Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru
întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
انْظُرْ
كَيْفَ كَذَبُوا عَلَىٰ أَنْفُسِهِمْ ۚ وَضَلَّ عَنْهُمْ مَا كَانُوا يَفْتَرُونَ
24. Priveşte cum se mint pre ei înşişi
şi cum părăsesc ei ceea ce au născocit!
Allah subhanahu wa taala continuă descrierea ipostazei
din versetele anterioare. În Ziua de Apoi, când oamenii vor fi aduși în fața
Lui, El le va spune: „Unde sunt cei acei zei la care vă rugați pe pământ? Mergeți
la ei și vedeți dacă vă pot ajuta cu ceva acum! Vedeți dacă pot îndepărta de
voi suferința sau dacă vreunul dintre ei poate mijloci în fața Mea!”. Desigur,
aceasta este o întrebare retorică, menită să evidențieze neputința absolută a
falșilor idoli.
Ce înseamnă „a te minți pe tine însuți”?
Versetul folosește o expresie de o profunzime aparte:
„a se minți pe ei înșiși”. Aceasta descrie procesul prin care omul ajunge să
creadă cu tărie într-o minciună pe care el însuși a inventat-o.
Pentru a înțelege mai bine acest mecanism, putem
folosi parabola lui Nastratin Hogea. Se spune că acesta le-a strigat oamenilor
pe stradă: „Fugiți repede la palat, căci sultanul oferă mâncare pe ales
tuturor!”. Văzând mulțimea alergând cu disperare spre palat, Nastratin a
început să se întrebe: „Dar dacă este totuși adevărat și chiar se dă mâncare?”.
În final, a început să fugă și el, ajungând să creadă propria invenție.
În mod similar, necredincioșii repetă negația
existenței lui Allah sau găsesc justificări pentru a-l nega de atât de multe
ori, încât ajung să fie convinși de propriile rătăciri.
Este imposibil ca un om să observe
minunile pe care Allah Preaînaltul ni le arată clipă de clipă în univers și în
noi înșine, și totuși să afirme: „Allah nu există!” sau „Allah nu e
Creatorul Universului”.
Acești oameni încearcă să se convingă că islamul,
Coranul și profetul Muhammed ﷺ sunt doar
„povești născocite” pentru controlul poporului. Însă, în Ziua Judecății, toate
aceste născociri (idoli, ideologii sau false certitudini) îi vor părăsi,
lăsându-i singuri în fața Adevărului pe care l-au negat cu atâta îndârjire.
وَمِنْهُمْ
مَنْ يَسْتَمِعُ إِلَيْكَ ۖ وَجَعَلْنَا عَلَىٰ قُلُوبِهِمْ أَكِنَّةً أَنْ
يَفْقَهُوهُ وَفِي آذَانِهِمْ وَقْرًا ۚ وَإِنْ يَرَوْا كُلَّ آيَةٍ لَا
يُؤْمِنُوا بِهَا ۚ حَتَّىٰ إِذَا جَاءُوكَ يُجَادِلُونَكَ يَقُولُ الَّذِينَ
كَفَرُوا إِنْ هَٰذَا إِلَّا أَسَاطِيرُ الْأَوَّلِينَ
25. Printre ei sunt unii care ascultă la
tine, însă Noi am pus acoperăminte peste inimile lor, pentru ca ei să nu-l
priceapă, şi surzenie în urechile lor, căci chiar şi dacă ei văd fiecare semn,
ei tot nu cred în el. Iar dacă vin la tine ca să discute cu tine, zic cei
necredincioşi: "Acestea nu sunt decât poveşti ale celor de demult!".
Acest
verset continuă descrierea stării spirituale a necredincioșilor, evidențiind
diferența fundamentală dintre o ascultare reală și una superficială.
Diferența
dintre Iasma'u și Iastami'u
În limba
arabă, există o distincție subtilă, dar crucială:
· Iastami'u (termenul din verset) înseamnă a asculta superficial,
a se preface că aude sau a auzi fără a acorda atenție și fără a fi convins.
· Iasma'u implică o ascultare profundă, cu atenție, care
duce la convingere și acceptare.
Allah
Preaînaltul ne spune că, oricât ar încerca să asculte, aceștia nu vor putea
pricepe mesajul, deoarece El ﷻ a pus o
pecete (acoperământ) asupra inimilor lor. Ei nu vor avea inimile capabile
pentru a înțelege Coranul, minunile sau Revelația adusă de profetul Muhammed
(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
De ce a
ales Allah să menționeze „inima” și nu „logica” sau „creierul”? Pentru că inima
este sălașul adevăratelor sentimente și al credinței. Ea este cea care dictează
direcția, iar mintea (creierul) găsește apoi mijloacele și logica pentru a urma
acea direcție.
· Dacă
inima simte dragoste și respect față de Allah ﷻ, ea poruncește creierului: „Uite, hai
să-l cunoaștem pe Allah!”. Creierul începe atunci să caute dovezi, să se
documenteze și să găsească argumente care să susțină ceea ce inima a dictat.
· Dacă
inima este ferecată, mintea rămâne blocată în negare.
Acest
verset explică de ce acești oameni, chiar dacă îl vedeau pe Profet ﷺ în fața lor și asistau la semnele și
minunile divine, nu puteau crede: inimile lor erau pecetluite.
Dintre
toate simțurile, Allah Preaînaltul a ales să menționeze inima și urechile. În
acele vremuri, informațiile erau transmise în mare parte pe cale orală; Coranul
a fost revelat oral și memorat de sute de oameni înainte de a fi consemnat în
scris. Chiar dacă vedeau versetele scrise sau le auzeau recitate, surzenia pusă
de Allah ﷻ în urechile lor îi împiedica să creadă. Iar când
vin la Profet ﷺ pentru a discuta
(sau, adesea, pentru a cere arbitrajul său în dispute comunitare, chiar dacă
ulterior îl numeau mincinos), ipocrizia lor atinge cote maxime. Ei resping
dovezile clare spunând: „Acestea nu sunt decât povești ale celor de demult!”, negând
astfel natura divină a mesajului.
Exegeza Coranului Profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu