Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَإِذْ
قَالَ إِبْرَاهِيمُ لِأَبِيهِ آزَرَ أَتَتَّخِذُ أَصْنَامًا آلِهَةً ۖ إِنِّي
أَرَاكَ وَقَوْمَكَ فِي ضَلَالٍ مُبِينٍ
74.
[Adu-ţi aminte când] Avraam i-a zis lui 'Azar, tatăl său: "Tu iei idolii
drept zei? Eu te văd împreună cu neamul tău într-o rătăcire limpede!"
De multe
ori, Allah Preaînaltul i se adresează Profetului Muhammed ﷺ prin cuvintele: „Pomenește!” sau „Adu-ți
aminte!” (Spune, tu, Profetule!). De această dată, Allah Preaînaltul ne
aduce înainte o ipostază din viața profetului Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra
sa).
Profetul Ibrahim
(Avram - as) este considerat „Tatăl Profeților”, deoarece din seminția sa au provenit
majoritatea popoarelor actuale, iar din neamul său s-a ridicat și Profetul
Muhammed ﷺ. Cum a aflat Ibrahim (as) despre credință
și despre Unicitatea lui Allah Preaînaltul?
„Tu iei
idolii drept zei?” – o întrebare simplă, dar profundă. Omul
este cel care își alege divinitatea, putând face acest lucru conștient sau
inconștient. Dacă cineva ajunge să își îndrăgească propriii copii mai mult
decât pe Allah Preaînaltul, poate cădea într-o formă de idolatrie
neintenționată, chiar dacă se roagă și ține post. În cazul lui ’Azar, însă,
idolatria era intenționată. El era cioplitor în piatră și făurea statui la care
oamenii se închinau, comandându-le în diferite dimensiuni.
Vă puteți
imagina degradarea acelei comunități: oamenii aduceau jertfe și se încredeau
orbește într-o sumedenie de idoli – ai ploii, ai soarelui, ai fertilității sau
ai războiului. În jurul Kabei existau peste 360 de idoli, câte unul pentru
fiecare dorință. Esențial este să înțelegem că nu idolii aleg oamenii, ci
oamenii își aleg idolii. Întrebarea sinceră a lui Ibrahim (as) avea menirea de
a-l face pe ’Azar să reflecteze cu propria rațiune.
Când
Ibrahim (as) spune „neamul tău”, el se referă și la poporul din care
provenea, însă din momentul în care a primit de la Allah Preaînaltul darul
Unicității și Cartea Sfântă, el s-a autoextras din acea comunitate. Credința
trebuie pusă mereu înaintea oricărui alt lucru, de aceea el nu se mai vedea
parte din acel neam de păcătoși și necredincioși.
Se ridică
însă o întrebare: noi, în momentul în care devenim musulmani, ne ștergem
identitatea de români sau europeni? Niciodată. Islamul nu ne îndeamnă la așa
ceva; dimpotrivă, cine nu își iubește neamul și națiunea nu poate fi un bun
credincios, loial valorilor sale. Atât timp cât poporul tău nu se războiește cu
religia ta și te lasă să îți împlinești liber preceptele islamice, nu ai motive
să pleci.
Unii
așa-ziși savanți susțin că este haram să trăiești într-o țară
non-musulmană. Dar unde sunt toți companionii educați de Profetul Muhammed ﷺ? Din cei aproximativ 100.000 care au
participat la Predica de Adio, mai puțin de 20.000 sunt îngropați în Peninsula
Arabică, la Mecca și în Medina. Unde sunt restul de 80.000? S-au răspândit în
țări non-musulmane pentru a fi un exemplu de conduită și o lumină a credinței.
Dacă nimeni nu s-ar fi dus, cum ar mai fi fost cunoscut Islamul?
Într-adevăr,
este mai greu să îți păstrezi practica într-o țară unde ești în minoritate, în
comparație cu o țară musulmană, unde se
aude Azanul peste tot și atmosfera Ramadanului te înconjoară pretutindeni. Dar
și în România se poate. De exemplu, în Dobrogea, aproape în fiecare sat există
o moschee de unde se aude Azanul de la minaret. Nu trebuie să ajungi la Mecca
sau Medina pentru a-l auzi; este aici, aproape.
Concluzia
lui Ibrahim (as), bazată pe ceea ce i-a revelat Allah Preaînaltul în contrast
cu ceea ce vedea la tatăl său, rămâne categorică: „Eu te văd împreună cu
neamul tău într-o rătăcire limpede!”
وَكَذَٰلِكَ نُرِي
إِبْرَاهِيمَ مَلَكُوتَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَلِيَكُونَ مِنَ الْمُوقِنِينَ
75. Şi
aşa i-am arătat Noi lui Avraam împărăţia cerurilor şi a pământului, pentru ca
el să fie dintre aceia care cred cu convingere.
Ibrahim
(as) a fost ales de către Allah Preaînaltul. Toți profeții au fost aleși de Allah,
care a privit către neamul din care proveneau, către puritatea bunicilor și a
părinților lor; nu s-a găsit niciun cusur care să le știrbească vreodată titlul
de profet sau marea misiune pe care Allah Preaînaltul le-a încredințat-o.
Ce i-a
arătat Allah Preaînaltul lui Ibrahim (as)? I-a arătat împărăția cerurilor și a
pământului, adică minunile pe care El le pune la tot pasul. L-a făcut să
înțeleagă și să pătrundă tâlcul răsăritului și al apusului. Când vine
primăvara, vedem culorile vii ale copacilor înfloriți care, cu doar o lună în
urmă, păreau uscați și morți. Cine i-a readus la viață? Allah Preaînaltul. El ﷻ a făcut acei muguri să plesnească, iar
ramura ce părea stearpă devine dintr-odată aducătoare de viață. Vin apoi
albinele și insectele, iar noi realizăm: „Iată, există viață!”.
Întregul
sistem al anotimpurilor, mișcarea soarelui și revenirea la viață a vegetației
reprezintă o minune de la Allah Preaînaltul. Aceasta este realitatea pe care
Ibrahim (as) a deslușit-o, atât pe pământ, cât și în ceruri, iar atunci
credința sa a devenit mult mai puternică. Când omul vrea să vadă minunile lui
Allah Preaînaltul — și subliniez, vrea să le vadă — el găsește
semne peste tot. Mulți trec pe lângă flori fără să se întrebe cine le-a dat
culorile și cine a rânduit un asemenea canon întregului Univers.
„Cu
convingere” – Ibrahim (as) avea o certitudine
lăuntrică extrem de puternică. În următoarele versete, vom vedea cum începe o
discuție rațională bazată pe convingerile sale, purtată cu neamul său prin
argumente extrem de simple.
Exegeza Coranului
Profesor Demirel
Gemaledin
Transcriere audio
non-textualăCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu