Surat Al-An'aam 6:37, 38

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

وَقَالُوا لَوْلَا نُزِّلَ عَلَيْهِ آيَةٌ مِنْ رَبِّهِ ۚ قُلْ إِنَّ اللَّهَ قَادِرٌ عَلَىٰ أَنْ يُنَزِّلَ آيَةً وَلَٰكِنَّ أَكْثَرَهُمْ لَا يَعْلَمُونَ

37. Ei zic: “Numai de i s-ar trimite lui [Muhammed] o minune de la Domnul Său!” Spune: “Allah poate să trimită o minune, dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu!”

Până în acest punct, Allah subhanahu wa taala a trimis nenumărate minuni și miracole, special adaptate cerințelor lor, tocmai pentru ca ei să creadă. Însă, deși am putea crede că dacă le-ar fi arătat toiagul lui Moise, de exemplu, ei ar fi crezut, realitatea este alta. Nu ar fi crezut, ci ar fi cerut un alt miracol, și apoi altul. Acești oameni condiționau acceptarea credinței de primirea unor semne specifice, așa cum au cerut profetului Muhammed ﷺ diverse lucruri pe care el, cu voia lui Allah subhanahu wa taala, le-a înfăptuit.

Atunci când li s-a spus: „Bine, dacă vi se aduce minunea cerută, dar tot nu veți crede, sunteți gata să acceptați pedeapsa sau distrugerea?”, ei au refuzat. Practic, ei cer minuni și pun condiția că vor deveni musulmani credincioși doar dacă le primesc, dar după ce văd minunea, o resping și cer imediat altceva. Cu siguranță, Allah subhanahu wa taala are puterea de a pogorî orice formă de minune, însă majoritatea dintre ei nu realizează acest lucru sau, pur și simplu, refuză să creadă în acele semne.

Dacă analizăm conceptul de miracol, observăm că există mai multe tipuri: minunile cuprinse în Coran, minunile înfăptuite de profetul Muhammed ﷺ și minunile vizibile în Univers. Întregul Univers, cu legile sale pe care Allah subhanahu wa taala le menține într-o formă desăvârșită, este o minune în sine. Răsăritul și apusul soarelui, fazele lunii, sistemele incredibil de complexe din corpul nostru – toate acestea sunt lumi greu de înțeles, dar pe care Allah subhanahu wa taala le susține neîncetat.

Acestea sunt forme de miracole pe care noi ar trebui să le înțelegem și care ar trebui să ne sporească credința în momentul în care le observăm și le pătrundem înțelesul.

 

وَمَا مِنْ دَابَّةٍ فِي الْأَرْضِ وَلَا طَائِرٍ يَطِيرُ بِجَنَاحَيْهِ إِلَّا أُمَمٌ أَمْثَالُكُمْ ۚ مَا فَرَّطْنَا فِي الْكِتَابِ مِنْ شَيْءٍ ۚ ثُمَّ إِلَىٰ رَبِّهِمْ يُحْشَرُونَ

38. Nu este vietate pe pământ, nici pasăre care zboară cu aripile ei, decât în neamuri, ca şi voi. Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte. Apoi, la Domnul lor vor fi adunaţi.

Despre ce Carte este vorba aici? Se face referire la Coran. De multe ori, când în Coran este folosită denumirea de „Carte”, ni se transmite faptul că Allah subhanahu wa taala nu a lăsat nimic nepomenit în acest text sacru și în viața profetului Muhammed ﷺ. Aceasta înseamnă că avem la dispoziție tot ceea ce este necesar pentru a ne trăi viața corect și pentru a-L mulțumi pe Allah Preaînaltul.

Fie că vorbim despre Coran, despre Cartea Faptelor sau despre Tabla Păstrată (Al-Lawh Al-Mahfuz), Allah subhanahu wa taala a rânduit acolo tot ceea ce se întâmplă: când și cum să înmugurească o floare, când să înflorească, momentul în care se transformă în fruct sau clipa în care se ofilește. Toate aceste procese sunt pe deplin cunoscute de către Allah Preaînaltul și sunt menționate în rânduiala Sa. Cine ar putea avea vreun dubiu asupra acestui lucru? Cu siguranță, nimeni.

Allah subhanahu wa taala ne atrage din nou atenția asupra faptului că, în Ziua de Apoi, vom da cu toții socoteală. Acest verset este o dovadă că atât oamenii, cât și plantele sau animalele se vor înfățișa în fața Sa. Ne-am putea întreba: de ce și plantele sau animalele, dacă ele nu au rațiune sau obligații religioase? Este adevărat că ele nu sunt responsabile pentru faptele lor, însă animalele și plantele au adesea o legătură directă cu omul.

Dacă un om a chinuit sau a omorât animale fără drept, ori a distrus plantele în mod nejustificat, în Ziua de Apoi se va începe cu această socoteală. Aceste plante își vor lua dreptul de la oameni,  apoi aanimalele, iar la final oamenii își vor cere drepturile unii de la alții pentru tot ceea ce și-au nedreptățit în viața pământească. După ce toate aceste socoteli vor fi încheiate, ne vom înfățișa în fața lui Allah Preaînaltul cu propria Carte a Faptelor. Termenul arab ”Hașara” înseamnă ”a aduna” sau ”a reînvia”. Acesta face referire la locul adunării în Ziua Învierii, spațiul în care ne vom strânge cu toții în fața lui Allah subhanahu wa taala pentru judecata finală.

Exegeza Coranului

Profesor Demirel Gemaledin

 

Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou