Surat Al-An'aam 6:50

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

 

قُلْ لَا أَقُولُ لَكُمْ عِنْدِي خَزَائِنُ اللَّهِ وَلَا أَعْلَمُ الْغَيْبَ وَلَا أَقُولُ لَكُمْ إِنِّي مَلَكٌ ۖ إِنْ أَتَّبِعُ إِلَّا مَا يُوحَىٰ إِلَيَّ ۚ قُلْ هَلْ يَسْتَوِي الْأَعْمَىٰ وَالْبَصِيرُ ۚ أَفَلَا تَتَفَكَّرُونَ

50. Spune [-le lor]: "Eu nu vă spun că la mine se află comorile lui Allah, nici că eu aş şti necunoscutul şi nici nu vă spun că eu aş fi înger, ci eu urmez doar ceea ce mi se dezvăluie mie". Spune: "Oare sunt la fel orbul şi cel care vede? Voi nu vă gândiţi [la aceasta]?"

În acest verset, Allah Preaînaltul ﷻ îi adresează profetului Muhammed ﷺ câteva repere fundamentale, valabile atât pentru el, cât și pentru necredincioșii care se aflau în jurul lui ﷺ.

1. Comorile lui Allah ﷻ

Primul reper de care trebuiau convinși atât musulmanii,   îndeosebi necredincioșii, este acesta: „Eu nu vă spun că la mine se află comorile lui Allah”. Nici profetul Muhammed ﷺ și niciun alt profet nu a pretins vreodată că la el s-ar afla comorile acestei lumi. Mulți oameni ajung să creadă că, dacă îl urmează pe profetul Muhammed ﷺ, își vor găsi fericirea materială. În realitate, urmându-l pe Profet ﷺ, se ajunge la un alt tip de fericire: fericirea spirituală, prezentă atât în această viață, cât și în Viața de Apoi.

 

2. Cunoașterea necunoscutului

Al doilea reper subliniază: „nici că eu aş şti necunoscutul”. Profetul Muhammed ﷺ nu cunoștea momentul sosirii Zilei de Apoi și niciun alt detaliu viitor legat de aceasta; ceea ce era necunoscut pentru oameni era necunoscut și pentru profetul Muhammed ﷺ. Așadar, Profetul ﷺ a fixat clar acest pilon în mintea fiecăruia: cine dorește să devină musulman și să-și arate apartenența față de el ﷺ, nu trebuie să creadă că Profetul ﷺ îi va destăinui evenimente din viitor.

 

3. Natura umană

„Şi nici nu vă spun că eu aş fi înger”. Adică, ”cine caută perfecțiunea îngerilor nu o va găsi la mine”; așa i-a poruncit Allah ﷻ Profetului ﷺ să le spună necredincioșilor din Quraiș.

Statutul Profetului ﷺ

După această introducere, oamenii se pot întreba: Atunci  cine este Profetul ﷺ? Răspunsul urmează imediat: „Ci eu urmez doar ceea ce mi se dezvăluie mie”. Acesta este statutul său: un Trimis al lui Allah ﷻ, un om ales care nu spune de la sine decât ceea ce Allah ﷻ îi revelează. Tot ce înseamnă credință, religie și Coran a fost primit de la Allah ﷻ și transmis mai departe fără absolut nicio modificare. Oamenii au fost cei care au introdus ulterior diverse inovații, acte de adorare suplimentare, simboluri, sensuri sau răstălmăciri, însă Profetul ﷺ nu a făcut niciodată acest lucru.

Formele Revelației

Expresia „ce mi se dezvăluie” indică forma clară a Revelației, care este de două feluri:

1. Cuvântul lui Allah ﷻ (Coranul): Transmis Profetului ﷺ prin intermediul îngerului Gavril (pacea lui Allah  fie asupra sa!).

2. Sunnah: Relatările autentice ale căror sensuri Profetul ﷺ le-a primit de la Allah ﷻ prin îngerul Gavril și pe Profetul care le-a transmis celorlalți, îmbrăcându-le într-un vestmânt sonor și alegând cuvintele potrivite pentru a exprima acele sensuri.

Sunnah implică faptele Profetului ﷺ, vorbele lui și aprobările tacite.

·       Exemplu de faptă: Trecând pe lângă copiii care se jucau, Profetul ﷺ le-a zâmbit și s-a bucurat, ceea ce reprezintă o formă de Sunnah. De asemenea, a mângâiat creștetul unui copil — o Sunnah fizică pe care el a făcut-o și pe care trebuie să o urmăm și noi.

 

·       Exemplu de Sunnah verbală: Profetul ﷺ a spus că aceluia care rostește după fiecare rugăciune obligatorie, de 33 de ori, SubhanAllah, Alhamdulillah și Allahu Akbar, încheind cu mărturisirea unicității lui Allah ﷻ, i se iartă toate păcatele, chiar dacă ar fi la fel de multe precum spuma mării.

Acestea sunt unicele căi de Revelație.

Inovația și Visele

Dacă cineva pretinde că a visat o lumină care i-a spus că nu mai trebuie să se roage datorită faptelor sale bune, nu trebuie să credem așa ceva. Un episod similar i s-a întâmplat marelui savant Abdul-Qadir al-Gilani: în timp ce scria noaptea, o lumină i-a apărut și i-a spus că este scutit de rugăciune. Savantul i-a răspuns imediat: „Piei, Satană!”.

Dacă profetul Muhammed ﷺ — cel mai ales om, numit de Allah ﷻ Habib Allah și Abdi (Robul Meu) — nu a ajuns la un asemenea nivel încât să fie scutit de rugăciune, cu atât mai puțin noi.

Religia, Revelația și credința nu se bazează pe vise sau pe sfaturile vreunui mare șeih care ar pretinde că, de acum înainte, în loc de cinci rugăciuni, trebuie să faci șapte. Dacă un șeih te îndeamnă să faci mai multă rugăciune Tahajjud (rugăciunea din toiul nopții, care este foarte importantă, dar nu obligatorie), acesta este un îndemn puternic și benefic. Însă, un astfel de sfat nu va transforma niciodată o rugăciune voluntară într-una obligatorie, deoarece numărul celor obligatorii rămâne fixat la cinci de către Allah ﷻ.

 

„Oare sunt la fel orbul şi cel care vede?”

Această întrebare ne îndeamnă la reflecție. Persoana nevăzătoare „bâjbâie”, în timp ce persoana văzătoare cunoaște calea.

·                 Cei care văd sunt cei care recunosc semnele lui Allah ﷻ și le urmează. Este un aspect important, deoarece există și persoane care văd semnele, dar nu le urmează, situație în care sunt tot „nevăzători”.

·                 Cei care „nu văd” sunt cei care, deși observă semnele, nu le pun în practică (asemenea celui care vede trecerea de pietoni la mică distanță, dar alege să traverseze prin alt loc, ignorând regula).

„Voi nu vă gândiţi?”

Aceste întrebări retorice sunt nenumărate în Coran (precum: „oare voi nu luați aminte?”, „oare nu gândiți?”). Rolul lor este de a ne trezi conștiința, de a ne pune mintea la treabă și de a ne face să ne gândim la ceea ce vrea Allah ﷻ de la noi. Oare Allah Preaînaltul vrea  să fim niște musulmani credincioși care se limitează doar la actele de adorare, dar care, pe de altă parte, neglijează studiul, munca sau datoria de a asigura binele familiei lor? Niciodată Islamul nu a susținut pasivitatea sau așteptarea ca lucrurile să se obțină fără efort. Dimpotrivă, Islamul ne cere să ne punem mintea la contribuție și să ne împrăștiem pe pământ pentru a căuta și a aduna binecuvântările lui Allah Subhanahu wa Ta'ala.

 

Exegeza Coranului
Profesor Demirel Gemaledin

  

Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou