Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَالَّذِينَ كَذَّبُوا بِآيَاتِنَا صُمٌّ وَبُكْمٌ فِي
الظُّلُمَاتِ ۗ مَنْ يَشَإِ اللَّهُ يُضْلِلْهُ وَمَنْ يَشَأْ يَجْعَلْهُ عَلَىٰ
صِرَاطٍ مُسْتَقِيمٍ
39. Iar aceia care socotesc mincinoase
versetele Noastre sunt surzi şi muţi, în întunericuri. Allah pe cine voieşte îl
duce în rătăcire şi pe cine voieşte îl duce pe drum drept.
Observați cum termenul „surzi” face referire la
pierderea auzului spiritual, „muți” la incapacitatea de a mărturisi adevărul,
iar „întunericurile” la lipsa vederii inimii. Acestea sunt simțurile prin care
omul poate să înțeleagă realitatea, să se facă înțeles și să interacționeze cu
ceilalți prin fapte și vorbe. Cei descriși aici sunt cei care, pur și simplu,
nu au vrut să vadă, să audă sau să cerceteze despre islam, despre Coran sau
despre profetul Muhammed ﷺ.
Allah subhanahu wa taala este singurul care
hotărăște cine, unde și când primește călăuzirea. Am aflat și în versetele
anterioare cum profetul Muhammed ﷺ era
mâhnit pentru că unii oameni nu acceptau credința. Uneori, cei pe care el îi
dorea cel mai mult în rândul musulmanilor păreau cei mai greu de convins. Un
exemplu grăitor este cel al lui Omar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de
el!). Profetul Muhammed ﷺ s-a rugat astfel: „O, Allah!
Întărește Islamul prin cel care este mai iubit de Tine dintre acești doi
bărbați: Abu Jahl sau Omar bin al-Khattab.”
Deși Omar era extrem de pornit împotriva islamului
— unii spunând chiar că „Omar nu
va primi islamul până când nu va deveni musulman măgarul lui al-Khattab!”
(Al-Khattab fiind tatăl lui Omar) — Allah subhanahu wa taala i-a scris
lui Omar să devină musulman. În momentul în care Allah Preaînaltul îi pune
omului călăuzirea în inimă, totul se transformă. Așa s-a transformat și Omar după
ce a acceptat islamul; curajul lui a
fost atât de mare încât a spus: „Cine vrea să-și lase nevasta văduvă și
copiii orfani, să vină să mă oprească!”. Din acea clipă, musulmanii
care până atunci își practicau credința pe ascuns, în șoaptă, au prins putere
și curaj.
Se povestește că în Ziua de Apoi, islamul va
apărea sub forma unui om care va depune mărturie despre fiecare. Va spune: „Acest
om m-a făcut de râs”, „acesta m-a practicat, dar apoi m-a
abandonat” sau „acesta m-a umilit”. Însă, când va ajunge
la Omar, îl va lua de mână și va spune: „Islamul era un străin până când
acest om a devenit musulman”. Ce
onoare imensă ca Allah subhanahu wa taala să îngăduie o asemenea mărturie! Ce
poate fi mai frumos decât ca, în Ziua de Apoi, islamul să vă ia și pe voi de
mână și să spună: „Pe aceste meleaguri eram un necunoscut, până când
cineva ca voi a acceptat credința și a pus în practică învățăturile mele”?
Din punct de vedere lingvistic, deși „Sirat”
poate fi tradus ca pod sau cale, în acest context (la fel
ca în Sura Al-Fatiha: Sirat al-mustaqim), sensul este de „drumul
cel drept”.
Fie ca Allah subhanahu wa taala să ne facă în
Ziua de Apoi dintre cei care aduc cinste islamului, lui Allah, profetului
Muhammed ﷺ și
Coranului.
Allah subhanahu wa taala să ne ajute să rămânem
mereu pe drumul cel drept și să ne îndepărteze de tot ceea ce ne-ar putea
scoate de pe această cale.
Exegeza CoranuluiProfesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu