.png)
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel
mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa! Toate invențiile în
credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în
focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea
ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi
nimeni nu se va putea împotrivi.
Generația
de aur și importanța biografiei companionilor
Spune Allah Preaînaltul în Sfântul Coran: „Dintre
dreptcredincioși sunt unii care au fost sinceri în cele pe care le-au făgăduit
lui Allah; unii dintre ei și-au împlinit destinul, iar alții încă așteaptă,
fără să își schimbe deloc hotărârea.” (Surat Al-Ahzab: 23).
Astăzi vom discuta despre unul dintre marii companioni ai
Profetului Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).
A vorbi despre companioni înseamnă o discuție lungă și interesantă. Dar de ce, v-ați întrebat? Pentru că aceștia sunt cei care l-au văzut în viață pe Profetul Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și au urmat propovăduirea după moartea sa. A trăi prin biografia lor ne oferă o credință mai puternică și o încredere deosebită în viața Profetului ﷺ, în această religie care este Islamul. Tocmai de aceea trebuie să învățăm biografiile lor. Despre aceștia a spus Allah Preaînaltul că au fost sinceri în cele pe care le-au făgăduit.
Sinceritatea și statornicia sunt două caracteristici deosebite
pe care le observăm la ei.
A fi sincer în tot ceea ce faci, până la sfârșitul vieții, fără să
te îndoiești, fără să te abați și fără să ieși din voința lui Allah Preaînaltul
– aceasta este cheia credinței. Ei reprezintă, de fapt, generația de aur a
Profetului Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).
Astăzi vom vorbi despre unul dintre acești mari companioni – unul dintre cei cărora li s-a promis Paradisul încă din timpul vieții și în numele căruia Profetul însuși a depus jurământul de la Ridwan, unul dintre cei care l-au urmat neclintit pe Profet ﷺ. Acesta este al treilea calif bine-călăuzit, Osman bin Affan (Allah să fie mulțumit de el).
Cele două mari virtuți: Sfiala și Dărnicia
Acest bărbat, cum nu a mai fost altul printre bărbați, a pus în
fața sa două calități fundamentale: era cel mai simțit, cel mai rușinos (sfios)
om, și totodată cel mai darnic. Aceste două elemente s-au regăsit în
personalitatea sa fără a cunoaște vreo limită. El a avut o credință sinceră, o
devoțiune deosebită și o dragoste profundă pentru Allah Preaînaltul și pentru
Profet ﷺ.
Timp de doisprezece ani a fost calif după moartea Profetului ﷺ. În această perioadă, granițele lumii
islamice s-au extins considerabil, cuprinzând noi teritorii în est și în vest,
în nord și în sud. Oricât de mult ar încerca istoricii să îi recunoască
meritele, cuvintele nu vor fi niciodată de ajuns pentru a exprima întreaga sa
măreție.
Haideți să privim câteva ipostaze din viața și credința sa, din
care noi ar trebui să luăm aminte și
să punem în practică, în ceea ce
privește sinceritatea și dăruirea lui pentru această religie.
Osman, fiul lui Affan (Allah să fie mulțumit de el), este quraișit,
amawit, din familia omeiadă. A avut o copilărie normală. De o noblețe rară,
comportamentul său era extraordinar de bun.
Într-un hadis autentic din culegerea imamului Muslim, relatat de către mama dreptcredincioșilor, Aișa (Allah să fie mulțumit de ea), se spune că Abu Bakr (ra) i-a cerut voie să intre la Profetul Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) . Profetul ﷺ i-a permis, în timp ce stătea întins, având picioarele parțial descoperite. Când a intrat Abu Bakr, Profetul ﷺ nu și-a schimbat poziția. Apoi a intrat Omar, iar Profetul ﷺ a rămas în aceeași poziție. Însă, când a cerut voie să intre Osman, Profetul ﷺ s-a ridicat imediat, s-a așezat corect și și-a aranjat hainele. După ce aceștia au plecat, Aișa (ra) l-a întrebat pe Profet ﷺ de ce a reacționat diferit. Atunci, Trimisul lui Allah ( ﷺ ) i-a zis Aișei: „Cum să nu mă rușinez de un om de care se rușinează înșiși îngerii lui Allah?”
Sacrificiile și dăruirea în momentele de încercare
Osman (ra) s-a căsătorit cu fiica Profetului, Rukaya (ra), care din păcate nu a trăit mult. Cu toate acestea, din dragoste și respect pentru el, Profetul ﷺ i-a oferit-o mai apoi în căsătorie și pe cea de-a doua fiică a sa, Umm Kulsum (ra).
La bătălia de la Badr, Profetul ﷺ i-a spus lui Osman: „Rămâi în spate, nu ieși pe câmpul de luptă.” Rukaya era foarte bolnavă în acea perioadă, iar Profetul ﷺ i-a cerut să rămână lângă ea ca să o îngrijească. Din acest motiv, Osman nu a participat fizic la luptă, dar Profetul ﷺ i-a acordat aceeași răsplată ca celor care au luptat.
La fel, la jurământul de la Ridwan — cel mai renumit jurământ de
credință față de Profet — Osman fusese trimis ca sol la Mecca, deoarece cei de
acolo încălcaseră înțelegerile de la Hudaybiyyah. Când companionii au jurat
credință sub copac, Profetul ﷺ a pus o mână peste
cealaltă și a spus: „Acesta este jurământul în numele lui Osman.”
Dintre alte caracteristici remarcabile ale sale amintim dărnicia sa absolută. El nu s-a zgârcit niciodată să dăruiască pentru cauza lui Allah Preaînaltul. Într-o relatare autentică, atunci când Profetul ﷺ a urcat pe minbar în timpul pregătirilor pentru expediția de la Tabuk (într-o perioadă foarte secetoasă și grea) și a întrebat: „Cine va echipa armata celor aflați la strâmtoare?”, Osman a spus că o va face el. A cumpărat atunci 950 de cămile și 50 de cai și a dăruit 1.000 de dinari de aur. Când Profetul ﷺ a văzut această dăruire imensă, a strâns banii în palme și a spus în fața tuturor: „Nimic din ceea ce va mai face Osman de astăzi înainte nu îi va dăuna.” Aceasta însemna că o faptă atât de deosebită nu mai putea fi umbrită de nicio greșeală omenească ulterioară.
Osman (ra) era de o generozitate rar întâlnită. În Medina era o fântână numită Rumah, care aparținea unui evreu și care vindea apa musulmanilor la prețuri mari. Profetul ﷺ a întrebat: „Cine va cumpăra această fântână pentru musulmani, primind în schimb o fântână și mai bună în Paradis?” Osman a răspuns imediat: „Eu o cumpăr, o, Trimis al lui Allah!” El a achiziționat-o și a lăsat-o ca donație, spunând că această apă trebuie să rămână gratuită pentru toți oamenii până în Ziua de Apoi. Mai mult, Osman avea un obicei deosebit: în fiecare zi de vineri cumpăra un sclav și îi oferea libertatea. Se spune că de-a lungul vieții sale a eliberat în acest mod peste 2.400 de sclavi. Atât de darnic și de milostiv era.
Complotul și ultimele clipe de
viață
Pe cât de darnic și iubit era de către adevărații credincioși, pe atât de crunți au fost dușmanii și ipocriții față de el. Aceștia au început să scoată tot felul de calomnii la adresa sa, susținând că nu este un bun conducător, însă toate acestea au fost doar minciuni. Suntem în fața unui bărbat cu o credință extraordinară, cu o sfială și un comportament impecabil. Profetul ﷺ însuși a spus la un moment dat, după ce a murit și a doua fiică a sa căsătorită cu el: „Dacă aș fi avut o a treia fiică, tot cu Osman aș fi căsătorit-o!”
Osman (ra) a emigrat de la
Mecca la Medina la porunca Profetului Muhammed ﷺ și a rămas acolo, slujind comunitatea până când i-a
venit rândul să conducă. A trăit ca un calif drept al musulmanilor, ca un
conducător al dreptcredincioșilor, ca o stea care lumina calea tuturor. Își
petrecea nopțile în rugăciune și zilele în post.
Așa și-a trăit viața până când
răzvrătiții și dușmanii au venit, i-au atacat casa și au vrut să-l ucidă.
Aceștia îi cereau să abdice și să părăsească funcția de conducere pentru a-i
lua locul, însă Osman a refuzat cu demnitate. Au fost multe momente de tensiune
în care l-au amenințat direct: „Ori renunți, ori te omorâm!” El însă a
răspuns ferm: „Mă jur pe Allah, nu voi da jos de pe mine o haină cu care
Allah însuși m-a îmbrăcat!” (referindu-se la funcția de calif).
În acele ultime zile de asediu,
într-o zi de joi în care postea, când s-a apropiat seara, i-a cerut soției
sale: „Adu-mi și mie puțină apă ca să îmi întrerup postul.” Soția i-a
răspuns cu durere: „Nu mai avem deloc apă în casă, ne-au blocat toate
rezervele.”
În acea noapte, Osman l-a văzut
în vis pe Profetul Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)
alături de Abu Bakr și Omar (ra). Osman a povestit mai apoi: „Profetul
s-a apropiat de mine și mi-a întins o găleată cu apă din Paradis. Am băut din
ea și am simțit o liniște imensă în suflet. Apoi Profetul mi-a spus: 'Te-au
înfometat, te-au însetat și te-au asuprit... Dacă vrei, poți lupta și vei
învinge; dar dacă rabzi, vei veni și vei cina cu noi în această seară'.”
Când s-a trezit, Osman a înțeles că aceea avea să fie ultima sa zi în această
lume.
În acea zi de vineri, când atacatorii au spart ușile, mulți tineri dintre companioni au venit să îl apere cu armele în mână, însă Osman (ra) le-a poruncit ferm tuturor: „Vă ordon să lăsați armele jos și să vă întoarceți la casele voastre! Nu vreau să se verse nicio picătură de sânge pentru a mă apăra pe mine, căci Profetul ﷺ mă așteaptă în această seară.”
Martiriul și mărturia
companionilor
În timp ce Osman recita din
Coran, ucigașii au intrat peste el. Soția sa s-a aruncat curajoasă deasupra lui
pentru a-l proteja, iar în acea luptă atacatorii i-au tăiat degetele de la
mână. Au încercat chiar să îi smulgă hijabul, dar ea s-a luptat din răsputeri,
refuzând să își dea jos vălul, strigând că mai degrabă ar fi tăiată bucată cu
bucată decât să își piardă onoarea. Osman (ra) a fost ucis cu brutalitate.
În acele ultime clipe de
suferință, când era asediat, el se uitase pe fereastră către companionii care
încercau să intervină de la distanță — printre care Ali, Zubair și Talha. El le
amintise atunci de meritele sale din trecut ca mărturie împotriva răzvrătiților.
Întorcându-se către Talha,
Osman îl întrebase: „O, Talha, îți aduci aminte când eram împreună cu
Profetul, iar el m-a luat de mână și a zis: 'Fiecare om în Paradis va fi
însoțit de companionul său, iar companionul meu în Paradis va fi Osman'? Îți
mai aduci aminte de asta, Talha?” Iar Talha a răspuns plângând: „Da,
sunt martor!”
Apoi s-a îndreptat către
Zubair: „O, Zubair, îți amintești când Profetul a spus că cel mai iubit
și mai apropiat prieten al meu, atât în această viață, cât și în Viața de Apoi,
este Osman?” Iar Zubair a răspuns: „Da, sunt martor la acest
adevăr!”
În zilele noastre, din păcate,
găsim atât de mulți oameni cu o credință îndoielnică, oameni care vin și aruncă
vorbe urâte sau calomnii la adresa marilor companioni. Dar credeți oare că
aceste vorbe urâte vor putea vreodată să știrbească din onoarea, credința și
demnitatea unui asemenea om cum a fost Osman? Niciodată! Virtuțile sale rămân
scrise în istoria Islamului, iar
exemplul său de dăruire și sfială va lumina mereu inimile celor care caută
adevărul.
Allah subhanahu wa taala să ne facă pe toți să fim dintre aceia care merg pe drumul drept al Profetului ﷺ și al companionilor săi pioși!
O, Allah, trimite mila Ta
asupra noastră! Îți cerem cu umilință să ne adăpostești în Grădinile
Paradisului și să ne dăruiești Mulțumirea Ta eternă!
O, Allah, îmbunătățește-ne viața de aici, întărește-ne credința și înfrumusețează-ne viața de Apoi, acolo unde vom trăi etern! Fă-ne să fim printre cei evlavioși și ajută-ne să trecem cu bine, curați și neclintiți, peste toate încercările acestei lumi trecătoare! Amin
Comentarii
Trimiteți un comentariu