.jpg)
Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
قُلْ أَرَأَيْتَكُمْ إِنْ أَتَاكُمْ عَذَابُ اللَّهِ بَغْتَةً أَوْ جَهْرَةً
هَلْ يُهْلَكُ إِلَّا الْقَوْمُ الظَّالِمُونَ
47. Spune:
“Ce credeţi voi? Dacă ar veni peste voi osânda lui Allah pe neaşteptate sau pe
faţă, oare ar fi pierduţi [alţii] decât neamul celor nelegiuiţi?”
În acest
verset, Allah Preaînaltul reia aceeași formă retorică pentru a sublinia o idee
esențială. Multe dintre popoarele pe care Allah Preaînaltul le-a nimicit de-a
lungul istoriei omenirii au pierit din cauză că s-au întors împotriva Lui și a
profeților pe care El i-a trimis acelor neamuri, comunități sau popoare.
Totuși,
Profetul Muhammed ﷺ
s-a rugat la Allah Preaînaltul să nu trimită asupra comunității sale astfel de
forme de pedeapsă, oricât de păcătoși ar fi oamenii. Vă dați seama ce s-ar fi
întâmplat dacă Allah Preaînaltul ar fi pus capăt imediat tuturor răutăților
săvârșite de oameni? Numai mila Lui nemărginită face ca oamenii să mai fie
ținuți în viață pentru o socoteală despre care doar El știe cum și când va avea
loc.
Referitor
la expresiile „pe neașteptate” și „pe față”, înțelegerea acestor cuvinte în
contextul versetului este următoarea: „pe neașteptate” se referă la pedeapsa
care ar veni noaptea, în timp ce „pe față” se referă la cea care ar veni ziua.
De-a lungul timpului, au existat catastrofe trimise de Allah Preaînaltul fie
noaptea, fie ziua, sub formă de vânturi puternice, furtuni sau alte fenomene.
În acele momente, atât Profetul ﷺ, cât și ceilalți profeți (Pacea lui Allah
fie asupra lor) împreună cu comunitățile lor de credincioși, stăteau la
adăpost.
Prin
întrebarea „oare ar fi pierduţi [alţii] decât neamul celor nelegiuiţi?”, Allah
Preaînaltul spune foarte clar că nu va trage la socoteală persoanele care nu
săvârșesc nelegiuiri. El ﷻ va avea milă, probabil, de cei care păcătuiesc, dar apoi se
căiesc. Însă cei vizați sunt cei care continuă să păcătuiască, sfidându-L
practic pe Allah Preaînaltul prin fiecare acțiune a lor. Cea mai mare sfidare
apare atunci când aceștia nu se căiesc și nu regretă păcatele în fața lui Allah
Preaînaltul.
وَمَا نُرْسِلُ الْمُرْسَلِينَ إِلَّا مُبَشِّرِينَ وَمُنْذِرِينَ ۖ فَمَنْ
آمَنَ وَأَصْلَحَ فَلَا خَوْفٌ عَلَيْهِمْ وَلَا هُمْ يَحْزَنُونَ
48. Noi nu-i
trimitem pe trimişi decât ca vestitori de bine şi prevestitori, iar aceia care
cred şi îndreaptă [faptele lor] nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniţi.
După ce Allah Preaînaltul enumeră aceste versete impunătoare, care la un
moment dat pot trezi în om o stare de îngrijorare sau chiar de îngrozire, vine
acest verset menit să îi liniștească pe dreptcredincioși, arătându-le că ei nu
au de ce să se teamă.
În prima parte a versetului, Allah ﷻ explică clar rolul pe care l-au avut toți
trimișii și toți profeții (Pacea lui Allah fie asupra lor): acela de a-i
readuce pe oameni pe drumul cel bun, către credință. Acest lucru se realizează
prin două căi: arătându-le ce au de câștigat atunci când se apropie de Allah
Preaînaltul și avertizându-i că săvârșirea păcatelor duce la acumularea unei poveri pentru care vor da socoteală.
Astfel, profeții sunt:
· Vestitori de bine: adică vestesc oamenilor că vor fi răsplătiți pentru
binele lor.
· Prevenitori: Allah ﷻ îi cere Profetului ﷺ să transmită că cei care fac fapte rele vor da socoteală pentru
ele.
Partea versetului care spune că „aceia care cred şi îndreaptă [faptele
lor] nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniţi” este cea care ar trebui să
ne placă cel mai mult. Pentru a ajunge în starea de a nu simți teamă sau
mâhnire, trebuie îndeplinite două condiții: să crezi și să-ți îndrepți faptele.
Niciodată în Coran Allah Preaînaltul nu spune doar „credeți”, ci adaugă imediat
„cei care fac fapte bune” sau „cei care se căiesc”. Credința este un lucru
interior, dar ea trebuie să se manifeste obligatoriu și în exterior; în caz
contrar, nu este acea credință totală pe care o cere Allah ﷻ de la noi.
Termenul ”Aslaha” se referă
la modul în care omul își gestionează bagajul de fapte. Fiecare avem fapte bune
și fapte mai puțin bune. A face ”aslaha” înseamnă să ai grijă de păcate
prin căință și să sporești faptele bune. Cei care procedează astfel nu vor avea
a se teme sau a se întrista în Viața de Apoi, căci la acea viață se referă
versetul. Acolo siguranța contează mai mult decât în această viață, unde adesea
suntem măcinați de nedreptățile pe care le vedem și împotriva cărora nu putem
face nimic.
Marea problemă apare atunci când aceste nedreptăți nu ne mai măcină; când
inima noastră se obișnuiește cu răul din jur și nu mai simte nimic, trebuie să
ne punem un mare semn de întrebare asupra sănătății credinței noastre. Profetul
ﷺ a spus clar într-un hadis: „Dacă vreunul dintre voi vede un rău,
să-l înlăture cu mâna; dacă nu poate, cu limba; dacă nici așa nu poate, cu
inima (să-l urască în inima sa), iar acesta este cel mai slab nivel al
credinței.”
În Ziua de Apoi, Allah Preaînaltul nu va lăsa să existe simultan aceeași
stare ca pe pământ. Profetul ﷺ a
explicat: „Cine are
siguranță pe pământ, nu va avea siguranță în Ziua de Apoi, și cine are teamă pe
pământ, nu va avea teamă în Ziua de Apoi.”
Ce înseamnă acest lucru? Dacă eu am pe pământ siguranța (falsă) că Allah ﷻ îmi va ierta oricum toate păcatele, această atitudine mă va
împinge să păcătuiesc mai mult și nu voi avea nicio siguranță în fața Lui.
Însă, dacă duc o viață pe pământ cu iubire și cu teama de a nu-L supăra pe
Allah Preaînaltul prin vorbe, fapte sau atitudine, atunci în Ziua de Apoi voi
avea parte de siguranță. Voi vedea cum Allah ﷻ a
luat în considerare toată răbdarea, blândețea și efortul meu.
Allah Preaînaltul să ne facă dintre cei care nu au a se teme și nici a se
mâhni sau întrista! Amin!
وَالَّذِينَ كَذَّبُوا بِآيَاتِنَا يَمَسُّهُمُ الْعَذَابُ بِمَا كَانُوا
يَفْسُقُونَ
49. Însă pe
cei ce ţin drept mincinoase semnele Noastre îi va atinge chinul, pentru că ei
săvârşesc nelegiuiri.
Aici este exprimată foarte clar ideea pe care Allah Preaînaltul a tot
amintit-o: cel care săvârșește păcate și nu se căiește pentru ele va avea de
dat socoteală. Acest lucru este cât se poate de drept și de corect.
Nu ar fi cu putință ca o persoană care își petrece viața făcând fapte bune
și așteptând răsplata de la Allah ﷻ, să
fie tratată la fel ca o alta care comite numeroase atrocități. Dacă dreptatea
lui Allah Preaînaltul ar face ca, în Ziua de Apoi, aceștia din urmă să se afle
în Grădinile Paradisului alături de cei care au săvârșit doar fapte bune,
atunci nu ar mai fi vorba de dreptate sau de corectitudine, nu-i așa?
Noi avem deplină încredere că, în mod cert, aceste lucruri nu se vor
întâmpla. Allah ﷻ îi va osândi pe toți cei care ajung să
comită păcate împotriva Lui și îl va răsplăti pe oricine face bine, fie acesta
chiar și cât un bob de muștar (adică o faptă bună cât de mică).
Exegeza Coranului
Profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textualăCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu