AL-AHNAF IBN QAIS - Radi Allahu Anhu

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi

Blândețea și Înțelepciunea unui Lider Adevărat

Al-Ahnaf ibn Qais (ra) a fost un om deosebit care a acceptat islamul în timpul vieții Profetului Muhammed ﷺ, deși nu a apucat să îl vadă personal. El se numără printre cei mai de seamă „Tabi’un” (generația care a urmat companionilor), deși mulți îl consideră apropiat de rangul de companion datorită contextului convertirii sale. Se spune că Profetul Muhammed ﷺ s-a rugat pentru el, făcând următoarea dua: „O, Allah, iartă-l pe Al-Ahnaf!”, iar el obișnuia să spună mai târziu că aceasta era cea mai mare speranță a vieții sale.

Al-Ahnaf (ra) nu a fost înzestrat cu frumusețe fizică; era mic de statură, avea picioarele strâmbe (de unde și porecla „Al-Ahnaf”) și un chip modest. Un beduin l-a întrebat odată, cu mirare: „Cum de te-au ales acești oameni să le fii conducător, când tu arăți așa?”. Secretul său nu stătea în înfățișare, ci în caracter. El era omul care asculta părerile celorlalți cu o umilință rar întâlnită, spunând: „Dacă oamenii ar vorbi urât despre apă, eu nu aș mai bea-o”, demonstrând cât de mult prețuia armonia în comunitate.

Întâlnirea cu Omar ibn al-Khattab (ra)

În timpul califatului lui Omar ibn al-Khattab (ra), Al-Ahnaf (ra) a mers la Medina alături de o delegație. El i-a vorbit califului despre nevoile oamenilor săi, explicând că, în timp ce musulmanii din Egipt, Șam (Siria) și Kufa se bucură de bogățiile fostelor imperii ale Faraonilor sau ale lui Cezar, comunitatea sa trăiește în condiții grele. Omar (ra) a fost profund impresionat de viziunea sa și a exclamat: „Aceasta este părerea unui conducător căruia îi pasă cu adevărat de poporul său!”.

Totuși, fiind un cunoscător de oameni, Omar (ra) l-a reținut pe Al-Ahnaf lângă el timp de un an. Când Al-Ahnaf l-a întrebat de ce este ținut acolo, califul i-a răspuns: „Profetul Muhammed ﷺ ne-a avertizat să ne temem de ipocritul care vorbește frumos, dar duce oamenii spre pierzanie. Te-am ținut aici un an ca să îți testez gândirea și caracterul. Acum m-am convins: ești un om drept. Mă rog la Allah Preaînaltul ca tu să rămâi așa.”

Al-Ahnaf (ra) a rămas în istorie ca „Blândul arabilor”. Întrebat de unde a învățat această răbdare incredibilă, el a povestit despre Qais ibn Asim:

„Eram la Qais ibn Asim când un om a intrat trăgând după el un captiv legat, spunându-i: «Acesta este cel care ți-a ucis fiul!». Qais nici nu s-a clintit, nu și-a întrerupt discuția cu noi. Apoi s-a uitat la cel care îi ucisese copilul și a zis: «Fiule, scoate-i lanțurile, îl las liber și nu mă răzbun pe el». De la el am învățat că adevărata putere stă în stăpânirea mâniei.”

După epoca primilor califi, în timpul lui Muawiyah ibn Abi Sufyan, Al-Ahnaf a rămas o voce a adevărului. Când a fost întrebat despre poziția sa din trecut, din bătălia de la Siffin (unde fusese de partea lui Ali ibn Abi Talib), Al-Ahnaf i-a răspuns lui Muawiyah cu o demnitate uluitoare: „O, conducător al credincioșilor, nu deschide răni vechi. Inimile care băteau atunci în piepturile noastre sunt aceleași, iar săbiile cu care am luptat sunt încă în tecile noastre.” Când cineva l-a certat pentru îndrăzneală, Muawiyah a replicat: „Taci! Acesta este un om care, dacă se supără, sute de mii de oameni din tribul său se vor supăra odată cu el, fără să întrebe de ce.”

Ce s-a spus despre el:

Hasan al-Basri (ra) spunea despre el: „Nu am văzut onoarea mai frumos purtată de un bărbat decât de Al-Ahnaf.” El a fost un elev indirect al Profetului Muhammed ﷺ, demonstrând că nu contează forma corpului sau averea, ci înțelepciunea și devotamentul față de comunitate.

Despre modestia sa (Safwan ibn Khalid):

Safwan ibn Khalid a spus despre el: „Acest om, Al-Ahnaf, era cel care fugea de onoruri. Nu-i plăcea ca oamenii să-i arate un respect exagerat, însă, oriunde mergea, respectul și onoarea îl urmau neîncetat.” Aceasta arată că autoritatea lui venea din interior, nu din dorința de a fi lăudat.

Recomandarea lui Abu Musa al-Ash'ari către Omar (ra):

Când Abu Musa al-Ash'ari (guvernatorul de atunci) l-a trimis la califul Omar ibn al-Khattab (ra), i-a făcut o recomandare clară: „Dă-i voie lui Al-Ahnaf ibn Qais să intre la tine și ascultă cu atenție ce spune, pentru că vorbește corect și este un om care ține cu adevărat la binele comunității sale.”

Astăzi, ne îndepărtăm adesea de aceste modele, învățând versurile melodiilor sau moda momentului, în timp ce ignorăm Coranul și viața acestor oameni deosebiți. Trebuie să ne întoarcem la valorile lor: dreptatea, blândețea și grija față de semeni.

Îl rugăm pe Allah Preaînaltul să ne ajute să luăm aminte la aceste pilde, să ne înfrumusețeze caracterul după modelul Profetului Muhammed ﷺ și să ne dea înțelepciunea de a ne crește copiii în lumina acestor valori deosebite.

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed ﷺ.

 

 

Șeih Adnan Oun

Traducere din limba arabă

Profesor Demirel Gemaledin

 

 

 Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou