Surat Al-An'aam 6:54 - 55

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!  

وَإِذَا جَاءَكَ الَّذِينَ يُؤْمِنُونَ بِآيَاتِنَا فَقُلْ سَلَامٌ عَلَيْكُمْ ۖ كَتَبَ رَبُّكُمْ عَلَىٰ نَفْسِهِ الرَّحْمَةَ ۖ أَنَّهُ مَنْ عَمِلَ مِنْكُمْ سُوءًا بِجَهَالَةٍ ثُمَّ تَابَ مِنْ بَعْدِهِ وَأَصْلَحَ فَأَنَّهُ غَفُورٌ رَحِيمٌ

54. Şi dacă vin la tine, [Muhammed,] aceia care cred în versetele Noastre, spune: “Pacea fie asupra voastră! Domnul vostru Şi-a prescris Sie însuşi îndurarea. Deci acela dintre voi care face un rău din ignoranţă, iar apoi se căieşte şi îndreaptă fapta, [să ştie că] El este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].”

Când primim de la Allah asemenea cadouri, prindem curaj. Credința noastră începe să crească și ne simțim motivați să facem mai multe fapte bune; altfel, am rămâne cufundați în umbra păcatelor noastre. Dar când vine un asemenea verset și ne spune că trebuie să ne căim și să facem fapte bune care să demonstreze acea credință și căință, totul se schimbă.

Este o formă prin care Allah îi spune Profetului „O, tu, Muhammed, dacă vine la tine un credincios, să-i spui «Assalamu alaikum»”. Acesta nu este doar un salut obișnuit printre musulmani, ci este mult mai mult de atât: este salutul pe care Allah Preaînaltul ni-l va spune atunci când vom intra, in sha Allah, în grădinile Paradisului.

Dacă trece pe lângă tine cineva pe stradă și îți spune „Bună ziua, domnule...” și îți pronunță numele, te bucuri că te-a recunoscut. Dar vă dați seama ce sentiment vom avea în suflet când Allah ne va saluta la intrarea în Paradis și ne va recunoaște? In sha Allah să fim printre cei salutați de Allah și să îi răspundem la rândul nostru.

Dar cum i-am putea răspunde lui Allah?

Această întrebare și-a pus-o și Profetul Muhammed în timpul călătoriei Isra al-Miraj. După ce s-a înălțat la Allah, iar Îngerul Gavril (Jibril a.s) s-a oprit, Profetul a continuat singur drumul. Se gândea: „Mă întâlnesc cu Allah, ce o să-I zic?”. Nu aveai cum să-i spui „Assalamu alaikum” lui Allah, fiindcă El este Pacea, Izvorul Păcii (As-Salam). Fără El nu există pace. Atunci, Allah i-a pus în minte cuvintele pe care le spunem astăzi în rugăciune: At-tahiyyatu lillahi, wa-s-salawatu, wa-t-tayyibatu...”.

·       At-tahiyyatu: Cuprinde toate cele mai bune saluturi din lume.

·       Lillahi: Sunt strict pentru Allah.

·       Wa-s- salawatu: Toate rugăciunile și adorările sunt ale lui Allah.

·       Wa-t- tyybatu: Toate lucrurile frumoase și pure Îi aparțin.

Iar Allah Preaînaltul i-a răspuns: „Assalamu alaika aiuha annabiu wa rahmatullahi wa barakatuh” (Pacea fie asupra ta, o, Profetule, și mila Mea și binecuvântarea Mea).

Profetul nu a fost mândru în fața acestui salut, ci, cu modestia sa caracteristică, și-a pus comunitatea (Ummah) înaintea sa. Imediat a găsit prilejul să ne „strecoare” și pe noi în fața Creatorului, răspunzând: „Assalamu alaina wa ala ibadillahi salihin” (Pacea fie asupra noastră și asupra tuturor robilor buni ai lui Allah). Astfel, prin bunătatea Profetului , am fost cuprinși și noi în acest salut divin. Martorii acestui moment, îngerii, au rostit atunci mărturia de credință: „Așhadu la ilaha illa Allah, wa așhadu Anna Muhammadan Rasulullah”.

Importanța salutului corect

Există astăzi anumite „ciopârțiri” ale acestui salut. Unii spun doar „Salam” sau alte forme prescurtate. Chiar dacă nu suntem vorbitori de arabă, salutul trebuie respectat: „Assalamu alaikum” este minimul. Dacă adaugi „wa rahmatullahi”, primești încă 10 răsplăți, iar cu „wa barakatuh” încă 10. La fel și pentru cel care răspunde, conform hadisului: „Dacă cineva vă salută, răspundeți cu un salut mai bun decât cel primit”.

Mila Prescrisă (Kataba)

Verbul „kataba” este folosit în Coran cu sensul de a-și prescrie sau a se obliga. De exemplu, în „Kutiba alaikumus-siyam” (Vi s-a prescris postul). În acest verset însă, Allah Și-a prescris Sieși mila. S-a obligat să aibă milă față de noi.

Când Allah a creat Mila, a împărțit-o în o sută de părți. O singură parte a trimis-o pe pământ, între oameni și animale, iar nouăzeci și nouă  de părți le-a păstrat la El pentru a ni le oferi atunci când vom avea cea mai mare nevoie. Acea singură parte este atât de vastă încât a ajuns la întreaga creație.

Allah ne explică această Milă prin iertarea ignoranței:

Acela dintre voi care face un rău din ignoranţă”: Dacă faci un păcat fără să știi, acesta nu se scrie ca păcat până în momentul în care conștientizezi. Când ai realizat că greșești, trebuie să te oprești și, dacă ai încălcat dreptul cuiva, să îl restitui. Dar dacă, după ce ai conștientizat, continui să păcătuiești, atunci fapta se înregistrează.

„Iar apoi se căieşte şi îndreaptă fapta”: Căința trebuie urmată de îndreptare. Pentru cel care face acest lucru, Allah este Ghafur (Iertător) și Rahim (Îndurător).

 

وَكَذَٰلِكَ نُفَصِّلُ الْآيَاتِ وَلِتَسْتَبِينَ سَبِيلُ الْمُجْرِمِينَ

55. Astfel lămurim Noi versetele în amănunţime, pentru ca să se vadă limpede drumul păcătoşilor.

Claritatea Căii și Izvoarele Cunoașterii

Noi învățăm Islamul, iar când facem acest lucru, îl învățăm din Coran și din Sunnah. Aceste două izvoare — și doar ele — sunt sursele fundamentale ale cunoașterii islamice. Orice altceva care vine din afară și contrazice aceste baze nu este acceptat în religie.

Există, desigur, elemente ale vieții moderne care nu sunt menționate explicit în Coran sau în Sunnah, cum ar fi, de exemplu, cumpărăturile cu cardul. Asta nu înseamnă că nu mai folosim cardul sau bancomatul doar pentru că nu existau acum 1400 de ani. În tot ceea ce ține de bunăstarea omului, Islamul merge mână în mână cu civilizația, tradițiile, cultura și limba, atâta timp cât acestea nu contrazic religia.

De pildă, la plata cu cardul, regula este să plătești exact prețul produsului. Dacă ai plăti un preț mai mare, atunci ar fi Riba (dobândă). Comisionul infim sau taxa de tranzacționare online nu sunt considerate dobândă, ci taxe administrative de plată aplicate tuturor, deci sunt permise.

Allah l-a trimis pe Profetul Muhammed și Coranul pentru ca noi să luăm aminte și să ne ghidăm după aceste două repere. Profetul ne-a arătat tot ce era de arătat; nu a ținut nimic pentru sine — niciun verset și niciun element din această religie nu a rămas netransmis oamenilor.

Lămurirea versetelor „în amănunțime” are un scop precis: să distingem clar drumul cel drept de cel al păcătoșilor. Este obligația noastră, a tuturor, nu doar să învățăm, ci să și transmitem mai departe acest mesaj, exact așa cum ne-a fost lăsat.

 

Exegeza Coranului
Profesor Demirel Gemaledin

 

Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou

Comentarii