Surat Al-An'aam 6:40, 41

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

 

قُلْ أَرَأَيْتَكُمْ إِنْ أَتَاكُمْ عَذَابُ اللَّهِ أَوْ أَتَتْكُمُ السَّاعَةُ أَغَيْرَ اللَّهِ تَدْعُونَ إِنْ كُنْتُمْ صَادِقِينَ

40. Spune: “Spuneţi-mi mie! Atunci când va veni la voi chinul lui Allah sau va veni la voi Ceasul, veţi chema pe altcineva decât pe Allah, dacă voi spuneţi adevărul?”

Allah Subhanahu wa Ta'ala, folosind o interogație retorică, îi poruncește Profetului Muhammed să îi întrebe pe credincioși și pe necredincioși deopotrivă: „Cui vă veți ruga atunci când se va abate asupra voastră o încercare majoră?”. O astfel de încercare poate fi pedeapsa lui Allah , așa cum s-a întâmplat cu popoarele dinaintea venirii Profetului Muhammed . De exemplu, pedeapsa abătută asupra poporului lui Noe (Nuh) prin potop, sau asupra popoarelor lui Avram (Ibrahim) și Salih (pacea fie asupra lor!). Toate aceste neamuri au primit, la vremea lor, o pedeapsă de la Allah Preaînaltul.

În Coran, termenul „Ceasul” are două înțelesuri atunci când este menționat: poate reprezenta Ziua de Apoi sau momentul morții. Vom mai putea oare atunci să ne rugăm altcuiva în afară de Allah ? Cu siguranță, nu.

„Dacă voi spuneți adevărul” este formula retorică prin care Allah încheie acest verset. Practic, ori de câte ori omul trece printr-o încercare și observă că toate porțile oamenilor îi sunt închise, trebuie să știe că poarta lui Allah este permanent deschisă. Ea este prima poartă la care trebuie să batem și către care trebuie să ne îndreptăm.

Faptul că mă rog lui Allah să-mi rezolve o problemă și mă încred în El (Tawakkul) nu înseamnă că trebuie să rămân pasiv. După ce am pus încrederea în Allah ,  trebuie să depun și efortul necesar, abia apoi să dau telefoane, să cer sprijinul unui prieten, să caut soluții practice. Din păcate, în ziua de astăzi, mulți oameni inversează această ordine, punându-L pe Allah pe planul secund. Abia când observă că nu mai există nicio rezolvare omenească, își amintesc de El Preaînaltul și se roagă: „Ya Rabb (Doamne), salvează-mă, rezolvă-mi problema!”. Cu toate acestea, din mila Sa, Allah răspunde acestor rugi.

 

وَلَقَدْ أَرْسَلْنَا إِلَىٰ أُمَمٍ مِنْ قَبْلِكَ فَأَخَذْنَاهُمْ بِالْبَأْسَاءِ وَالضَّرَّاءِ لَعَلَّهُمْ يَتَضَرَّعُونَ

42. Noi am trimis [profeţi] la neamuri, înainte de tine, şi le-am cercat cu nenorociri şi suferinţe - nădăjduind să se roage [de îndurare]!

Vedeți ce frumos oferă Allah  o explicație clară asupra acestor încercări? De cele mai multe ori, încercările pe care ni le trimite Allah au scopul de a ne face să ne întoarcem către El, Preaînaltul. El face acest lucru pentru că ne iubește; i-a spus-o Profetului și ne-o spune și nouă.

Nu există nimeni în această lume care să nu fie încercat într-un fel sau altul. Putem privi încercarea prin latura ei negativă (suferința), dar ea poate avea și o latură pozitivă (belșugul, binecuvântarea). Cineva ar putea întreba: „Cum mă încearcă pe mine, când eu am toate problemele din lume, în timp ce altul are sănătate și toate din belșug?”. În realitate, ambele situații sunt forme de încercare: și bogăția celuilalt, și lipsa mea. Noi Îi mulțumim mereu lui Allah pentru modul în care suntem încercați și pentru că, de fiecare dată, ne dă puterea de a trece cu bine peste aceste momente.

Profetul spune: „Dacă Allah îndrăgește un om, îl încearcă pentru a-i îndepărta greșelile și păcătele, astfel încât, atunci când va intra în mormânt, să intre curat”. Această promisiune este întărită într-un hadis autentic: „Allah șterge din greșelile unui musulman pentru orice greutate, nenorocire, supărare, mâhnire sau grijă, până și pentru un spin care îl înțeapă.” (Bukhari, Muslim).

De asemenea, Allah ne asigură în Coran că „nu încearcă pe nimeni cu mai mult  decât poate duce”. Toate aceste versete și hadisuri nu ar trebui să contureze în mintea noastră imaginea unei Divinități răzbunătoare sau crude, care își chinuie continuu robul. Din contră, este o formă de educare spirituală prin care noi trebuie să trecem pentru a lua aminte la scopul acestei vieți.

Expresia arabă لَعَلَّهُمْ يَتَضَرَّعُونَ (la'allahum yatadarra'un) este de o profunzime aparte. Verbul yattadarra'un semnifică acea întoarcere totală din păcat către drumul lui Allah, renunțarea completă la greșeli și căința sinceră (tawbah). În același timp, implică implorarea plină de umilință pentru iertare și acceptarea căinței. Este un verb foarte intens; când Allah spune „poate că ei se vor ruga cu umilință”, El Se referă la cei care se întorc, se căiesc și împlinesc fapte bune.

Deși în traducerea de față s-a folosit sintagma „nădăjduind să se roage [de îndurare]”, sensul original din limba arabă este mult mai cuprinzător, incluzând toate nuanțele de umilință, sinceritate și transformare interioară pe care le-am enumerat.


 Exegeza Coranului
Profesor Demirel Gemaledin 

 

Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou
 

Comentarii