.png)
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
إِنَّ اللَّهَ فَالِقُ الْحَبِّ وَالنَّوَىٰ ۖ
يُخْرِجُ الْحَيَّ مِنَ الْمَيِّتِ وَمُخْرِجُ الْمَيِّتِ مِنَ الْحَيِّ ۚ
ذَٰلِكُمُ اللَّهُ ۖ فَأَنَّىٰ تُؤْفَكُونَ
95. Allah este Cel care face să se crape seminţele şi sâmburii.
El dă viaţă la ceea ce este mort şi face să moară ceea ce este viu. Acesta este
Allah! Cum, atunci, vă lăsaţi voi abătuţi [de la El]?
Acest verset începe prin enumerarea câtorva
dintre minunile pe care Allah Preaînaltul le face chiar sub ochii noștri. În
momentul în care oamenii ajung să se obișnuiască cu anumite lucruri, încep să
le considere simple, banale și absolut normale, deși în realitate acestea
ascund nenumărate miracole.
De exemplu, somnul ni se pare un simplu
proces de a adormi și a ne trezi. La fel, avem impresia că dacă punem o sămânță
în pământ, este obligatoriu ca din ea să iasă ceva, iar când vine primăvara,
avem pretenția ca frunzele să înverzească și copacii să înflorească. În toate
aceste fenomene există însă o minune pe care doar Allah Preaînaltul o face să
iasă la iveală. Când Allah subhanahu wa taala ne vorbește despre aceste lucruri, ele ne par
firești așa cum le vedem noi. Prin aceste cuvinte, Allah Preaînaltul nu scoate
în evidență ceva nou, ci ne arată clar că, fără Voința Sa și fără Cunoașterea
Sa, soarele nu ar fi putut să răsară, copacii nu ar fi putut să înmugurească și
nu ar fi putut să învie tot ceea ce în timpul iernii, și chiar din toamnă,
părea deja mort.
De multe ori, noi nu reușim să spargem mulți
dintre sâmburi sau semințe cu ușurință din exterior, deși ne chinuim cu piatra
sau cu ciocanul. Și totuși, ce putere uriașă are acea sămânță sau acel sâmbure
să se crape din interior! Allah Preaînaltul face ca acel înveliș dur să se
deschidă, iar din el să prindă viață plante, flori și fructe. Versetul
continuă: „El scoate cel viu din cel mort” (Yukhriju al-hayya mina al-mayyiti).
Când privești un sâmbure uscat, te întrebi cum ar putea exista viață în el. Însă
Allah Preaînaltul este Cel care scoate viața din moarte. Ne uităm la copacii
care erau goliți de verdeață cu puțin timp în urmă, iar acum au atât de multe
frunze, flori și fructe, încât nu mai putem vedea prin ei. Mai mult, unde erau
până acum toate vietățile, țânțarii, muștele și păsările care zboară astăzi
printre crengi? Allah Preaînaltul a orânduit toate aceste lucruri pentru ca,
după o iarnă de moarte, să urmeze o primăvară plină de viață.
În același timp, tot El este Cel care scoate
moartea din cele vii. Vedem acest ciclu la animale, la oameni și la plante;
toate viețuitoarele au un timp bine socotit. Pentru unele insecte, o singură zi
de viață este de ajuns. Alte animale trăiesc un an, doi ani, zeci sau sute de
ani, iar unii copaci trăiesc chiar mii de ani. Totuși, această existență nu
înseamnă eternitate. Doar la Allah Preaînaltul există eternitatea; El este Cel
Dintâi (Al-Awwal) și Cel de pe Urmă (Al-Akhir).
Deși versetul începe cu formula „Inna Allaha”
(Într-adevăr, Allah...), la mijlocul lui se subliniază încă o dată, cu o forță
deosebită: „Zalikumullah” (Acesta este Allah!). Nimeni în afară de El nu poate
înfăptui toate aceste lucruri. Cine altcineva ar putea să facă un sâmbure să se
crape din interior? Ce forță uriașă trebuie să aibă un pui înăuntrul oului ca
să poată ieși afară! Cine îi dă această forță și cine îl învață că trebuie să
lovească coaja cu ciocul, și nu cu aripile, pentru a o sparge? Cine a ghidat
nou-născutul ca, imediat după naștere, să caute sânul mamei și să înceapă să
sugă lapte? Cine a programat acest instinct la toate mamiferele și la toți
oamenii? Nimeni altcineva în afară de Allah Preaînaltul.
Mesajul profund al versetului ne întreabă
direct: cum puteți voi, după ce conștientizați că El face toate aceste minuni,
să vă mai abateți de la drumul Lui? Aceste versete și fenomene ni se par simple
și nu ne mai mirăm când înflorește o floare, când răsare soarele sau când ne
trezim dimineața din somn. Însă, în dimensiunea lor reală, aceste lucruri sunt
extrem de profunde și au nevoie de un Creator care să le facă să se întâmple,
iar Acela este doar Allah Preaînaltul.
A te lăsa abătut înseamnă că, deși știi care
este adevărul și recunoști că acesta este drumul Islamului, permiți unor pofte
sau idei trecătoare să te îndepărteze de la scopul tău suprem. Este exact ca în
exemplul unui student care are un examen în curând: scopul lui principal este
să învețe, dar exact în perioada sesiunii se lasă dus de val și vrea să plece
în vacanță, motivând că este obosit după atâtea cursuri. Deși vacanța firească
vine abia după sesiuni, el alege greșit, spunând: „Nu, eu încep vacanța acum”,
periclitându-și astfel reușita.
Comentarii
Trimiteți un comentariu