.png)
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَلَقَدْ
جِئْتُمُونَا فُرَادَىٰ كَمَا خَلَقْنَاكُمْ أَوَّلَ مَرَّةٍ وَتَرَكْتُمْ مَا
خَوَّلْنَاكُمْ وَرَاءَ ظُهُورِكُمْ ۖ وَمَا نَرَىٰ مَعَكُمْ شُفَعَاءَكُمُ
الَّذِينَ زَعَمْتُمْ أَنَّهُمْ فِيكُمْ شُرَكَاءُ ۚ لَقَدْ تَقَطَّعَ بَيْنَكُمْ
وَضَلَّ عَنْكُمْ مَا كُنْتُمْ تَزْعُمُونَ
94. Şi acum aţi venit la Noi, singuri, precum v-am creat pe voi
la început, şi aţi lăsat în urma voastră tot ceea ce Noi v-am dăruit. Şi nu-i
vedem Noi, împreună cu voi, pe mijlocitorii voştri, despre care aţi pretins că
ar fi asociaţi. Acum s-a tăiat orice legătură între voi şi v-au părăsit pe voi
aceia despre care aţi pretins [că ar fi mijlocitorii voştri].
Allah Preaînaltul ne înfățișează în acest
verset o altă ipostază la fel de cruntă, o scenă cutremurătoare din Ziua de
Apoi. Începutul versetului ne pune în față o realitate incontestabilă, iar
sfârșitul lui ne descoperă o alta. Mesajul central este unul clar: fiecare
dintre noi, individual, va da socoteală înaintea lui Allah Preaînaltul.
Verbul utilizat în text, „ji'tumuna”, provine
de la „ja'a” (a veni). Când savanții explică acest fragment, ei arată că ne vom
înfățișa înaintea lui Allah Preaînaltul exact așa cum ne-am născut. Chiar dacă
pe parcursul vieții pământești un om a suferit accidente, amputări sau
operații, în Ziua Învierii el va fi reașezat în starea sa inițială, cu toate
părțile corpului complet refăcute.
Dacă Allah Preaînaltul voiește, El poate face
ca această întrevedere și judecată să aibă loc în mod public, în fața
întregului univers. Însă, dacă Allah Preaînaltul voiește, El poate ține această
discuție în secret, ascunsă de privirile celorlalți. În mod firesc, orice om
își dorește ca socoteala sa să rămână secretă, deoarece își conștientizează
păcatele, vorbele nepotrivite, faptele rele, nimicnicia și nepăsarea prin care i-a
greșit Creatorului. De aceea, este de datoria noastră să facem constant această
dua (rugăminte): „O, Allah, așa cum ai făcut ca păcatele mele să rămână
acoperite în această viață, fă-le să fie acoperite și în Ziua de Apoi!”
Există însă o categorie de oameni pe care
Allah Preaînaltul îi acoperă în momentul în care comit un păcat, oferindu-le
discreție, dar ei aleg singuri să își dezvăluie fapta mai târziu, lăudându-se
cu ea în gura mare. Pentru că s-au mândrit cu nesupunerea lor în loc să se
căiască, Allah Preaînaltul le va dezvălui acele păcate ascunse în Ziua de Apoi,
făcându-i de rușine în fața întregii omeniri.
Termenul „furada” înseamnă „singuri”. Acest
cuvânt scoate în evidență adevărul că nimeni nu se va prezenta înaintea lui
Allah Preaînaltul însoțit de copii, de neam, de familie, de bani sau de relații
influente.
Vei fi complet singur, exact așa cum ai venit
pe lume: fără averi, fără titluri și fără susținători.
Versetul spune: „...şi aţi lăsat în urma
voastră tot ceea ce Noi v-am dăruit”. Te chinuiești o viață întreagă să aduni
bunuri materiale, să construiești o carieră sau să acumulezi bogății, iar în
final te întorci la Allah Preaînaltul doar cu faptele tale. În Ziua de Apoi
nimeni nu te va întreba ce avere ai lăsat în conturi, ci singurul lucru care va
conta vor fi faptele bune împlinite din credință și cu intenție sinceră pentru
Allah Preaînaltul.
Versetul continuă prin a-i adresa o mustrare
directă omului care, deși pe pământ pretindea că se roagă lui Allah, a căutat
în paralel și diverși mijlocitori. Acest lucru se întâmplă, de pildă, atunci
când unii musulmani merg la mormintele celor decedați — chiar dacă aceștia au
fost oameni pioși, învățați, șeici sau chiar profeți — și li se adresează
direct: „O, tu cel care zaci în acest mormânt, ajută-mă mâine să trec cu bine
de un examen”, promițând în schimb diverse jertfe sau acte de cult dacă dorința
le va fi îndeplinită.
Din punct de vedere islamic, aceste practici
sunt cu desăvârșire interzise. Nu avem voie sub nicio formă să îi aducem
asociați lui Allah Preaînaltul, adică să comitem șirk (asociere). Așa cum se
specifică în Coran, Allah Preaînaltul poate ierta orice păcat dorește, mai
puțin păcatul asocierii, dacă omul moare fără să se fi căit de el: „Allah nu
iartă să I se pună asociați, dar iartă cui voiește El alte păcate mai mici
decât acesta.” [Coran, 4:48]
În Ziua de Apoi nu va mai exista niciun
mijlocitor. Așa cum ne arată alte versete coranice, cei care l-au urmat pe Șeitan
în această lume și l-au transformat, practic, într-un mijlocitor, vor primi
provocarea de a-l chema în ajutor: „Chemați-l acum, să vină să vă salveze!”. În
acel moment Șeitan se va lepăda complet
de ei și va spune: „Allah v-a făcut o făgăduială adevărată, în vreme ce eu
v-am făcut o făgăduială și v-am înșelat. Eu nu am avut nicio putere asupra
voastră, ci doar v-am chemat, iar voi mi-ați răspuns. Nu mă mustrați, așadar,
pe mine, ci mustrați-vă pe voi înșivă!” [Coran, 14:22]
Șeitan va recunoaște că el doar a lansat promisiuni deșarte, iar vina aparține în totalitate celor care au dat crezare șoaptelor sale, ignorând avertismentele clare venite de la Allah Preaînaltul. În acea Zi, orice legătură inventată se va tăia definitiv, iar falșii sprijinitori îi vor părăsi pe cei care s-au încrezut în ei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu