Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru
întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَلَهُ مَا
سَكَنَ فِي اللَّيْلِ وَالنَّهَارِ ۚ وَهُوَ السَّمِيعُ الْعَلِيمُ
13. Ale Lui sunt [toate] cele care sălăşluiesc noaptea şi ziua şi El este Cel care Aude Totul [şi e] Bine Ştiutor [Sami', 'Alim].
Acest
verset subliniază puterile supreme ale lui Allah Preaînaltul și reprezintă
răspunsul direct la întrebarea retorică din versetul anterior: „Spune:
«Ale cui sunt cele din ceruri și de pe pământ?»”
Răspunsul
„Ale Lui” (pronumele „لَهُ”) arată că Allah subhanahu
wa ta'ala este proprietarul de drept al întregului univers.
Deși
în această viață lumească ne străduim constant să acumulăm bunuri și să facem
lucrurile să fie „ale noastre”, adesea prin metode interzise (haram), trebuie
să conștientizăm că aceste lucruri nu ne vor rămâne niciodată. Dacă bogățiile
ar fi rămas la oameni, ar fi rămas la generațiile dinaintea noastră și nouă nu
ne-ar mai fi rămas nimic.
În
realitate, noi, oamenii, aparținem cu toții lui Allah, care spune în Sfântul
Coran: Inna lillahi wa inna ilaihi raji'un („Ai lui Allah
suntem și la El este întoarcerea noastră”).
Sintagma
„cele care sălășluiesc” se referă la toate vietățile, atât
cele active ziua, cât și cele active noaptea. Allah Preaînaltul scoate în
evidență existența diverselor forme de viață în ambele cicluri temporale.
Atributele
divine Sami’ (Cel care Aude Totul) și 'Alim (Bine
Știutor) sunt esențiale. Allah aude absolut totul, așa cum este redat într-un
hadis: „Allah aude pasul furnicii negre de sub stânca neagră, într-o noapte
întunecată.”
Puterea
lui Allah Preaînaltul de a auzi și de a
vedea simultan nenumărate acțiuni nu
poate fi pusă la îndoială prin logica umană. Noi nu putem pătrunde modul în
care El Preaînaltul realizează aceasta, ci trebuie să acceptăm calitățile Sale
absolute: El vede tot, știe tot și poate absolut orice, deoarece El însuși s-a
descris astfel în Coran.
Allah
Preaînaltul cunoaște gândurile noastre și tot ceea ce ținem în inima și
sufletul nostru. Uneori rostim vorbe pe care nimeni din jur nu le aude, dar
aceasta nu înseamnă că Allah nu le-a auzit. El știe totul cu certitudine.
Condiția pentru ca o faptă să fie văzută de Allah subhanahu wa taala nu este aceea de a fi
zgomotoasă sau publică, ci de a fi dedicată Lui Preaînaltul.
Înțelepciunea răsplătirii faptelor
Toate
atributele divine pe care Allah le plasează la sfârșitul versetelor vin cu o
înțelepciune absolută, menită să ne reamintească faptul că nimic nu-i scapă
cunoașterii Sale.
·
Allah
aude vorbele noastre, fie ele bune sau rele.
·
El
cunoaște gândurile ascunse ale inimii.
Dacă
rostim o vorbă bună sau facem o faptă bună, primim o răsplată multiplicată.
Dacă fapta este rea, pedeapsa este doar una singură, deoarece Allah este Milos.
Allah
vede, aude și știe răutățile și gândurile noastre rele. Totuși, El nu le pune
la socoteală (ca păcate) atâta timp cât ne oprim din acele porniri de dragul
Lui Allah și nu le exteriorizăm în fapte concrete; dimpotrivă, simpla reținere
din a face răul poate fi înregistrată ca o faptă bună.
În
islam, suntem îndemnați să ne controlăm până și pornirile lăuntrice. Este un
efort greu, dar nu imposibil.
قُلْ أَغَيْرَ
اللَّهِ أَتَّخِذُ وَلِيًّا فَاطِرِ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَهُوَ يُطْعِمُ
وَلَا يُطْعَمُ ۗ قُلْ إِنِّي أُمِرْتُ أَنْ أَكُونَ أَوَّلَ مَنْ أَسْلَمَ ۖ
وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ الْمُشْرِكِينَ
14. Spune: “Oare să-mi
iau eu alt aliat decât Allah, Creatorul cerurilor şi al pământului?! El este
Cel care îi hrăneşte [pe toţi] şi căruia nu I se dă hrană”. Spune: “Mi s-a
poruncit mie să fiu primul care primeşte Islamul!” şi să nu fii printre
politeişti!
Asemenea
multor altor pasaje coranice, acest verset începe cu imperativul „Spune!” (ar.
Qul). Aceasta indică faptul că Allah Preînaltul îi poruncește Profetului ﷺ să ofere un răspuns ferm necredincioșilor
quraișiți din Mecca.
„Oare să-mi iau eu alt
ocrotitor în afară de Allah, Creatorul cerurilor şi al pământului?!”
Aceasta
este o întrebare retorică din partea lui
Allah Preaînaltul. Logica este simplă: dacă suntem conștienți că Allah este
unicul Creator al întregului Univers, de ce am căuta protecție sau ne-am ruga
altcuiva?
„El este Cel care
hrăneşte [pe toţi], dar El nu are nevoie de hrană.”
Versetul
subliniază contrastul dintre dependența totală a creaturii și independența
absolută a Creatorului. În timp ce oamenii sunt dependenți de hrană pentru a
supraviețui — așa cum un bebeluș depinde de mama sa — Allah subhanahu wa taala
este singurul care nu are nevoie de nimic și de nimeni pentru a exista.
„Spune: «Mi s-a
poruncit să fiu primul care se supune (musulman)» şi să nu fii dintre
politeişti!”
Deși
au existat oameni supuși lui Allah și înaintea profetului Muhammed ﷺ, de ce se spune că el ﷺ
este „primul”? Explicația constă în faptul că el ﷺ
este primul care acceptă și practică islamul în forma sa finală, singura
religie acceptată de Allah Preaînaltul de la acel moment înainte. Profetul
Muhammed ﷺ devine astfel modelul suprem de
sinceritate, rugăciune și comportament pentru întreaga omenire.
Conceptul de politeism (Al-Mușrikin)
Cuvântul
mușrik provine din rădăcina verbului așraka, care înseamnă „a
face părtași” sau „a asocia”. Este important de înțeles că marea
luptă a Profetului ﷺ timp de 13 ani la
Mecca nu a fost împotriva ateismului, ci împotriva politeismului.
Quraișiții credeau în existența lui Allah ﷻ, însă erau mușrikin: ei asociau alți zei divinității, susținând că aceștia sunt doar intermediari către Dumnezeu. Misiunea Profetului ﷺ a fost tocmai aceea de a elimina acești idoli și de a-i învăța pe oameni să se adreseze direct lui Allah Preaînaltul, fără niciun intermediar.
Comentarii
Trimiteți un comentariu