Surat Al-An'aam 6:93

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi! 

93. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte minciuni şi le pune pe seama lui Allah sau care zice: “Mi s-a revelat mie”, când lui nu i-a fost revelat nimic, sau decât acela care zice: “Voi pogorî şi eu ceva asemănător cu ceea ce a pogorât Allah”? Dar de i-ai vedea pe cei nelegiuiţi în chinurile morţii, în vreme ce îngerii întind mâinile lor, [zicând]: “Lăsaţi să iasă sufletele voastre! Astăzi veţi primi ca răsplată, osândă de umilire, pentru ceea ce aţi spus despre Allah, în afara adevărului, şi pentru că v-aţi semeţit [faţă] de versetele Lui!”

Acesta este un verset foarte puternic, cu un impact vizual și spiritual extrem de dur; asemenea fapte grave, ca cele descrise în verset,  atrag după sine o pedeapsă pe măsură. Este vorba despre trei categorii  de oameni: cei care vorbesc în numele lui Allah Preaînaltul inventând minciuni, cei care pretind în mod fals că au primit Revelația și cei care afirmă cu aroganță că pot aduce versete asemănătoare cu cele pogorâte de Allah Preaînaltul. Pe toate aceste trei categorii însuși profetul Muhammed ﷺ le-a întâlnit de-a lungul vieții sale.

Cele trei categorii de nelegiuiți

1. „Mi s-a revelat mie”

Această categorie îl vizează în primul rând pe Musaylimah al-Kazzab. Când a auzit că profetul Muhammed ﷺ primește Revelația, el a pretins la rândul său că este profet și că Allah Preaînaltul îi trimite versete. Când Profetul ﷺ recita din Coran, Musaylimah a început să inventeze propriile lui texte. Însă diferența era uriașă și evidentă: cuvintele lui erau absurde și lipsite de orice sens profund sau teologic. Tocmai de aceea a primit porecla de „Al-Kazzab” (Mincinosul), pentru că a mințit în privința Revelației divine. El nu a îmbrățișat niciodată islamul.

2. „Cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte minciuni şi le pune pe seama lui Allah”

Din punct de vedere lingvistic, termenul coranic „azlamu” indică persoana care face cea mai mare nedreptate. Așa cum am menționat deseori, există trei tipuri de nedreptate: față de Allah, față de oameni și față de propria persoană.

Din păcate, mulți musulmani ajung, intenționat sau nu, să comită fapta de a născoci lucruri pe seama lui Allah Preaînaltul. De exemplu, când cineva declară cu ușurință că un lucru este halal (permis) sau haram (interzis), interzicând sau permițând ceva fără să aibă o dovadă clară din Coran sau Sunnah, acea persoană practic „semnează” în locul lui Allah Preaînaltul.

Termenul „iftara” înseamnă exact „a născoci”. Să luăm exemplul rugăciunii: Allah Preaînaltul ne poruncește să împlinim rugăciunea (salah), iar cineva susține că rugăciunea nu trebuie făcută de cinci ori pe zi și cu mișcările bine stabilite (ruku’, sujud), ci reprezintă o  legătură spirituală a inimii cu Creatorul, care se poate face oricând și oricum și este de ajuns. Propagând astfel de idei, îi face pe ceilalți să se îndoiască de fundamentele religiei. Despre astfel de oameni vorbește Allah Preaînaltul în acest verset.

Tot în această capcană cad uneori și părinții în educația copiilor, când folosesc expresii precum: „Allah o să te blesteme”, „Allah o să se supere pe tine și te va trimite în Iad”. Deși intenția este de a corecta o greșeală, metoda este greșită. Nu trebuie să îl transformăm pe Bunul Allah într-un personaj de speriat pentru copii, ci, dimpotrivă, trebuie să îi creștem în spiritul iubirii față de El, învățându-i să îi vorbească, să se roage Lui și să îi ceară ajutorul cu dragoste și încredere.

Această avertizare îi privește și pe cei care, chiar și după moartea Profetului ﷺ, pretind că Allah le-a vorbit direct în vis și folosesc aceste afirmații pentru a manipula oameni sau grupuri de interese. Odată cu decesul profetului Muhammed ﷺ, poarta revelației s-a închis definitiv. Până în Ziua de Apoi, îngerul Gavril (Jibril) nu va mai aduce nicio revelație și nu va mai exista niciun alt profet. Însuși profetul Isus (Isa - as), când va coborî la sfârșitul timpurilor, va veni ca musulman și va urma calea profetului Muhammed ﷺ: va rupe crucea, va interzice carnea de porc și se va ruga alături de musulmani, fără a primi o nouă revelație, deoarece profetul Muhammed ﷺ a clarificat că nu va mai exista nicio profeție după el.

Istoria consemnează cazul unui bărbat care și-a luat numele de „La” (care în limba arabă înseamnă „Nu”), încercând să speculeze textual hadisul Profetului ﷺ: „La nabiyya ba’di” (Nu va exista niciun profet după mine), susținând că hadisul s-ar traduce prin „La este profetul de după mine”. Însă în limba arabă, acest „La” este particula de negație absolută a oricărei forme de profeție viitoare. Toate aceste pretenții profetice sunt false. Chiar și Dajjal (Antihristul), când va veni, nu va pretinde doar profeția, ci va merge mult mai departe, susținând cu aroganță că el este Allah.

3. „Voi pogorî şi eu ceva asemănător cu ceea ce a pogorât Allah”

Această parte a versetului face trimitere la un caz din timpul vieții Profetului ﷺ. La început, un bărbat s-a convertit la islam și a fost desemnat printre cei care scriau versetele Coranului. Însă el a început să modifice textul dictat de Profet ﷺ: dacă versetul conținea Atributele „Ar-Rahman, Ar-Rahim” (Cel Milostiv, Îndurător), el scria „As-Sami’, Al-’Alim” (Cel care Aude Totul, Atotștiutorul). Ulterior, a început să delireze, spunându-i Profetului ﷺ: „Dacă Allah îți trimite ție aceste versete, pot să ți le trimit și eu”. În cele din urmă, a părăsit islamul, s-a alăturat necredincioșilor și a murit în rătăcire. Deși declarase inițial apartenența sa la islam, faptele și cuvintele sale l-au scos din religie, devenind motivul coborârii acestui fragment de verset.

Sfârșitul celor nelegiuiți

Continuarea versetului ne arată care va fi sfârșitul acestor oameni: „Dar de i-ai vedea pe cei nelegiuiţi în chinurile morţii...” (Idhi-z-zalimuna fi ghamarati-l-mawt). Expresia indică ultimele clipe ale vieții, agonia dinaintea desprinderii sufletului. În limba arabă, deși există termenul general „sakarat al-mawt” pentru agonia morții, cuvântul „ghamarat” poartă o conotație profund negativă și dureroasă, indicând suferința extremă prin care trec acești oameni.

Versetul continuă: „...în vreme ce îngerii întind mâinile lor...”, adică vin să îi lovească și să le smulgă sufletul cu violență. Această stare este descrisă în detaliu de către profetul Muhammed ﷺ într-un hadis autentic: „Când robul credincios se află la capătul zilelor sale în această lume și la începutul vieții de apoi, sufletul său iese cu ușurință, așa cum se scurge picătura de apă din gura unui vas. Însă când robul necredincios se află în agonia morții, sufletul său este smuls din corpul său cu o durere atât de mare, precum este scoaterea unui ciulin cu mai multe ramificații din lâna udă.”  Hadis autentic, relatat de Ahmad și Abu Dawud

Îngerii le poruncesc cu asprime: „Lăsați să iasă sufletele voastre!”, accentuându-le chinul și transmițându-le o sentință dureroasă: „Astăzi veţi primi ca răsplată, osândă de umilire, pentru ceea ce aţi spus despre Allah, în afara adevărului, şi pentru că v-aţi semeţit [faţă] de versetele Lui!”

Deși în limba română cuvântul „răsplată” are de obicei un sens pozitiv, în contextul coranic și în limba arabă termenul utilizat poate desemna atât recompensa pozitivă, cât și  pedeapsa cuvenită unei fapte rele.

Această pedeapsă este justificată de două păcate majore:

Au vorbit în afara adevărului: Ei cunoșteau adevărul, însă au ales în mod conștient să adauge minciuni și modificări în numele lui Allah Preaînaltul.

S-au semețit: Din cauza mândriei lor, au desconsiderat și au respins cu aroganță versetele clare ale lui Allah Preaînaltul.

 

Exegeza Coranului

Profesor Demirel Gemaledin 

Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou