Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru
întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
قُلْ أَيُّ شَيْءٍ أَكْبَرُ شَهَادَةً ۖ
قُلِ اللَّهُ ۖ شَهِيدٌ بَيْنِي وَبَيْنَكُمْ ۚ وَأُوحِيَ إِلَيَّ هَٰذَا
الْقُرْآنُ لِأُنْذِرَكُمْ بِهِ وَمَنْ بَلَغَ ۚ أَئِنَّكُمْ لَتَشْهَدُونَ أَنَّ
مَعَ اللَّهِ آلِهَةً أُخْرَىٰ ۚ قُلْ لَا أَشْهَدُ ۚ قُلْ إِنَّمَا
هُوَ إِلَٰهٌ وَاحِدٌ وَإِنَّنِي بَرِيءٌ مِمَّا تُشْرِكُونَ
19. Spune: “Cine este cu cea mai mare
mărturie?” Spune: “Allah! El este Martor între mine şi între voi şi mie mi-a
fost revelat acest Coran, pentru ca să vă previn cu el pe voi şi pe aceia la
care va ajunge”. Şi oare voi mărturisiţi că alături de Allah mai sunt şi alţi
dumnezei?! Spune: “Nu mărturisesc!” Spune: “Numai El [este un singur Dumnezeu]
şi eu nu recunosc asociaţii pe care îi faceţi voi [lui Allah]!”.
Acest verset evidențiază modul în
care Allah subliniază anumite idei preconcepute pe care locuitorii Meccăi le
aveau față de Islam, Coran și Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!).
Printre aceste idei
se numără și următoarea: necredincioșii din tribul Quraiș au venit la Profet ﷺ și i-au spus: „O, Muhammed, nu vezi că nimeni nu te ia în
seamă și nu primește islamul? Adu-ne pe cineva care să depună mărturie pentru
ceea ce spui și, dacă el va confirma, atunci vom deveni și noi musulmani.”
Cu alte cuvinte, ei cereau o autoritate externă care să autentifice religia,
Coranul și viața Profetului ﷺ.
Spune: “Allah! El este Martor între mine
şi între voi şi mie mi-a fost revelat acest Coran, pentru ca să vă previn cu el
pe voi şi pe aceia la care va ajunge”.
Allah îi răspunde
Profetului ﷺ printr-o întrebare retorică: cine ar putea fi un martor mai
vrednic? Ar putea cineva să depună o mărturie mai puternică decât Creatorul?
Cea mai mare mărturie este cea a lui Allah ﷻ, iar după cuvântul Său nu mai
există nimic superior. Allah ﷻ afirmă că în Ziua de Apoi El va fi martor între Profet ﷺ și necredincioși și îi va chema la socoteală pe toți cei care,
deși l-au văzut pe Profet ﷺ, i-au auzit chemarea, au cerut și au văzut minuni, au ales
totuși să nu creadă. Acest fapt reprezintă o consolare pentru dreptcredincioși
și un avertisment extrem de sever pentru cei care resping adevărul.
Faptul că acest Coran
a fost revelat pentru a-i avertiza pe contemporanii Profetului ﷺ, dar și pe toți cei la care mesajul va ajunge ulterior, scoate
în evidență o dimensiune unică a islamului. Spre deosebire de Cărțile
anterioare, care au fost limitate în timp și spațiu pentru anumite popoare, mesajul profetului Muhammed, islamul și Coranul sunt universale. Această religie va rămâne
neschimbată, așa cum a fost transmisă de Allah Preaînaltul, până în Ziua de
Apoi, adresându-se întregii omeniri, nu doar arabilor.
Coranul a ajuns la noi în forma sa pură și trebuie să
își producă efectul asemenea unui medicament administrat la momentul oportun.
Trebuie să ne hrănim sufletele din Coran treptat, conform nevoilor noastre.
Uneori, suntem tentați să asimilăm totul deodată, însă putem fi copleșiți de
greutatea responsabilității. De aceea, este esențial să începem cu baza:
Tawhid-ul (Unicitatea Divină) și stâlpii credinței (credința în Allah, în îngeri,
în Cărți, în Profeți, în Ziua de Apoi și în Destin), urmate de obligațiile
practice (șahada, rugăciunea, postul, pelerinajul și zakat-ul). Coranul ne
îndeamnă să evităm păcatul și să nu săvârșim fapte care îi displac lui Allah
Preaînaltul. Dreptatea lui Allah ﷻ este
absolută: dacă mesajul islamului nu ar fi ajuns la un om, acesta nu ar fi fost
tras la răspundere, la fel cum un profesor nu poate examina un elev dintr-o
lecție care nu a fost predată.
Întrebarea „Oare voi
mărturisiți că alături de Allah mai sunt și alți dumnezei?” vizează cel
mai grav păcat pe care profetul Muhammed ﷺ a încercat
să îl elimine timp de 13 ani în Mecca: șirk-ul (asocierea). Quraișiții credeau
în existența lui Allah, dar considerau că idolii sau alte divinități pot
intermedia relația cu El Preaînaltul. Această asociere anula întreaga lor
credință. Profetul ﷺ s-a străduit să curețe acești „idoli” mai întâi din sufletele
lor și, mult mai târziu, și din spațiul fizic al Kaabei.
Spune: “Nu mărturisesc!” Spune: “Numai
El [este un singur Dumnezeu] şi eu nu recunosc asociaţii pe care îi faceţi voi
[lui Allah]!”.
În limba arabă, particula „innama” (إِنَّمَا) utilizată în verset are rolul de a exclude orice altă
posibilitate. Ea afirmă categoric: nu există nicio îndoială că Allah este
Unicul Dumnezeu. Prin acest verset, Profetul ﷺ se leapădă
definitiv de orice formă de politeism sau asociere pe care necredincioșii o
atribuie lui Allah Preaînaltul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu