Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Dragi frați și
surori întru credință,
Allah
Preaînaltul ne avertizează în Coranul cel Sfânt cu privire la prudența pe care
trebuie să o avem în fața ispitelor, spunând: „Spune:
«Domnul meu a oprit faptele nerușinate,
atât cele văzute, cât și cele ascunse (păcatele pe care omul le face în
singurătate)...»” (Sura Al-A’raf, 7:33)
Totodată,
într-un alt verset care subliniază importanța distanțării de sursa păcatului,
Allah Preaînaltul spune: „Nu vă apropiați de
preacurvie, căci ea este o ticăloșie și o cale rea!” (Sura Al-Isra, 17:32)
Islamul:
Credința castității și a bunului caracter
Islamul este,
prin excelență, religia castității, a purității și a principiilor morale
înalte. Este o credință care promovează legăturile de fraternitate și
onestitate, dorind fericirea întregii omeniri. În acest scop a fost trimis profetul
Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) — pentru a fi un
exemplu viu de conduită. El ﷺ ne-a arătat cum să punem
în practică valorile comportamentale necesare pentru ca o comunitate și o
națiune să se dezvolte armonios.
Dacă fiecare religie este definită printr-o trăsătură dominantă, comportamentul distinctiv al islamului este rușinea (sfiala) și castitatea. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus într-o relatare autentică: „Rușinea (sfiala) este o parte a credinței.” (Sahih Muslim)
Siguranța
socială și pierderea scuturilor morale
Trăim într-o
perioadă plină de încercări diverse. Încă de la început, chemarea islamului a
venit să statornicească aceste caractere umane nobile, pentru ca musulmanul și
societatea în care trăiește să beneficieze de o siguranță socială bazată
pe respect reciproc, onestitate și demnitate.
Importanța
sfielii este capitală. Într-un hadis relatat în culegerea lui Ibn Majah,
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne avertizează
asupra degradării omului care își pierde această trăsătură: „Dacă Allah dorește să distrugă pe
cineva, îi ia rușinea. Când îi este luată rușinea, nu-l vei mai întâlni decât
fiind urât (de oameni). Când ajunge astfel, îi este luată onestitatea
(încrederea). Când îi este luată onestitatea, nu-l vei mai întâlni decât fiind
un trădător. Când ajunge trădător, îi este luată mila. Când îi este luată mila,
nu-l vei mai întâlni decât fiind un blestemat. Iar când ajunge un blestemat, i
se ia legătura cu islamul.”
Așadar, cel
care vrea să-și păstreze credința trebuie să aibă grijă de cetatea sfielii.
Fără acest scut, responsabilitatea dispare, mila se stinge, iar omul se
transformă într-un individ care blesteamă și devine un exemplu negativ pentru
cei din jur.
Ispitele lumii
moderne
Trecem astăzi
prin mari încercări lumești, despre care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!) ne-a avertizat să fim vigilenți. El ﷺ a spus:
„Lumea aceasta
este dulce și atractivă, iar Allah v-a pus succesori în ea pentru a vedea cum
vă purtați. Așadar, păziți-vă de lume și păziți-vă de ispita femeilor...” (Sahih
Muslim)
Istoria ne
arată că popoare întregi au fost distruse atunci când au căzut pradă poftelor necontrolate
și au neglijat limitele impuse de Allah ﷻ în relațiile dintre bărbați și femei. Este o chestiune de o
gravitate extremă. În Sahih Bukhari este consemnat că Profetul ﷺ a spus: „Nu
am lăsat după mine o încercare mai grea pentru bărbați decât femeile (ispita
lor).” (Sahih Bukhari)
Șeitan (Satana)
nu face nimic altceva decât să înfrumusețeze păcatul, făcându-l să pară
nesemnificativ sau ușor de comis. Însă aceste mici concesii duc, în final, la
pierderea castității, a onoarei și a demnității. Fără aceste „scuturi” morale,
nu vom putea sta în picioare în fața încercărilor vieții.
Pericolul
degradării morale în rândul tinerilor
În zilele
noastre, asistăm cu durere la ușurința cu care mulți tineri și tinere își pierd
onoarea și demnitatea. Mulți cad în păcatul preacurviei (zina),
considerat unul dintre marile păcate în islam. Această rătăcire survine fie din
neștiință, fie din nepăsare, dar mai ales din cauza unei credințe slăbite.
Trebuie să înțelegem că, atunci când inima este lipsită de forța spiritului și
de valorile comportamentale islamice, omul devine o pradă ușoară pentru vicii.
Dincolo de
decăderea spirituală, acest păcat atrage după sine distrugerea societății și
răspândirea unor boli grave. Dacă privim realitatea actuală, vedem cum
numeroase boli și suferințe fizice nu au altă cauză decât relațiile interzise.
Îl rugăm pe Allah Preaînaltul să ne ocrotească de acestea!
Prevenția: „Nu
vă apropiați de zina!”
Islamul nu
interzice doar actul în sine, ci închide toate drumurile care pot duce către
el. Allah Preaînaltul spune în Coran:
„Şi
nu vă apropiaţi de preacurvie, căci ea este o josnicie! Şi rău drum este ea!” (17:32)
Observați
finețea limbajului divin: Allah ﷻ nu spune doar „nu preacurviți”, ci „nu vă apropiați”.
Aceasta înseamnă că dreptcredinciosul trebuie să evite până și cărările
îndoielnice. De aceea, prima măsură de protecție este coborârea
privirii. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a
învățat: „O, Ali, nu lăsa o privire să fie
urmată de o alta! Prima îți este îngăduită (dacă este întâmplătoare), dar a
doua nu.” (Tirmidhi)
Castitatea este
frumusețea creației lui Allah Preaînaltul. Atât bărbații, cât și femeile sunt
îndemnați să fie modești și să nu își expună frumusețea în fața străinilor
într-un mod ispititor. Tot în acest scop, islamul a stabilit reguli clare
privind interacțiunea privată între un
bărbat și o femeie care nu sunt rude apropiate (mahram), tocmai pentru a
proteja onoarea și a preveni ispita.
Educația și
modestia: Exemplul femeilor din Ansar
Unii oameni
consideră în mod eronat că modestia sau vestimentația islamică ar fi un
obstacol în calea educației. Nimic mai fals! Islamul nu a împiedicat niciodată
studiul. Un exemplu elocvent este cel al femeilor din Ansar (locuitoarele
Medinei), despre care s-a relatat în Sahih Bukhari: „Cât de bune sunt
femeile dintre Ansar! Rușinea (sfiala) nu le-a împiedicat să învețe despre
religia lor.”
Islamul nu a
considerat niciodată că pioșenia ar fi un obstacol în calea cunoașterii;
dimpotrivă, prima poruncă divină a fost „Citește!”. Cu toate acestea, există
încă voci care nu înțeleg această armonie.
Un observator
povestea, cu o notă de uimire și neînțelegere, o experiență trăită în marile
centre universitare:
„M-am
cutremurat vizitând facultățile de medicină și inginerie din Cairo. Am văzut
atât de multe studente purtând veșmântul islamic (hijabul) în timp ce studiau.
Ce legătură are acoperirea capului cu studiul ingineriei sau al medicinei?”
Răspunsul
nostru este simplu: Legătura este însăși demnitatea. A fi o
studentă strălucită la medicină sau inginerie purtând veșmântul islamic nu este
o contradicție, ci o dovadă de respect față de sine și față de Creator. Această
experiență ne arată că o femeie nu trebuie să își sacrifice principiile morale
sau modestia pentru a atinge cele mai înalte culmi ale educației.
Islamul nu va împiedica niciodată studiul sau progresul; el doar oferă cadrul moral în care acest progres să aibă loc fără a degrada ființa umană. Așa cum am văzut la femeile din Ansar, dorința de a învăța și sfiala merg mână în mână, formând un caracter integru și respectat.
Modele coranice
de castitate
Coranul ne
oferă lecții nemuritoare prin poveștile profeților, care trebuie să servească
drept călăuză pentru generațiile actuale:
·
Profetul Yusuf (Iosif): Este exemplul
suprem pentru tineri. Deși era tânăr, singur și a fost ademenit cu insistență
de o femeie cu rang înalt care „a închis ușile” și i s-a oferit, Yusuf (Allah
să fie mulțumit de el!) a rezistat. El s-a refugiat în credința sa,
spunând: “Ferească Allah! Stăpânul meu mi-a
dat bun loc. Într-adevăr nelegiuiţii nu izbândesc!” (12:23).
Chiar și amenințat cu închisoarea, el a ales pierderea libertății fizice în
locul păcatului, spunând: „Doamne, închisoarea îmi este mai dragă decât
ceea la ce mă cheamă ea!”
·
Profetul Musa (Moise) și fiicele lui
Șuaib: Vedem
aici noblețea comportamentului dintre un bărbat și femei străine, bazată pe
ajutor reciproc și decență, unde una dintre fete l-a descris pe Moise ca
fiind „puternic și vrednic de încredere”.
·
Maria (Maryam), fiica lui Imran: Ea este
simbolul purității absolute. Când a fost pusă la încercare și gurile rele au
vrut să o dezonoreze pentru nașterea minune a lui Iisus (Pacea fie asupra sa!),
Allah a apărat-o prin miracolul pruncului care a vorbit din leagăn, confirmând
castitatea mamei sale.
Toate aceste
relatări sunt lecții pentru noi, pentru copiii și fiicele noastre. Într-o lume
în care ispitele ne înconjoară la fiecare pas, trebuie să întărim rădăcinile
credinței în inimile noastre. Recunoștința față de Allah și amintirea faptului
că El Preaînaltul ne vede permanent sunt cele mai bune scuturi.
O, Allah! Dă-ne credință, putere și răbdare să trecem cu bine de toate încercările acestei lumi. Binecuvântează tinerii noștri cu evlavie și castitate și păzește societatea noastră de decădere morală. Amin!
Șeih Adnan Oun
Comentarii
Trimiteți un comentariu