționale sau a posturilor, însă tot ceea ce făcea, făcea exclusiv pentru Allah și din dragoste pură pentru El.”

Într-o altă relatare autentică, Profetul ne învață că atunci când Allah îndrăgește un rob, îl cheamă pe îngerul Jibril (as) și îi spune: „Eu îl iubesc pe cutare, deci iubește-l și tu!” Atunci Jibril îl iubește, apoi vestește în ceruri: „Allah îl iubește pe cutare, iubiți-l și voi!” Astfel, îngerii din ceruri încep să îl iubească, iar ulterior acestui om i se prescrie acceptarea și afecțiunea pe pământ în rândul oamenilor credincioși.

Inima este acel locaș pe care fiecare dintre noi trebuie să îl curețe de poftele lumești. Ea trebuie hrănită în timpul nopții prin rugăciune, iar în timpul zilei prin post și pomenirea lui Allah Preaînaltul. Acest ritm spiritual oferă o sănătate deosebită inimii noastre. Când inima devine curată, devotată și plină de evlavie, ea va respinge de la sine dorința de faimă, laudă și mândrie.

Sfârșitul vieții reflectă starea inimii

Cel care strânge multe fapte dedicate doar lui Allah Preaînaltul va fi binecuvântat cu un sfârșit de viață deosebit. Ne rugăm lui Allah să ne dăruiască o astfel de inimă curată și statornicie în fapte bune. Cel care moare într-o stare îndrăgită de Allah va fi înviat în Ziua Judecății în aceeași stare binecuvântată. Allah îi întărește pe cei credincioși cu un cuvânt statornic atât în această viață, cât și în viața de Apoi, și El Preaînaltul revarsă sprijinul Său asupra cui dorește.

Într-o relatare autentică din Sahih Al-Bukhari și Sahih Muslim, Profetul ne atrage atenția: „Un om poate săvârși fapte specifice oamenilor Paradisului, din câte văd oamenii, dar el să fie de fapt dintre locuitorii Focului. Și un om poate săvârși faptele specifice oamenilor Focului, din câte văd oamenii, dar el să fie dintre locuitorii Paradisului.” Aceasta se întâmplă deoarece valoarea reală a faptelor este determinată de felul în care ele sunt încheiate și de sinceritatea din inima omului.

Devotamentul rămâne cheia centrală. Tăinuirea pomenii (sadaqa) și a faptelor bune ne protejează de capcanele subtile ale mândriei, care ne-ar putea compromite faptele bune. Să ne dedicăm faptele lui Allah fără ca cineva din jur să știe, fiind pe deplin conștienți că Allah le vede și le înregistrează.

Ar trebui să ne întrebăm sincer: avem noi astfel de fapte ascunse de oameni și dedicate doar lui Allah Preaînaltul? Cu siguranță, trebuie să ne străduim să avem cât mai multe.

Allah Preaînaltul descrie calitățile credincioșilor în Sfântul Coran, arătând că aceștia sunt cei care își petrec nopțile în prosternare, își amintesc de Domnul lor, nu se mândresc cu faptele lor și dăruiesc cu generozitate din cele cu care au fost înzestrați. Întreaga Revelație a coborât pentru a sublinia importanța dezrădăcinării mândriei din suflet. Din acest motiv, cel mai bun act de adorare voluntar este rugăciunea din timpul nopții (Qiyam al-layl), deoarece ea este superioară celei din timpul zilei, fiind realizată în deplină singurătate și discreție.

În Sunan At-Tirmidhi, profetul Muhammed  spune: „Cel mai aproape este Domnul de robul Său în ultima parte a nopții. Dacă poți să fii printre cei care îl pomenesc pe Allah în acel ceas, atunci fii!”

 Îi cerem lui Allah subhanahu wa taala să ne facă  să fim printre aceștia.

Trebuie să fim conștienți că toate acțiunile noastre, atât cele ascunse, cât și cele evidente, se află sub privirea directă a lui Allah Preaînaltul. Fapta bună făcută cu devotament și dedicată exclusiv Lui Preaînaltul va avea o răsplată imensă. În schimb, dacă este împlinită pentru a câștiga respectul, statutul sau orice alt beneficiu de la oameni, acea faptă se va întoarce împotriva autorului ei în Ziua Judecății. Această regulă dură se aplică chiar dacă fapta a fost o rugăciune lungă sau un post ținut într-o zi extrem de călduroasă. Să ne dedicăm așadar toate acțiunile lui Allah și să uităm de ele, deoarece Allah cu siguranță nu le va uita niciodată.

Mama Credincioșilor, Aișa (ra), i-a scris o scrisoare califului Muawiya (ra), spunându-i: „Pacea fie asupra ta! L-am auzit pe profetul Muhammed  spunând: «Cel care caută mulțumirea lui Allah, chiar dacă prin aceasta atrage supărarea oamenilor, va fi protejat de Allah în fața răului lor. Însă cel care caută mulțumirea oamenilor, atrăgând supărarea lui Allah, va fi lăsat de Allah în seama acelor oameni.»” (Hadis înregistrat de At-Tirmidhi).

O, Allah, răspunde rugilor noastre, îmbunătățește-ne starea, rugăciunile și faptele bune! Fă-ne să îți dedicăm doar Ție toate faptele bune și primește-ne în rândul celor evlavioși și credincioși.

O, Allah, fă ca ultima noastră faptă pe acest pământ să fie una dintre cele mai îndrăgite de Tine! Ferește-ne de a fi dintre cei privați de grădinile Paradisului și dintre cei care nu au parte de mila Ta.

O, Allah, acceptă-ne toate actele de adorare și iartă-ne păcatele.

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed.

 

 
Traducere din limba arabă
Profesor Demirel Gemaledin  

 

 Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou

Comentarii