Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
قُلْ إِنِّي أَخَافُ
إِنْ عَصَيْتُ رَبِّي عَذَابَ يَوْمٍ عَظِيمٍ
15.Spune: “Mi-e frică
- de nu mă voi supune Domnului meu - de chinul unei Zile Mari!”
Acest verset evidențiază un
principiu fundamental al credinței: echilibrul dintre temere
și speranță/iubire față de Allah Preaînaltul. Profetul
Muhammed ﷺ ne învață că niciuna dintre aceste laturi
nu trebuie să domine sau să o diminueze pe cealaltă.
Impactul asupra sufletului poate fi
declanșat fie de versetele care descriu focul Iadului, fie de cele care vorbesc
despre grădinile Paradisului. Navigând constant între aceste două stări,
credința omului se întărește și se înalță pe cele mai înalte trepte ale
spiritualității.
Ce înseamnă
„Ziua Mare” și chinul ei?
Ziua Mare este Ziua
Judecății — momentul în care fiecare suflet își va primi răsplata
pentru ceea ce a făcut sau nu a făcut pentru această Zi. Chinul asociat acestei
zile se referă la dificultățile și rigorile acelui moment culminant.
مَنْ يُصْرَفْ
عَنْهُ يَوْمَئِذٍ فَقَدْ رَحِمَهُ ۚ وَذَٰلِكَ الْفَوْزُ الْمُبِينُ
16. Cel de la care va
fi îndepărtată [pedeapsa] în Ziua Aceea, pe acela l-a iertat. Şi aceasta este
În
Ziua Judecății, vor exista persoane care au adunat atât fapte bune, cât și
păcate. Aceștia ar putea trece printr-o pedeapsă temporară în focurile Iadului,
până când mila lui Allah ﷻ se va revărsa
asupra lor, permițându-le în cele din urmă să intre în grădinile Paradisului.
Totuși, în acest verset, Allah vorbește despre cei pe care îi va salva complet
de această pedeapsă temporară. Există mai multe forme prin care Allah
Preaînaltul manifestă această îndurare, printre care:
· Intervenția
divină directă: din locul de adunare al
oamenilor (Mahșar), Allah Preaînaltul va lua grupuri de oameni pe care
îi va trimite direct în Paradis, fără a-i mai trage la socoteală. Aceasta
reprezintă o binecuvântare imensă.
· Mijlocirea
Coranului: Allah Preaînaltul va permite
Coranului să mijlocească pentru cei care l-au citit, l-au memorat sau l-au
predat altora. Profetul ﷺ ne învață: „Citește
Coranul, căci treapta ta (în Paradis) va fi acolo unde te vei opri din citit!”.
Este esențial de reținut că, pe lângă lectură, Coranul trebuie pus în practică
în viața de zi cu zi.
· Izbânda
limpede semnifică faptul că
adevăratul câștig este cel din Ziua de Apoi. Cerându-ne să tindem spre această
reușită eternă, Allah Preaînaltul nu ne interzice să ne bucurăm de bunurile
acestei lumi. Când îi cerem lucruri pentru viața de aici, El ﷻ ni le dă, însă nu trebuie să uităm că viața adevărată este cea
de Apoi. Mai mult, dacă prioritatea noastră este Viața de Apoi, Allah subhanahu
wa taala ne va binecuvânta atât în această lume, cât și în cea viitoare.
Această
dorință este cel mai bine exprimată prin versetul 201 din surat Al-Baqara: رَبَّنَا آتِنَا فِي الدُّنْيَا
حَسَنَةً وَفِي الْآخِرَةِ حَسَنَةً وَقِنَا عَذَابَ النَّارِ - „Rabbana, atina
fid-dunya hasanatan wa fil-akhirati hasanatan wa qina 'adhaban-nar!”
- "Doamne, fă-ne nouă parte bună în această lume
şi parte bună în Lumea de Apoi şi apără-ne pe noi de chinurile Focului!"
وَإِنْ
يَمْسَسْكَ اللَّهُ بِضُرٍّ فَلَا كَاشِفَ لَهُ إِلَّا هُوَ ۖ وَإِنْ يَمْسَسْكَ
بِخَيْرٍ فَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ
17. De te va atinge
Allah cu vreun rău, nimeni în afară de El nu-l va putea îndepărta. Iar de te va
atinge cu ceva bun, El este peste toate cu putere.
Nu ai de
ce să te temi de nimeni și de nimic atât timp cât acest verset trăiește
statornic în inima ta! Dacă Allah ﷻ
a rânduit să te atingă o încercare, te poți feri sau ascunde oriunde, căci acel
lucru te va ajunge negreșit, indiferent de moment sau de loc. Similar, dacă
Allah Preaînaltul revarsă asupra ta un bine, trebuie să știi că doar El este
Cel care are putere deplină peste toate, fiind singurul care poate oferi sau
retrage această binecuvântare.
وَهُوَ
الْقَاهِرُ فَوْقَ عِبَادِهِ ۚ وَهُوَ الْحَكِيمُ الْخَبِيرُ
18. El este Stăpânul
Suprem [Al-Qahir] peste robii Lui şi El este Înţeleptul [şi] Bine Ştiutorul
[Al-Hakim, Al-Khabir].
Allah Preaînaltul este
Stăpânul nostru, iar pentru noi nu există o mândrie mai mare decât aceea de a
fi robii și supușii Săi. Învățații spuneau că supunerea față de Creator este
singura formă de robie care, cu cât este mai profund înțeleasă și asumată, cu
atât mai mult te înalță.
Spre
deosebire de robia față de poftele lumești, față de obiecte sau de alte
persoane — care nu duce decât la degradare și nimicnicie — înrobirea față de
Allah reprezintă adevărata eliberare. Când te dăruiești total Lui, te eliberezi
de toate celelalte forme de sclavie pământească. Cu cât omul tinde mai mult să
fie sclavul dorințelor trecătoare, cu atât mai mult pierde libertatea autentică
pe care doar Allah i-o poate oferi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu