Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Următoarele versete relatează povestea Ma’idei (mesei servite din cer).
إِذْ
قَالَ الْحَوَارِيُّونَ يَا عِيسَى ابْنَ مَرْيَمَ هَلْ يَسْتَطِيعُ رَبُّكَ أَنْ
يُنَزِّلَ عَلَيْنَا مَائِدَةً مِنَ السَّمَاءِ ۖ
قَالَ اتَّقُوا اللَّهَ إِنْ كُنْتُمْ مُؤْمِنِينَ
112. [Aminteşte-ţi tu] când apostolii au zis: "O, Isus, fiu al Mariei, poate, oare, Domnul tău să ne coboare o masă servită din cer?" El le-a zis: "Fiţi cu frică de Allah, dacă sunteţi credincioşi!".
قَالُوا
نُرِيدُ أَنْ نَأْكُلَ مِنْهَا وَتَطْمَئِنَّ قُلُوبُنَا وَنَعْلَمَ أَنْ قَدْ
صَدَقْتَنَا وَنَكُونَ عَلَيْهَا مِنَ الشَّاهِدِينَ
113. Ei au zis: "Voim să mâncăm din ea, ca să se liniştească inimile noastre şi ca să ştim că tu ne-ai spus nouă numai adevărul şi să fim întru aceasta printre martori".
قَالَ
عِيسَى ابْنُ مَرْيَمَ اللَّهُمَّ رَبَّنَا أَنْزِلْ عَلَيْنَا مَائِدَةً مِنَ السَّمَاءِ
تَكُونُ لَنَا عِيدًا لِأَوَّلِنَا وَآخِرِنَا وَآيَةً مِنْكَ ۖ وَارْزُقْنَا
وَأَنْتَ خَيْرُ الرَّازِقِينَ
114. Atunci a zis Isus, fiul Mariei: "O, Allah, Stăpân al nostru! Coboară-ne nouă o masă servită din cer ca să ne fie nouă sărbătoare - pentru cel dintâi şi pentru cel din urmă dintre noi - şi semn de la Tine! Şi blagosloveşte-ne pe noi cu cele de ospăţ, căci Tu eşti Cel mai bun dintre cei care hrănesc!".
قَالَ
اللَّهُ إِنِّي مُنَزِّلُهَا عَلَيْكُمْ ۖ فَمَنْ يَكْفُرْ بَعْدُ مِنْكُمْ
فَإِنِّي أُعَذِّبُهُ عَذَابًا لَا أُعَذِّبُهُ أَحَدًا مِنَ الْعَالَمِينَ
115. Şi i-a răspuns Allah: “O voi coborî vouă, dar pe acela care nu va crede nici după aceasta îl voi osândi cu un chin cu care nu voi mai pedepsi pe nimeni din toate lumile!”.
Pe scurt povestea sună așa: Profetul Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!) a poruncit
apostolilor săi să postească timp de trei zile. Când au îndeplinit termenul,
i-au cerut lui Isus să le aducă din cer o masă plină cu mâncare, pentru ca ei
să mănânce şi să ştie că Allah le-a acceptat postul. Au vrut de asemenea ca
ziua în care va veni masa din cer să fie una de sărbătoare pentru toţi fiii lui
Israel, şi fiecare dintre ei, de la sărac la bogat, să mănânce din bucatele
acelea. Isus i-a mustrat pentru cererea lor şi s-a temut că ei o vor respinge
şi nu îşi vor arăta recunoştinţa. Însă apostolii săi au insistat cu cererea
lor. Când nu mai încetau cu această
cerinţă, Isus s-a rugat la Allah să trimită din ceruri pentru ei o masă plină
cu hrană. Atunci Allah a trimis pe pământ o astfel de masă, în timp ce oamenii
priveau cu proprii lor ochi cum se cobora dintre nori înspre ei. Isus a
privit-o coborând şi a continuat să se roage la Allah să o lasă să fie o
binecuvântare şi o îndurare de la El şi nu o pedeapsă pentru ei. Se lăsa încet
şi până ce a ajuns înaintea lui Isus a fost acoperită. El a descoperit masa,
spunând: „În Numele lui Allah,
care este Cel mai Bun dintre cei ce dăruiesc.” Aceasta
consta în şapte peşti, şapte pâini şi erau de asemenea şi fructe. Isus le-a
cerut să mănânce din acestea, însă au refuzat să mănânce mai înainte de a mânca
el. Isus a zis: „Voi
sunteţi cei ce aţi cerut această masă!” Însă ei au refuzat să înceapă să
mănânce. Isus le-a cerut atunci celor săraci, nevoiaşi, răniţi şi bolnavi, în
jur de o mie trei sute de oameni, să vină şi sămănânce. Cu toţii s-au apropiat
şi au mâncat din acestea şi de îndată s-au aflat vindecaţi. Toţi cei ce nu au
mâncat s-au simţit plini de regrete când au văzut acest lucru. Apoi, după câte
se spune, masa cobora în fiece zi şi oamenii mâncau din roadele ei. Toţi se
simţeau îndestulaţi, cu toate că numărul lor se ridica la aproape şapte mii de
oameni. Apoi a fost trimisă alternativ, o zi da şi una nu, fiind apoi limitată
numai la cei nevoiaşi şi săraci. Oamenii au început atunci să se certe pe
această temă şi să se pornească împotriva lui Isus. Şi astfel masa a fost
oprită să mai coboare, iar cei ce complotaseră împotriva lui au fost
desfiguraţi şi transformaţi în porci. Şi i-a răspuns Allah: “O
voi coborî vouă, dar pe acela, care nu va crede nici după ceasta, îl voi osândi
cu un chin cu care nu voi mai pedepsi pe nimeni din toate lumile!”. [5:115]
Apostolii aveau nevoie de vreun semn sau vreo dovadă de la Allah sau de la Isus ca să
creadă? Ei deja credeau în Isus, își arătau supunerea față de Allah , deci
erau musulmani, fiindcă a fi musulman
înseamnă a fi supus. Cu toate acestea, apostolii au mai cerut o minune.
Allah Preaînaltul acceptă rugile profeților, indiferent
de cine și ce cere de la profeți. Uneori nu a cerut nimeni nicio minune și
totuși profeții au venit cu diferite minuni, alteori necredincioșii au cerut
minuni, iar Allah a acceptat cerințele lor și i-a înzestrat pe profeți cu
diferite minuni. De această dată minunile au fost cerute de cei care au crezut
în Isus, și nu pentru că ei nu credeau, ci pentru ca să li se statornicească credința în inimă.
De asemenea, Moise (pacea lui Allah fie asupra sa!) i-a
cerut lui Allah să-L vadă, iar Allah i-a vorbit într-adevăr lui Moise (menționăm
că modul în care Revelația a fost comunicată profetului Moise a fost diferit de
cel al celorlalți profeți care fie au auzit o voce, fie
au primit mesajul prin intermediul îngerului Jibril (Gavril) – pacea
lui Allah fie asupra lor!.
Profetul Musa (Moise) a avut acest privilegiu
ca Allah Însuși să poarte o discuție directă cu el, ca într-un dialog, cum
găsim, de exemplu, și în surat Ta Ha, versetele 14-48. Acest
privilegiu a fost menționat și în Biblie: „...Și Domnul a vorbit cu
Moise față în față, precum vorbește un om prietenului său.”
Și nu a cerut Moise să-l vadă pe Allah pentru că nu
credea, pentru că era alesul lui Allah, ci pentru ca inima lui să se liniștească: «...a
zis el: „Doamne, arată-Te mie ca să Te văd!”.» Însă,
Allah i-a răspuns astfel: „Tu nu Mă vei putea vedea, dar priveşte la Munte şi
de va rămâne el neclintit, atunci
Mă
vei vedea!” oferindu-i
astfel un motiv pentru ca el să nu poată
opune rezistenţă, deoarece chiar şi muntele
care este mai puternic şi mai neclintit decât omenirea nu poate să
îndure acest lucru.
„...Şi
când s-a arătat Domnul său Muntelui, l-a prefăcut în pulbere, iar Moise s-a
prăbuşit leşinat. Iar când şi-a venit în fire, a zis: „Mărire Ţie! Mă întorc la
Tine căindu-mă şi sunt cel dintâi dintre credincioşi!” ﴿ (7:143)
Ne putem întreba: dacă Allah i-a dat atîtea minuni lui
Moise, a purtat o discuție directă cu el, de ce nu i-a permis lui Moise să-L
vadă? Pentru că nimeni nu are dreptul să-l vadă pe Allah Preaînaltul în această
viață, însă în Ziua de Apoi va fi cea mai mare binecuvântare, iar una dintre
cele mai frumoase rugi este: O, Allah! Fă-ne să fim dintre cei care în Ziua de
Apoi o să privim la Tine!
Suhaib
(Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: După ce locuitorii Raiului vor
fi intrat în Rai, Allah Cel Binecuvântat și Preaînalt le va zice: Mai vreți și
altceva de la Mine? Ei vor răspunde: Nu ne-ai fãcut Tu fețele strălucitoare? Nu
ne-ai adus Tu în Rai și ne-ai mântuit de Iad? Atunci Allah va îndepărta vălul.
Oamenii care nu au avut parte de o răsplatã mai scumpă se vor bucura la vederea
chipului lui Allah.
(Muslim)
Comentarii
Trimiteți un comentariu