Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَكَذَٰلِكَ فَتَنَّا بَعْضَهُمْ بِبَعْضٍ لِيَقُولُوا
أَهَٰؤُلَاءِ مَنَّ اللَّهُ عَلَيْهِمْ مِنْ بَيْنِنَا ۗ أَلَيْسَ اللَّهُ
بِأَعْلَمَ بِالشَّاكِرِينَ
53. Şi astfel i-am încercat Noi [pe oameni],
unii prin alţii, pentru ca ei să zică: "Aceştia sunt cei pe care i-a
binecuvântat Allah cu harul Său dintre noi?" Oare nu este Allah cel care-i
cunoaşte cel mai bine pe cei mulţumitori?
După ce în versetele anterioare Allah ﷻ a vorbit despre cum unii oameni vor fi
credincioși, alții necredincioși sau ipocriți și modurile în care ei au
posibilitatea de a se căi, în acest verset ne detaliază modul în care trebuie abordată
această viață, spunându-ne: „Şi astfel i-am încercat Noi [pe oameni],
unii prin alţii...”
Probabil că nu o singură dată v-ați pus
întrebarea: „De ce Allah nu i-a făcut pe toți oamenii la fel? De ce nu le-a dat
tuturor oamenilor o singură religie? De ce nu i-a făcut pe toți să fie buni,
credincioși, fericiți?”. Acest verset vine să răspundă tocmai acestor
întrebări.
Dintre cele mai importante canoane ale lui
Allah Preaînaltul pe pământ este coexistența răului cu binele și a dreptății cu
nedreptatea. Sunt denumiri despre care am putea spune că sunt limitate într-un
fel sau altul, dar Allah ﷻ
ne atrage atenția spunându-ne: „Noi v-am încercat pe voi cu unii dintre
voi.” Allah este Cel care a ales pentru noi această viață. Cel mai
apropiat om de noi poate să fie încercarea noastră: fratele, sora, copilul,
părinții noștri – ei pot reprezenta încercarea noastră temporară, mai mult sau
mai puțin.
Ideea pe care o expune Allah Preaînaltul
este una cât se poate de simplă: îți dă problema, ți-o prezintă ca să vezi că
poți fi încercat și cu copilul tău, și cu părintele sau fratele tău... doar ne
expune situația. Însă noi ce trebuie să înțelegem? Că trebuie să luăm
ca atare această încercare.
Cum se face această „luare ca atare”?
În primul rând, prin a fi mulțumit de ceea
ce Allah ﷻ ne-a
împărțit – a conștientiza și a fi convins că: „Da, aceasta este
încercarea mea”. Încercarea nu este întotdeauna ceva rău, negativ sau o
pierdere. Încercarea poate fi faptul că ești total sănătos, că ai bani cât să
dai și altora, că ai copii sau părinți alături. Și cei care nu le au pe
acestea? Și ei au tot o încercare, dar a lor este într-un fel, a altor oameni
este altfel. Oare primii cum mulțumesc? Și ceilalți cum mulțumesc?
Allah ﷻ ne prezintă realitatea în față, apoi ne
răspunde: „...pentru ca ei să zică: Aceştia sunt cei pe care i-a
binecuvântat Allah cu harul Său dintre noi.”
Harul lui Allah (Fadl - فضل الله) –
binecuvântarea Sa cea mai mare – este onorarea omului cu religia islamică. Este
cel mai mare har pe care Allah ni-l ﷻ poate da. Fiecare dintre noi știm ce înseamnă
acest lucru când ne gândim că, din mulțimea de oameni creată de Allah, El ne-a
ales tocmai pe noi și a zis: „Tu să te faci musulman/ă, să spui
Șahada, să te rogi, să porți hijab, să ții post, să te îndepărtezi de haram, să
Îl iubești pe Allah și să îl urmezi Profetul Muhammed ﷺ”. Acestea sunt adevăratele binecuvântări!
Apoi, Allah ne întreabă retoric: „Oare
nu este Allah Cel care-i cunoaşte cel mai bine pe cei mulţumitori?”
1. Prima parte a versetului expune
problema: sunteți unii pentru alții încercare (fitna).
2. Partea a doua arată concentrarea: binecuvântarea
credinței
3. Finalul dă motivul: Oare să
fie altcineva în afară de Allah care să știe cine este cu adevărat mulțumitor (shakir)
și cine nu?
Trebuie să conștientizăm încercarea și să Îi mulțumim lui Allah Preaînaltul. În acest context, ne amintim hadisul Profetului Muhammed ﷺ: „Ce minunată este starea credinciosului! Dacă i se întâmplă ceva bun, el mulțumește și primește răsplată; dacă îl lovește o nenorocire, el rabdă, Îi mulțumește lui Allah și așteaptă răsplata în Ziua de Apoi, primind și pentru aceasta răsplată.”
Deci, fie că avem o încercare pozitivă sau
una negativă, noi trebuie să Îi mulțumim lui Allah. Și ce se întâmplă dacă Îi
mulțumim? Allah ﷻ ne răspunde
în Coran: „Dacă Îmi veți mulțumi, Eu vă voi spori [binecuvântarea]” (Sura
Ibrahim: 7).
Cu cât o persoană conștientizează mai clar
acest mecanism, cu atât devine mai mulțumitoare, iar fiind mai mulțumitoare,
Allah Preaînaltul îi va spori acelei persoane răsplata.
Exegeza Coranului
Profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textualăCamelia Hejou
.png)
Comentarii
Trimiteți un comentariu