Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor
celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
144. „Noi vedem deseori îndreptarea feței tale către cer. Să te
îndreptăm către o Qibla care-ți va plăcea. Așadar, îndreaptă-ți faţa spre
Moscheea cea Sfântă! Şi oriunde ați fi, îndreptați fețele voastre către ea! Iar
cei cărora le-a fost dată Cartea, ştiu că îndreptarea [spre Moschee] este
adevărul de la Domnul lor. Şi Allah nu este nebagător de seamă la ceea ce fac
ei.”
Acest
verset a fost revelat în Medina, după emigrarea (Hijra) Profetului Muhammed ﷺ
de la Mecca la Medina. Ajuns acolo, el ﷺ a realizat câteva
lucruri de o importanță extraordinară. În primul rând, a stabilit acea
Constituție (menționată și în lecția anterioară) care introducea, pentru prima
dată în istoria Islamului, conceptul de pluralism cultural și religios între
creștini, evrei și musulmani. Documentul stipula clar, încă din primele
articole, că „toți oamenii sunt egali” și că fiecare va fi tras la răspundere
conform propriei religii (la acea vreme, musulmanii erau în minoritate față de
triburile de evrei și creștini).
De
ce a folosit Allah Preaînaltul în acest verset expresia „îndreptați fețele
voastre...” și nu a spus „îndreptați corpurile voastre...”? În limba arabă
există o figură de stil prin care se menționează o parte, dar, de fapt, se
vizează întregul. Astfel, prin „fețele voastre”, se înțelege întregul corp. Nu
este permis ca o persoană să își orienteze corpul într-o direcție diferită de
Qibla și doar fața către aceasta. Există, totuși, mici excepții în situații de
urgență: dacă ești îndreptat cu întregul corp către Qibla, este permis să
întorci fața scurt timp în altă direcție (de exemplu, dacă cineva cere ajutor),
însă doar dacă este absolut necesar.
Prin
urmare, trebuie să ne concentrăm deplin asupra rugăciunii și să evităm orice
gest care nu este esențial și care ar putea să o strice. Conform școlilor de
jurisprudență Hanafi și Maliki, orice mișcare amplă sau inutilă care se repetă
de trei ori în timpul rugăciunii poate anula valabilitatea acesteia.
Rugăciunea
impune o atitudine solemnă. Cel care se roagă se prezintă în fața lui Allah
Preaînaltul și trebuie să aibă o ținută cu totul aparte. Acest lucru este
posibil doar atunci când omul conștientizează în fața Cui stă — o stare care,
din păcate, lipsește multora dintre noi astăzi. Referitor la o persoană care
făcea gesturi inutile în timpul rugăciunii, Profetul Muhammed ﷺ
a oferit o lecție profundă: „Dacă
inima (sufletul) acestuia ar fi fost concentrată (în fața Cui se roagă), și
corpul său ar fi fost liniștit și concentrat!”
Sfârșitul
versetului confirmă faptul că Profetul Muhammed ﷺ este Adevărul, Coranul
este Adevărul, iar direcția către Mecca este adevărata Qibla. Totodată, ni se
reamintește că Allah Preaînaltul „nu este nebăgător de seamă la ceea ce fac
ei”. Aceasta este o referire la cei care îi batjocoreau pe musulmani atunci când
se rugau către Ierusalim (Al-Quds); Allah Preaînaltul nu lasă lucrurile la voia
întâmplării și le va cere socoteală pentru purtarea lor.
145. Dacă tu ai aduce celor cărora li s-a dat Scriptura toate
semnele, nu ar urma ei Qiblei tale şi nici tu nu ai urma Qiblei lor. Şi nu
urmează unii Qibla altora. Iar dacă tu ai urma poftei lor, după știința ce ai
primit-o, atunci tu ai fi dintre nelegiuiți.”
Așa
cum am menționat la începutul lecției, de-a lungul istoriei Islamului au
existat diverse propuneri de compromis, situații în care Profetul Muhammed ﷺ
trebuia să aleagă cum să acționeze în fața presiunilor. Acest verset se
încadrează în aceeași categorie. Un exemplu relevant este propunerea
quraișiților, care i-au cerut Profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa) să se roage o săptămână către Kaba și o săptămână către
idolii lor, promițând că vor face și ei la fel.
Însă
Allah Preaînaltul ne lămurește clar în acest verset că „ei” — evreii și
creștinii — nu ar urma Qibla Profetului ﷺ, chiar dacă acesta le-ar
aduce toate semnele și le-ar arăta toate minunile. La fel, nici Profetul
Muhammed ﷺ nu ar urma Qibla lor. Partea finală, „Iar
dacă tu ai urma poftei lor, după știința ce ai primit-o, atunci tu ai fi dintre
nelegiuiți”, i se adresează direct Trimisului lui Allah. Allah Preaînaltul îl
înștiințează că, odată ce a primit Revelația, nu mai este loc de compromis: nu
se va mai îndrepta către nicio altă direcție de rugăciune în afară de cea
stabilită divin, adică Kaba.
Dar
oare acest verset se limitează doar la direcția de rugăciune? Sau este un mesaj
exclusiv pentru Profet ﷺ? În realitate, textul atinge aspecte care
pot deveni începutul pierderii identității și personalității musulmanilor. Dacă
ar fi existat un pericol mai mare decât acesta, cu siguranță Profetul Muhammed ﷺ
ar fi început cu el.
Timp
de treisprezece ani, la Mecca, el ﷺ a clădit identitatea,
personalitatea și credința musulmanilor în Allah Preaînaltul și în Ziua de
Apoi. Nu le-a cerut imediat să se roage, să postească sau să meargă în
Pelerinaj. Identitatea și mentalitatea sunt fundamentale; fără ele, nicio
practică nu are susținere. Dacă împlinești rugăciunea fără a avea o claritate
deplină în minte despre Allah Preaînaltul și despre Judecata de Apoi, acea
rugăciune rămâne sub semnul întrebării.
Profetul
Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a dedicat perioada
meccană formării caracterului, ajutându-l pe credincios să înțeleagă ce este
Islamul, cine este el ca om în fața Creatorului și ce valoare are religia sa.
Doar un musulman schimbat la nivel profund va putea ulterior să se roage, să
postească sau să meargă în Pelerinaj corect.
Din
păcate, astăzi abordăm lucrurile invers. Ne facem rugăciunea, ținem post, însă
dacă suntem întrebați despre identitatea noastră, despre scopul Islamului sau
despre valorile primordiale ale Coranului, mulți dintre noi nu știm ce să
răspundem. Există locuri unde rugăciunea sau purtarea vălului (hijab) au
devenit simple moșteniri culturale sau obiceiuri, iar acest lucru se va observa
mai devreme sau mai târziu.
Doar
atunci când vom avea o personalitate islamică puternică vom putea deveni
adevărate exemple în societate, așa cum a fost Profetul Muhammed ﷺ.
Musulmanii ar trebui să iasă în evidență prin caracterul lor, prin sinceritate
și bunătate, exact cum el ﷺ a deschis inimile oamenilor. Odată ce știm
că aceasta este credința adevărată, nu mai avem voie să facem compromisuri de
dragul integrării (cum ar fi împodobirea bradului sau consumul de lucruri
interzise). Ori este totul pentru Allah Preaînaltul, ori nu este nimic. Există,
desigur, situații extreme reglementate precis (cum este permisiunea de a
consuma hrană interzisă, cum ar fi carnea de porc, doar pentru supraviețuire în caz de pericol de
moarte), dar acestea sunt excepții stricte, nu reguli de zi cu zi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu