Apartenența musulmanului prin adorare (Ibadah)

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

 

Allah Preaînaltul spune în Sfântul Coran: Într-adevăr, singura religie acceptată de Allah este Islamul (supunerea). De asemenea, El ne avertizează că oricine caută o altă religie în afară de Islam, aceasta nu îi va fi primită, iar în Ziua de Apoi se va număra printre cei pierduți.

Dragi frați și surori, continuăm astăzi discuția despre apartenența musulmanului la credința sa. Dacă data trecută am vorbit despre apartenența dogmatică, astăzi ne vom concentra pe apartenența prin adorare.

Ce înseamnă, de fapt, acest concept? În primul rând, actul de adorare (Ibadah), așa cum l-am învățat de la Profetul Muhammed , reprezintă însuși scopul creației noastre. Allah Preaînaltul spune în Coran: „Eu nu i-am creat pe oameni și pe jinni decât ca să Mă adore”. Așadar, adorarea este sensul existenței noastre.

O adorare corectă, bazată pe Coran și pe Tradiția autentică a Profetului Muhammed , este traducerea practică a legăturii noastre cu Creatorul. Ea presupune sinceritate și respectarea întocmai a modului în care ne-a fost transmisă. Profetul ne-a învățat clar: Rugați-vă așa cum m-ați văzut pe mine rugându-mă! și Împliniți Pelerinajul așa cum îl împlinesc eu!.

Adorarea nu este doar o simplă obligație, ci semnul viu al credinței. În Islam, acest concept are un spectru foarte larg: orice faptă bună, făcută cu intenția sinceră de a obține mulțumirea lui Allah Preaînaltul , devine un act de adorare. Profetul ne-a spus că până și hrana pe care o oferi soției tale este considerată o milostenie (sadaqa) și un act de adorare, dacă prin aceasta cauți apropierea de Creator.

Un act de adorare autentic trebuie să fie „viu”. Allah nu acceptă o adorare mecanică sau „moartă”.  Adorarea vie este cea care te transformă, care te îndepărtează de rău și te apropie de bine, ridicându-te spre nivelul de Ihsan – cea mai înaltă treaptă a credinței, aceea de a-L adora pe Allah ca și cum L-ai vedea, fiind conștient că, deși tu nu Îl vezi, El te vede cu siguranță.

Această stare nu poate fi atinsă fără o inimă prezentă și sinceră. Profetul a avertizat: „Nu au crezut cu adevărat în Coran cei care au considerat permise lucrurile interzise de acesta”. Adevărata supunere înseamnă să respecți limitele stabilite de Divinitate.

Pentru a ne apropia de Allah Preaînaltul , trebuie să începem cu obligațiile. Într-un hadis qudsi, ni se spune că nimic nu Îl bucură mai mult pe Allah decât îndeplinirea celor prescrise. Ulterior, prin fapte benevole, robul ajunge să câștige iubirea Creatorului. Iar când Allah te iubește, El va face ca întreaga creație să te iubească.

Printre cele mai prețioase fapte benevole se numără rugăciunea din timpul nopții (Tahajjud). Aceasta este proba sincerității, momentul în care credinciosul lasă confortul patului și al familiei pentru a se întâlni, în taină, cu Allah Preaînaltul . Se spune că rugăciunea de noapte este cea mai importantă după cele obligatorii și este un mijloc de ștergere a păcatelor. Se povestește că un om a venit la Hasan al-Basri (Allah să fie mulțumit de el!), plângându-se că nu se mai poate trezi pentru rugăciune. Imamul i-a răspuns: „Poate te-au legat de pat greșelile pe care le-ai făcut peste zi”.

De asemenea, este esențial să aveți o lectură zilnică din Coran. Profetul citea câte un juzz, sau chiar mai mult,  în fiecare zi. Coranul nu a fost coborât doar pentru a fi recitat frumos, ci pentru a fi înțeles și practicat. El trebuie să fie ghidul care îți modelează comportamentul în societate.

Apartenența noastră la Islam se reflectă și prin pomenirea lui Allah (Zikr) și prin rugi (Dua). Profetul ne-a învățat că „Dua este esența (creierul) adorării”. Când spunem în rugăciune „Numai pe Tine Te adorăm și numai la Tine cerem ajutor” (Iyyaka na'budu wa iyyaka nasta'in), trebuie să simțim acest lucru în fiecare aspect al vieții: când ieșim din casă, când intrăm în moschee sau când ne începem ziua.

Să ne ținem de pomenirile de dimineață și de seară, căci ele ne curăță sufletul și ne schimbă atitudinea față de lume. Să fim semne vii ale Islamului prin moralitatea și faptele noastre.

O, Allah , fă-ne dintre cei evlavioși! Fă ca acest Coran să fie primăvara inimilor noastre, să ne curețe de păcate și să ne fie mijlocitor în Ziua de Apoi, nu martor împotriva noastră! Amin.

 

Șeih Adnan Oun


Traducere din limba arabă
Profesor Demirel Gemaledin

 

 Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou

Comentarii