Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel
mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa! Toate invențiile în
credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în
focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea
ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi
nimeni nu se va putea împotrivi.
Dragi frați și surori întru credință,
Vorbim astăzi despre unul dintre cei trei dușmani care ne sunt cei
mai aproape: nefs-ul nostru, adică sufletul. Sufletul este un
secret divin, elementul cu care Allah Preaînaltul l-a înzestrat pe om.
Importanța sa este atât de mare, încât Allah Preaînaltul s-a jurat pe el în
Coran, spunând: „Şi pe suflet şi pe ceea ce l-a
plăsmuit” (Sura Aș-Șams 91:7). Într-un alt verset, Allah
Preaînaltul spune: „Şi nu! Jur pe sufletul care
singur se învinuieşte!.” (Sura Al-Qiyamah 75:2).
Sufletul posedă fapte, sentimente și voință; el poate experimenta
încredere sau ură. Ceea ce îl menține pe o cale dreaptă, conformă cu voia lui
Allah Preaînaltul, este credința. Această parte din noi, pe care o purtăm în
inimi și în trupuri, are două forțe majore: puterea către bine, care ne
îndeamnă la fapte bune, și puterea către rău, care ne împinge spre păcate și
fapte urâte. De aceea, sufletul uman este uimitor: dacă nu ai grijă de credința
ta, el se va îndepărta de adevăr.
Coranul descrie trei ipostaze sau nuanțe principale ale
sufletului:
1. Sufletul care îndeamnă la rău (An-Nafs al-Ammarah bi-s-Su’)
Acesta este sufletul ignorant (jahil). Ignoranța în islam
înseamnă a nu-L cunoaște pe Allah Preaînaltul, a refuza ascultarea de El și a
neglija poruncile Sale. Cel ignorant își lasă inima pradă poftelor lumești.
Fără scutul credinței, sufletul nu îi poruncește decât răul. Allah Preaînaltul
ne avertizează în Coran: „Eu nu mă dezvinovățesc
pe mine, căci sufletul este cel care îndeamnă la rău...” (Sura
Yusuf 12:53). Un astfel de suflet distruge atât viața de aici, cât și pe cea de
Apoi, lăsându-l pe om pradă regretelor în ziua întâlnirii cu Creatorul.
2. Sufletul mustrător sau cutremurător (An-Nafs al-Lawwamah)
Acesta este sufletul credinciosului, care tinde spre bine, deși,
prin natura umană, mai cade în păcat sau se încăpățânează. Însă, de fiecare
dată când greșește, el se căiește și revine pe drumul cel bun. Profetul
Muhammed ﷺ
a spus: „Cel pe care îl întristează fapta sa
rea și îl bucură fapta sa bună, acela este credinciosul.”
Dacă ne căim imediat (istighfar) și ne întoarcem către
Allah Preaînaltul, aceasta este dovada că avem un suflet viu, „cutremurător”.
Hasan Al-Basri (Allah să fie mulțumit de el!) spunea că un credincios se va
mustra mereu pe sine pentru slăbiciunile sale. Mai mult, Ibn Al-Qayyim (Allah
să aibă milă de el!) sublinia un aspect profund: „Se poate ca un păcat
să te apropie de Allah” — asta dacă el naște în tine o căință atât de
sinceră, încât te face mai umil și mai devotat decât o faptă bună cu care te-ai
mândri.
3. Sufletul liniștit (An-Nafs al-Mutma’innanh)
Acesta este stadiul suprem, al celui devotat, unde sinceritatea și
dragostea pentru Allah Preaînaltul și pentru profetul Muhammed ﷺ
au pus stăpânire pe fiecare celulă. Despre acesta, Allah Preaînaltul spune: „O, tu, suflet liniștit! Întoarce-te la Domnul tău, mulțumit
și împăcat!” (Sura Al-Fajr 89:27-28).
Aici intervine taqwa (evlavia), bariera pe care
omul o ridică între el și păcat. Este o responsabilitate individuală să ne
purificăm sufletele, căci Allah Preaînaltul spune: „Izbândește cel care îl curăță [sufletul]!” (Sura Ash-Shams
91:9).
Socoteala sufletului
Misiunea noastră pe pământ este să ne educăm sufletul și să nu
lăsăm poftele sau pe Șeitan să pună stăpânire pe inimile noastre. Este o luptă
grea, dar necesară pentru a obține mulțumirea lui Allah Preaînaltul.
Se spune: „Faceți-vă socoteala înainte ca ea să vă fie
făcută!”.
Hasan Al-Basri (Allah să fie mulțumit de el!) recomanda două evaluări:
- Înainte de faptă: Întreabă-te dacă ceea ce intenționezi să faci este pe
placul lui Allah Preaînaltul.
- După faptă: Analizează dacă fapta a fost corectă, dacă a fost
făcută cu sinceritate sau doar pentru a fi văzut de oameni.
Dacă ne tragem sufletul la socoteală în această viață, ne va fi
mai ușor în Ziua de Apoi, când nicio nedreptate nu va fi făcută. Îi cerem lui
Allah Preaînaltul să ne călăuzească sufletele către căință, cunoaștere și
devotament sincer. Amin!
Comentarii
Trimiteți un comentariu