Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru
întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَيَوْمَ
نَحْشُرُهُمْ جَمِيعًا ثُمَّ نَقُولُ لِلَّذِينَ أَشْرَكُوا أَيْنَ شُرَكَاؤُكُمُ
الَّذِينَ كُنْتُمْ تَزْعُمُونَ
22. Şi în Ziua când Noi îi vom aduna pe
toţi, atunci le vom zice acelora care au făcut asociaţi: "Unde sunt
asociaţii voştri pe care i-aţi pretins?".
Acest verset continuă
ideea din versetele anterioare, în care Allah Preaînaltul atrage atenția necredincioșilor
din tribul Quraiș, și apoi tuturor celor care urmează calea lor, asupra marelui
păcat de a-i face asociați (parteneri) lui Allah (șirk).
În Ziua de Apoi,
situația va fi următoarea: necredincioșii se vor înfățișa înaintea lui Allah,
iar El Preaînaltul îi va întreba: "Unde sunt cei pe care îi considerați
parteneri ai Mei? Să vină ei acum să vă îndeplinească promisiunile pe care
le-ați așteptat de la ei!".
Cuvântul
"Jamian" (جَمِيعًا) din verset include pe toată
lumea: oameni, animale, plante – tot ce a avut viață pe pământ va fi adunat și
tras la răspundere.
Responsabilitatea față de creație:
Oricine a greșit față
de plante sau animale va da socoteală.
Dacă cineva a dat foc
la o recoltă, plantele își vor cere dreptul.
Dacă cineva a chinuit
animale, va fi judecat pentru nedreptatea comisă.
O femeie credincioasă
a închis o pisică, nu i-a dat de mâncare și a ajuns în Focurile Iadului din
această cauză.
Un om păcătos i-a dat
apă unui câine însetat și, prin această faptă de milă, a ajuns în Paradis.
Allah Preaînaltul se
uită la sinceritatea (intenția) cu care un om face o faptă, și nu neapărat la
dimensiunea faptei în sine.
Profetul Muhammed (pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intrat în grădina unui bărbat din
rândul Ansar-ilor (locuitorii din Medina). Când l-a văzut pe Profet ﷺ, cămila a început să scoată sunete de suferință, iar ochii i
s-au umplut de lacrimi. Profetul ﷺ s-a apropiat de ea, a mângâiat-o
cu blândețe pe cap și după urechi până când s-a liniștit. Profetul ﷺ l-a întrebat pe
tânărul proprietar: „Nu te temi de Allah în ceea ce privește acest animal
pe care Allah l-a dat în posesia ta? Ea s-a plâns mie că o înfometezi și o
obosești peste măsură”.
Acest hadis
subliniază că animalele nu sunt doar „unelte”, ci ființe cu suflet și
sentimente. În fața lui Allah ﷻ, omul va fi tras la răspundere pentru modul în care a tratat
orice creatură aflată sub grija sa.
ثُمَّ لَمْ
تَكُنْ فِتْنَتُهُمْ إِلَّا أَنْ قَالُوا وَاللَّهِ رَبِّنَا مَا كُنَّا
مُشْرِكِينَ
23. Atunci nu vor avea alt răspuns decât
să zică: “[Jurăm] pe Allah, Stăpânul nostru, Noi nu am făcut niciodată
asociaţi!”.
Chiar și
în fața evidenței din Ziua de Apoi, aceștia vor refuza să recunoască faptul că
i-au făcut asociați lui Allah. Această negare este, de fapt, o continuare a
unei „boli” spirituale care începe încă de pe pământ. Nerecunoașterea
Creatorului nu se rezumă doar la tăgăduirea existenței Sale. Există oameni care
acceptă existența lui Allah, dar nu îi recunosc binecuvântările. Aceștia spun
adesea: „Am reușit pentru că sunt inteligent”, „Am avere pentru că sunt
puternic” sau „Am succes datorită relațiilor mele”. Aceasta este o formă
indirectă de aroganță și nerecunoștință față de Allah, numită „Kufr
Ni'ma” (negarea binecuvântărilor). Modul corect de gândire al unui
credincios este să creadă în Allah ﷻ și să accepte că tot ceea ce este bun,
precum și destinul — fie el bun sau rău — vin de la El.
Pentru că omul va
continua să mintă și să nege adevărul în Ziua Judecății, Allah ﷻ ne spune în Surat Ya-Sin (versetul 65) cum va pune capăt
acestei înșelăciuni: „În această Zi, Noi vom pecetlui gurile lor, însă
mâinile lor Ne vor vorbi, iar picioarele lor vor depune mărturie pentru ceea ce
au săvârșit.”
Allah Preaînaltul va închide gura
omului, iar părțile corpului vor primi facultatea de a vorbi. Omul, uimit, își
va întreba propriile membre: „De ce depuneți mărturie împotriva mea?”, iar ele vor răspunde: „Ne-a dat grai Allah, Cel
care dă grai tuturor lucrurilor”.
Deși omul va încerca
să se disculpe prin jurăminte strâmbe, crezând în ignoranța sa că se poate
salva astfel de Focul Iadului, propriul său trup va depune mărturie despre
faptele sale reale, dezvăluind adevărul pe care gura a încercat să-l ascundă.
Exegeza Coranului Profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textualăCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu