Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost
trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a
tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
قُلْ إِنِّي نُهِيتُ أَنْ أَعْبُدَ الَّذِينَ تَدْعُونَ
مِنْ دُونِ اللَّهِ ۚ قُلْ لَا أَتَّبِعُ أَهْوَاءَكُمْ ۙ قَدْ ضَلَلْتُ إِذًا
وَمَا أَنَا مِنَ الْمُهْتَدِينَ
56. Spune: "Mie îmi este oprit să-i ador pe aceia cărora voi vă rugaţi
în afară de Allah". Spune: "Eu nu urmez poftele voastre, căci eu aş
fi atunci rătăcit şi nu aş mai fi printre cei bine călăuziţi".
Allah ﷻ Preaînaltul vorbește în acest verset — așa
cum am menționat și săptămâna trecută — despre diferitele „oferte” pe care
necredincioșii din Mecca le făceau Profetului Muhammed ﷺ. Au existat mai multe etape și propuneri: de exemplu, au
sugerat ca musulmanii să creadă o zi în religia lor, iar ei să creadă o zi în
Islam, sau au cerut ca Profetul ﷺ să-i alunge pe cei
săraci și nevoiași pentru ca ei, nobilii, să accepte să i se alăture.
În acest verset, Allah ﷻ ne arată cum trebuia
să le răspundă Profetul ﷺ. De fiecare dată când
un verset începe cu „Qul” (Spune), înseamnă: „Tu, Muhammed ﷺ, spune-le oamenilor care te întreabă sau celor care vor să afle
ceva următoarele:”
— „Mie mi s-a interzis să-i ador pe cei pe care îi adorați voi în afară de
Allah ﷻ”.
Timp de 13 ani în Mecca, Profetul Muhammed ﷺ
nu a făcut altceva decât să curețe acea formă de idolatrie prezentă la
începuturile Islamului. Înainte să apară numeroasele acte de adorare sau
regulile despre ce este halal și haram, semințele credinței trebuiau plantate
pe un pământ neted. Inima trebuia purificată de toate acele „buruieni” ale
idolatriei pentru a fi pregătită.
Credeau arabii în Allah ﷻ? Da, credeau, doar că
pe lângă El mai aveau și alți zei despre care considerau că pot intermedia
între om și Allah ﷻ. Însă acest lucru
este haram. Între rob și Creator nu trebuie să existe nimeni și nimic. Orice
introducere a unei persoane, a unei entități sau a unei zeități în această
relație nu este permisă în Islam.
Rugăciunea și ruga trebuie adresate direct și sincer lui Allah ﷻ. Nu trebuie să îi spunem imamului:
„Deoarece tu te rogi mai mult și ai mai puține păcate, intermediază tu la Allah
ﷻ pentru mine”. Nu! Nimeni nu are voie și
nici nu poate să mijlocească în rugăciunea pe care un om o face. Rugăciunea
trebuie dedicată 100% lui Allah ﷻ și trebuie să fie în
conformitate cu Tradiția Profetului Muhammed ﷺ.
Nimeni nu are dreptul să spună: „Dacă vrei ca Allah ﷻ să-ți accepte postul, trebuie să mă rogi pe mine să
intermediez”, sau „Voi intermedia eu între tine și Allah ﷻ contra unei sume de bani dacă și tu îmi vei rezolva o problemă”.
În Islam nu există așa ceva. Allah ﷻ
este suficient de Generos încât să ne accepte tuturor rugile și dorințele; nu
avem nevoie de niciun mijlocitor între noi și El.
— Spune: „Eu nu urmez poftele voastre, căci eu aș fi atunci rătăcit și nu
aș mai fi printre cei bine călăuziți”.
Știți ce este paradoxal uneori? Acest verset subliniază un aspect deosebit:
„Eu nu urmez poftele voastre”. Unii oameni își trăiesc viața lumească pentru a
câștiga Viața de Apoi; acesta este cazul fericit. Alte persoane își vând Viața
de Apoi pentru a câștiga beneficii trecătoare în această lume; acesta este un
caz nefericit. Dar cea mai gravă situație este a celor care își pierd și viața
aceasta, și pe cea de Apoi, doar pentru a împlini poftele altora. Aceasta este
culmea nefericirii: să nu câștigi nimic pentru tine, ci doar să faci pe placul
cuiva.
Care erau aceste pofte ale quraișiților? Versetele anterioare ne explică: ei condiționau trecerea lor la Islam de îndepărtarea săracilor de lângă Profet ﷺ. Însă Profetul ﷺ nu a acceptat, deoarece primise un avertisment clar de la Allah ﷻ: dacă ar fi făcut acest compromis pentru a le face pe plac, ar fi fost printre cei rătăciți.
قُلْ إِنِّي عَلَىٰ بَيِّنَةٍ مِنْ رَبِّي وَكَذَّبْتُمْ
بِهِ ۚ مَا عِنْدِي مَا تَسْتَعْجِلُونَ بِهِ ۚ إِنِ الْحُكْمُ إِلَّا لِلَّهِ ۖ
يَقُصُّ الْحَقَّ ۖ وَهُوَ خَيْرُ الْفَاصِلِينَ
57. Spune: "Eu mă bizui numai pe dovadă limpede de la Domnul meu şi voi aţi ţinut aceasta de minciună". Nu stă în puterea mea ceea ce voiţi voi să vină mai degrabă. Hotărârea [în privinţa aceasta] este numai la Allah. El spune adevărul şi El este Cel mai bun dintre judecători!".
Spune, tu, Muhammed ﷺ,
că vei rămâne statornic pe ceea ce este atât de clar și învederat: Revelația,
Coranul de la Allah ﷻ, în timp ce ei nu au
făcut altceva decât să mintă, să desconsidere și să nu creadă în ceea ce ți-a
fost revelat.
„Nu am nicio putere asupra lucrului pe care voi îl grăbiți. Hotărârea în
privința aceasta este doar la Allah ﷻ.”
Ce voiau ei, de fapt? Ei credeau că, dacă tot îl „împung” pe Profetul
Muhammed ﷺ, acesta va ajunge la
un moment dat să se roage împotriva poporului său, pentru ca o nimicire să vină
repede asupra oamenilor.
Profetul ﷺ nu a făcut
niciodată acest lucru. În primul rând, el are o formă prin care garantează că
acest lucru nu se va întâmpla cu comunitatea sa. În al doilea rând, Allah ﷻ a trimis asemenea
versete prin care ne arată că nu se cuvine ca El să-i pedepsească pe oameni
atâta timp cât ei își cer iertare (istighfar) de la Allah ﷻ Preaînaltul.
Așa că, oricât și-ar dori unii sau alții să spună: „Hai să vină acea
pedeapsă pe care ne-ai promis-o!” sau „Hai să vină Ziua de Apoi cu care crezi
că ne poți speria!”, Profetul ﷺ le răspunde că
acest lucru nu stă în puterea sau în modul lui de a fi. Allah ﷻ dă de înțeles exact același lucru prin cuvintele: Yaqussul-haqq (يَقُصُّ الْحَقَّ). Acest termen înseamnă că El grăiește
doar adevărul; de aici vine și cuvântul qisas, care se referă la
povestiri. Iar El este Cel mai bun dintre judecători.
قُلْ لَوْ أَنَّ عِنْدِي مَا تَسْتَعْجِلُونَ بِهِ
لَقُضِيَ الْأَمْرُ بَيْنِي وَبَيْنَكُمْ ۗ وَاللَّهُ أَعْلَمُ بِالظَّالِمِينَ
58. Spune: "Dacă ar sta în puterea mea ceea ce voiţi voi să se întâmple mai degrabă, ar fi hotărâtă treaba între mine şi voi". Allah îi cunoaşte mai bine pe cei nelegiuiţi.
În acest verset Allah ﷻ îi spune Profetului ﷺ cum să răspundă la acele idei pe care
necredincioșii le aveau în versetele anterioare (dorința lor să vină mai repede
Ziua de Apoi, năpasta sau modul în care Allah ﷻ
îi șterge de pe fața pământului pe cei necredincioși).
Dacă aceste lucruri s-ar fi întâmplat după dorința Profetului ﷺ, atunci lucrurile ar fi decurs altfel
între el și ei. Dar pedeapsa pe care ei o așteaptă să o vadă, pe care o cer și
cu care se grăbesc, nu va veni nici când vor ei, nici când vrea Profetul ﷺ, ci doar atunci când Allah ﷻ Preaînaltul va hotărî acest lucru.
وَعِنْدَهُ مَفَاتِحُ الْغَيْبِ لَا يَعْلَمُهَا إِلَّا هُوَ ۚ وَيَعْلَمُ مَا فِي الْبَرِّ وَالْبَحْرِ ۚ وَمَا تَسْقُطُ مِنْ وَرَقَةٍ إِلَّا يَعْلَمُهَا وَلَا حَبَّةٍ فِي ظُلُمَاتِ الْأَرْضِ وَلَا رَطْبٍ وَلَا يَابِسٍ إِلَّا فِي كِتَابٍ مُبِينٍ
59. El cunoaşte ceea ce este pe uscat şi ceea ce este pe mare. Şi nu cade
nici o frunză fără ca El să o ştie. Şi nu există bob în întunericurile
pământului, nimic proaspăt şi nimic uscat, fără ca ele să fie [însemnate]
într-o Carte Limpede.
Aici Allah ﷻ ne vorbește despre faptul că nu există
nicio limită a Cunoașterii Sale. Allah ﷻ
este Cel care cuprinde totul: ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi.
Totul este consemnat în Tabla Păstrată (Al-Lawh Al-Mahfuz), numită în acest
verset «o Carte Limpede».
Comentarii
Trimiteți un comentariu