Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Toată lauda i se cuvine lui Allah Subhanahu wa ta'ala, Cel fără de egal și fără de asociați, Cel Desăvârșit, Domnul tuturor lumilor. Numai pe El Îl adorăm și numai la El căutăm ajutor. Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra tuturor Trimișilor și profeților Săi, și în special asupra ultimului Trimis și Profet, Muhammed ﷺ.
Scopul
creației și capcana amânării
Allah Subhanahu wa ta'ala ne-a creat cu un scop clar: acela de a-L cunoaște și de a trăi ca musulmani supuși voinței Sale, fie că suntem acasă, în familie sau în societate. Cu toate acestea, omul cade adesea în plasa neglijenței, uitând de calea lui Allah și de Ziua de Apoi (Akhira). Această neglijență irosește singurul timp pe care îl avem pentru a cultiva relația cu Creatorul. Omul își spune mereu: „lasă, că o să fac”, „lasă, că o să mă îndrept”, „o să încep rugăciunea mâine”. Acest „lasă” continuă până când îngerul morții îi ia sufletul. În acea clipă, omul va înțelege realitatea și va spune: „Doamne, trimite-mă înapoi, poate că voi săvârși o faptă bună în cele ce am lăsat!” (Coran, 23:99-100). Însă acea ocazie unică de a fi statornici pe calea lui Allah Subhanahu wa ta'ala a trecut deja.
Iluzia
tinereții veșnice
Uneori, omul dă valoare doar lucrurilor trecătoare. Profetul Muhammed ﷺ a explicat această slăbiciune umană: „Inima celui bătrân rămâne tânără în privința a două lucruri: iubirea pentru această lume și speranța de viață lungă”. (Sahih Bukhari). Chiar și la vârste înaintate ne lăsăm amăgiți de iluzia nemuririi, iubind această viață ca tinerii, uitând că suntem doar trecători.
Consecințele
uitării în Ziua de Apoi
Islamul ne
avertizează prin Cuvântul lui Allah Preaînaltul:
„Iar
cel care se abate de la Pomenirea Mea, va avea parte de o viață grea, iar în
Ziua Învierii îl vom învia pe el orb”. (Coran, 20:124).
Când omul
va întreba mirat: „Doamne, de ce m-ai înviat orb, când eu am fost
văzător?”, Allah îi va răspunde: „Așa cum
ți-au venit semnele Noastre și tu le-ai uitat, tot așa ești și tu astăzi
uitat!” (Coran, 20:125-126).
Este o pedeapsă dreaptă: dacă Îl scoți pe Allah din viața ta în această lume, vei fi lipsit de mila Lui în Ziua de Apoi. Allah Preaînaltul ne spune clar: „Nu fiți ca aceia care L-au uitat pe Allah, căci El i-a făcut să se uite pe ei înșiși! Aceștia sunt nelegiuții.” (Coran, 59:19).
Vindecarea
bolii sufletului
Se povestește că un om s-a plâns unui învățat de boala neglijenței. Învățatul i-a spus: „Dacă vrei să păcătuiești, fă-o, dar cu patru condiții: să nu mănânci din hrana lui Allah, să nu locuiești pe pământul Lui, să te ascunzi unde El nu te vede și să îl refuzi pe îngerul morții când vine să te ia”. Omul a înțeles imediat că este imposibil să scape de prezența Creatorului și a exclamat: „Wallahi! Mă delas de aceste păcate în fața lui Allah, căci nu am nicio cale de scăpare în afara Lui”.
Conștientizarea
fragilității vieții
Trebuie
să rămânem treji și să nu mai amânăm întoarcerea la credință.
Recent, o
persoană de doar 31 de ani a aflat că suferă de o boală incurabilă. Avea
planuri și spera să-și vadă copiii crescând. Așa gândim fiecare dintre noi,
fără a conștientiza în adevăratul sens al cuvântului că va veni o vreme când
vom părăsi această viață.
Dacă am afla astăzi că timpul nostru este limitat, ne-am schimba prioritățile?
Să nu
uităm că această viață este trecătoare
și o pregătire pentru Viața de Apoi.
Îi cerem
lui Allah Subhanahu wa ta'ala să ne țină statornici pe calea pe care
a mers profetul Muhammed ﷺ. Să ne curețe inimile
de nepăsare și să ne facă dintre aceia care nu uită să îl pomenească mereu pe Allah Preaînaltul, pentru a nu fi
uitați în Ziua de Apoi. Amin!
Profesor Engin Kerim
Comentarii
Trimiteți un comentariu