Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
الَّذِينَ
آمَنُوا وَلَمْ يَلْبِسُوا إِيمَانَهُمْ بِظُلْمٍ أُولَٰئِكَ لَهُمُ الْأَمْنُ
وَهُمْ مُهْتَدُونَ
82. Cei
care cred şi nu amestecă puritatea credinţei lor cu nedreptatea, aceia sunt în
siguranţă şi ei sunt bine călăuziţi.
Deși există mici
diferențe în traducerile alese în limba română, versetul începe cu expresia „Alladhina
amanu”. Am întâlnit des această formulă, mai ales precedată de „Ya
ayyuha” (O, voi cei care credeți!). Însă aici nu avem o chemare directă, ci
o descriere: Allah Preaînaltul ne prezintă o caracteristică definitorie a
credincioșilor. Atunci când versetele încep cu „O, voi cei care credeți”,
urmează de obicei o atenționare sau o poruncă. Aici însă, Allah Preaînaltul
spune: „Alladhina amanu wa lam yalbi-su...” — cei care cred și nu își
„îmbracă” credința lor cu nedreptate.
Este o metaforă de o
frumusețe aparte. Așa cum îmbrăcămintea are rolul de a acoperi corpul, dacă ne
„acoperim” credința cu nedreptate, îi umbrim puritatea și strălucirea. Păcatul
și răul intră în contradicție cu lumina credinței, iar toate acestea sunt cuprinse
în termenul „bi-zulm” (cu nedreptate).
De ce este folosit aici
termenul „zulm”? Deoarece nedreptatea are mai multe categorii: față de
sine, față de Allah Preaînaltul și față de creaturi (oameni, animale sau mediul
înconjurător).
·
Nedreptatea față de
sine apare atunci când omul conștientizează adevărul, dar refuză să îl urmeze;
este cea mai mare formă de nedreptate să întorci spatele credinței după ce ai aflat
adevărul.
·
Nedreptatea față de
Allah se manifestă prin nerecunoștință și neascultarea poruncilor Sale.
·
Nedreptatea față de
restul creației înseamnă chinul animalelor, distrugerea mediului sau
nedreptățirea semenilor.
Deși metafora pare
simplă, ea ascunde o mare complexitate. Ce primesc cei care reușesc să își
păstreze credința curată? Două daruri: Al-Amn (Siguranța) și Muhtadun
(Călăuzirea).
În limba arabă,
cuvântul Amnu (Siguranța) este articulat, ceea ce sugerează o siguranță
deplină, totală. Se pune întrebarea: această siguranță este pentru viața
aceasta sau pentru Ziua de Apoi?
Profetul Muhammed ﷺ a explicat acest echilibru într-un hadis: "Allah nu pune la un loc două temeri și două
siguranțe. Cine se simte în siguranță pe acest pământ [crezând cu aroganță că
va primi răsplata], acela nu va mai avea siguranță în Ziua de Apoi. Însă cel
care are teamă [dacă faptele sale vor fi acceptate sau nu], acela va avea
siguranță în Ziua de Apoi."
Această „Siguranță”
la care se referă versetul este cea din Ziua Judecății și este menționată
înaintea călăuzirii. De ce? Pentru că de călăuzire (hidaya) avem nevoie
în această viață, unde există încercare și examen. În viața de apoi nu mai
există examinare, deci nu mai este nevoie de călăuzire în sensul de „alegere”.
Astfel, versetul ne învață că, pentru a primi călăuzirea aici și siguranța
dincolo, trebuie să fim dintre cei care nu își îmbracă credința cu nedreptate.
Acest verset rezumă
întreaga viață a unui musulman: ce avem de făcut, ce trebuie să evităm și ce
vom primi drept răsplată. Ne atrage atenția că nu este suficient să declarăm
credința doar verbal; ea trebuie să se exteriorizeze prin fapte. Altfel,
nedreptatea se va transforma în „întunericuri suprapuse” în Ziua de Apoi, prin
care oamenii vor fi nevoiți să treacă în funcție de răul pe care l-au săvârșit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu